De ce cu cat devii mai destept zici mamă ce gandire de idiot-idioată am avut in trecut Ati trecut prin asta?

Un profesor ne-a invatat asta:
"Cand stii ce nu stii, atunci incepi sa stii"

Doar cand iti aprofundezi cunostintele iti poti da seama de profunzimea lucrurilor.
Superficialitatea e suficienta doar pentru sclipire si orbirea altor necunoscatori.

Normal simțim asta pentru că odată ce acel lucru nu mai are importanță pentru tine, nu mai îl vezi la fel. De ex mereu după ce îmi trece iubirea/admirația pentru cineva, mă gândesc oare ce am văzut la persoana respectivă, pentru că nu e cum o vedeam eu

Nu zic că am avut o gândire de idiot că nu e așa. Îmi dau seama că sunt prost, în sensul că știu și înțeleg puține față de ce există ca să zic așa. Chiar dacă evoluez ca și cunoștințe eu mereu am adoptat o gândire logică în principiul ei.

Da,azi am zis asta, cat de idiot eram ieri.
Maine o sa zic ca azi sunt idiot.
Pf, uite ce raspuns idiot am dat.
Ma duc sa-mi sterg contul.

Poate ca nici nu poti intelege cat de fericita ma simt sa spun "Ce idioata puteam sa fiu in trecut", ca sa preiau enuntul tau. Si acum te intrebi cum de ma face asta fericita... Sa ma privesc pe mine cea din trecut si sa vad ca am evoluat: asta e fericirea. Faptul ca am mai crescut si am depasit anumite etape ale dezvoltarii mele si ca pot sa constientizez asta, e drumul cel bun. Ideea de baza este sa nu regreti ca ai fost idiot la un moment dat, e si normal , cum altfel sa evoluezi?

Da, si de multe ori ma simt jenat de ce am facut candva. asta inseamna ca te maturizezi, nu neaparat ca devi mai destept.