Primele doua intrebari ar fi interesante pentru un sondaj de opinie, dar n-are cine sa il faca.
Acum, la al doilea paragraf cred ca pot raspunde relativ scurt ambelor intrebari. Simt ca traiesc constient atunci cand imi pun intrebari precum cele pe care le-ai pus tu aici. Uneori simt ca traiesc constient doar atunci cand stau tolanit vara undeva pe un deal si privesc cerul, ziua sau noaptea, dar in special noaptea si uit de probeleme sociale, de politica, chiar si de religie, pentru ca vastitatea universului intotdeauna mi-a trezit suspiciuni cu privire la geneza biblica. Cred insa ca exist pur si simplu. Scopul existentei si perpetuarii este acelasi in toate fiintele vii. Pana aici este o certitudine, o certitudine care ne aseaza insa pe acelasi palier cu animalele. Dar eu vad in oameni, atat de impartial pe cat poate un om sa fie in aceasta chestiune, ceva totusi superior, care transcede conditia omului de fiinta pur biologica. De aceea cred ca mai este ceva pentru care traiesc, ceva ce nu se supune notiunii de scop. Cred ca omul are in el o existenta interioara, cineva care traieste in tine, altfel spus, iar acel cineva nu vine din lumea pe care noi o vedem si o auzim.
Sunt constient, intr-o oarecare masura, doar atunci cand inteleg lucrurile, iar faptele si actiunile mele sunt benefice.
Celelalte intrebari, pentru mine, nu au sens, nu-si au rostul.
Speciile au evoluat și s-au adaptat la mediu chiar și inconștient, pe bază de automatisme, instincte, coduri informaționale, imprimate în psihismul ființelor vii de către Inteligența cosmică. Omului i-a fost dată rațiune să poată să înțeleagă măreția creației, să poată avea acces la imitarea actelor cosmice ale Marelui Arhitect(Dumnezeu, Inteligența Cosmică ș.a.)
Pentru ca simnte ca traieste fizic, sunt mai multe scopuri
1 imperechierea
2 sa supravetuiesti si sasi cresti copii
3 sasi gasesti o partenera, partener
asta biologic
acuma fiecare are ce scop vrea
Eu nu cred ca traim inconstient. Cred ca oamenii traiesc prin micile placeri ale vietii si prin micile inconveniente. Probabil de la cele mai mici lucruri precum, fosnetul pe care il facem cand calcam pe frunzele uscate toamna, gustul unei prajituri abia descoperite, satisfactia unui lucru bine facut, emotia dinaintea unui examen, privirea unei persoane pe care o vezi intamplator pe strada, momentul in care ploaia te prinde fara umbrela in mijlocul strazii pana la cele mai importante momente ale vietii de la nasterea unei surori sau a unui frate pana la pierderea cuiva drag. Sunt toate aceste momente pe care chiar daca le uitam peste catev minute, pe moment ne dau anumite senzatii si anumite emotii care ne amintesc ca traim.
Cat despre scopul pe care il avem in viata depinde de la om la om. Daca toti am considera ca am avea acelasi scop in viata cum ar fi perpetuarea speciei pana acum nu am mai incapea pe planeta si am fi toti niste idioti. Iar daca toti ar crede ca scopul vietii este sa lase o mostenire culturala probabil ca acum am fi pe cale de disparitie. Scopul vietii nu este unul general si este gasit de fiecare persoana in parte, in functie de ceea ce o face fericita.
Eu stiu sigur ca traiesc foarte constient, despre altii nu bag mana-n foc...
O parere personala e ca cei mai multi nu stiu pentru ce traiesc, altii isi petrec primii 20-30 de ani din viata acumuland, (orice ar insemna pentru ei acele "acumulari"), cunostinte, experienta, distractii, materie, etc.
