De ce credeți că s-au stresat atât de mulți filosofi și fizicieni să dea o definiție timpului? Nu era suficient că am construit aparate de măsură care ne-au permis să ne organizăm viața? Aceste aparate ne-au ajutat să știm când să ne prezentăm dimineața la serviciu, când se ia pauza de masă, când se încheie programul; când să ne prezentăm la o programare la doctor ș.a.m.d. La ce mai trebuiau atâtea discuții despre natura timpului?

Fizica stim de ce se streseaza, doar am discutat asta amandoi, de nenumarate ori pe aici.
Cu filosofia insa, e ceva mai complicat...
Te invit sa asculti muzica, (muzica fiind la modul practic, o diviziune calitativa a timpului), apoi sa asculti o prelegere despre importanta menajelor in economia aplicata, si dupa, sa imi spui cum trece timpul.
Bine'nteles, o sa imi amintesti de relativitatea timpului, de faptul ca ea, relativitatea era cunoscuta inaintea erei noastre, odata cu Mahabharata si raiul budistilor, de Talmud de prin anii 200, de japonezi de prin anii 700, etc.
Numai ca, surpriza, muzica se face din protoistorie, si aceasta facere a ei este indisolubil legata de timp, nu poti sa alcatuiesti muzica, fara diviziuni foarte stricte ale timpului, dar care nu tin de obisnuita masura secunde minute, etc.
Ce arata asta?
Faptul ca omul a construit ceva cu ajutorul timpului, ceva care este exagerat altceva decat "aparate de măsură care ne-au permis să ne organizăm viața".
Ce mai avem la nivel filosofic?
Idei precum ca timpul nu exista decat daca exista realitati.
Avem trecut, prezent si viitor, unde prezentul are ca margini trecutul si viitorul, nu este static, ci in continua schimbare, altfel nu s-ar mai chema prezent, ci eternitate.
Avem Timpul uman, un rezultat al meditatiei asupra raportului existenta, timp, sfarsitul existentei.
La Pitagora, timpul este in afara universului, ma rog, a kosmosului, la Platon, timpul este legat de nasterea lui Ouranos, a cerului.
Aristotel considera ca exista un singur timp, dar mai multe miscari, si ne spune ca timpul nu se va diminua niciodata.
Sfantul Augustin muta timpul in sfera constiintei, Plotin considera lumea si timpul ca o emanatie a unui principiu absolut, etern si imuabil, Kant imparte problematica in doua: forma simtului extern, care este spatiul, si forma simtului intern, care este timpul...
Ce am mai avea?
La granita dintre filosofie, matematica si fizica, Minkowsky parca, introduce timpul in geometria euclidiana, cred ca de la el sau de la Einstein apare conceptul de spatiu-timp, mai degraba cred ca este o intelegere de melanj intre cei doi...si cu asta ne indepartam de filosofie si intram in alte domenii.
Ar mai fi curentul sau mai degraba indivizii care afirma ca timpul nu exista, ca este ceva inventat, (cu secunde, minute, ore, ani, secole, etc), tocmai pentru a ne ajuta sa ne organizam viata, cum bine ai spus tu, sper, ironic, in intrebarea ta.
Le atrag atentia celor din aceasta categorie, ca singurul timp intr-adevar inventat, este timpul Unix, un... ceva destul de dificil de inteles, pe care nu am sa ma apuc sa il explic aici, "timp" care incepe la 1 ianuarie 1970, ora 00.00.00.
Restul, tot ceea ce intelegem deocamdata prin masurarea timpului, se bazeaza pe schimbari, observatii fizice, astronomice, nucleare, etc, observatii care merg inapoi pana in urma cu 13, 8 miliarde de ani, cand a luat fiinta ceea ce numim timp.
Daca "timpul nu exista si este o inventie", il provoc pe cel care afirma asta sa scrie aici, ce crede el ca s-a intamplat in urma cu...19 miliarde de ani.
Ei bine, fix de asta, tot incercam sa dam o definitie, un inceput si o durata a timpului, ca sa stim cand ramanem fara el.