Tot o parere personala este si faptul ca dupa ce faci un copil, realizezi pentru CE traiesti. Este unicul mod prin care si cei mai obisnuiti oameni lasa o "amprenta" in lume, because, sa fim seriosi, putini sunt cei care ies din anonimat lasand in urma o opera, o teorie ori o inventie care sa schimbe lumea, ori sa faca sa se mai vorbeasca despre ei niste zeci de ani dupa trecerea in nefiinta...
Cred ca fiecare om gandeste diferit fatpul de ce traieste.Eu insumi cred ca traiesc pentru ca lucrarea creatorului sau creatiei insasi sa-si atinga scopul.
Nu am simtit ca traiesc constient pana nu am am aprofundat si m-am gandit serios la asta, pana atunci traisem robotizat. Cred ca exist pentru a da stafeta spre perfectiunea creatiei.Ar fi multe de spus.Se vehicukeaza ideea ca un suflet este "condamnat" la viata pana se perfectioneaza. Bineinteles ca astea sunt pareri ale mele.Fiecare cu ale lui. o sa pun si eu o intrebare sa vedem raspunsuri
Hmm... raspunsul tau mi se pare mai obiectiv decat al meu, desi este speculativ se bazeaza totusi pe concret. Raspunsul meu este mai poetic.
ok ok, ai talentul de narator, eu nu prea stiu sa ma explic.Am totusi o mica intrebare pentru tine. Am pus-o si pe TPU dar nimeni nu mi-a raspuns concret. As vrea stiu daca te-ai gandit ca in afara de viata si moarte ce cunoastem noi, ar mai fi si altceva. ne e teama tuturor de moarte si cum suntem speriati de mici copii de biserica si alte babe ca ne judeca d-zeu, as fi vrut sa mai trec si prin altele pana sa ajung la judecata, ce zici?
Ti-am raspuns prin PM. Nu am vrut sa raspund aici pentru a nu ramifica intrebarile pe care le-a pus Liz.
E cu dus si intors ce intrebi tu de fapt e o stare pe care o numesti viata dar tu in acelasi timp te si dezintegrezi intr un fel clepsidra merge si cam asa e - corpul tau este compus din elemente chimice energie care s a transformat in materie peste cateva zeci de ani se va descompune foarte mult si se va transforma in altceva deci conceptul de viata si de moarte e cu dus si intors practic se refera mai mult la un interval de timp...sa zicem cu toate ca...
Consider ca: majoritatea oamenilor am o idee eronata asupra vietii, cum ca trebuie sa avem copii sa lasam ceva in urma. Putem traii si marca prezentul, trecutul si viitorul altfel, prin actiunile noastre, prin ceea ce lasam in urma spiritual. Lasand in urma ceva material (un om) nu facem decat sa ne invartim in jurul unui cliseu, daca ne punem mintea la contributie putem lasa ceva mai bun.
Eu consider ca omul traieste spre a descoperi ce este acel ceva bun, spiritual pe care trebuie sa il lase pe Pamant ca reprezentant, iar atunci cand aflam suntem datori sa il indeplinim prin orice mijloc, daca nu reusim pana la moarte, ne intoarcem iar si iar pana reusim. In mod sigur nu suntem robotizati, caci am trai doar o singura zi, ne -am indeplini scopul si am fi "scurt circuitati" de un compter mama, ca niste robotei ce am fi. Keep Safe.
Cand tragi aer in piept, si simti ca te doare mai tare ca o bataie cu lopata luata de un rroom, in urma unei despartiri sau al unui esec, aparent.
Atunci stii ca traiesti.
Pentru ca ai invat ceva, te-ai intarit. Cei care nu mai sunt printre noi nu vor simti niciodata, exact ca oamenii pasivi.
Cant iti bate inima mai tare ca de obicei, fara sa fi depus efort fizic, stii iarasi ca traiesti. Cant iti indeplinesti functia ca si om de a iubi, de a visa, de a-ti indrepta atentia totala spre starea de bine a altcuiva, atunci clar traisesti, si muncesti, si suferi, si simti indeplinire.
70 de ani e o perioada foarte scurta. Eu am ajuns la 25 in 3 secunde. Fara regret si fara prudenta.
Succes!