De ce, de cele mai multe ori, tindem ca in multe situatii, sa ne ascultam inima si sa nu facem ce ne indica ratiunea?

Vorbeşte-n nume personal!
Eu mi-am asumat scuipaţii pe mufă ce i-am primit pentru abordările pragmatice însă într-un final mulţumirile tot la mine au venit tocmai pentru că abordările raţionale sunt şi cele corecte.
Eu nu cred în suflet însă ştiu din experienţă că atunci când abordezi o problemă (indiferent de ce natură) emoţional - sub impulsul iraţional al momentului - întotdeauna (fără excepţie!) iese prost.

A te baza pe ce-ti spune inima inseamna a-ti risca stabilitatea emotionala.Este bine sa ne detasam de situatie si sa privim in perspectiva lucrurile, analizand ambele optiuni cu atentie.O alegere gresita va duce la o insiruire de regrete.Trebuie sa gandim rational( mai ales in situatii de maxima importanta).

In mod normal tot mintea alege dar trebuie sa recunoastem ca este influientata afectiv.

Asa zisa inima tot ratiune se cheama ca nu gandesti cu inimaVa-ti cam lasat dusi de val cu metaforele astea

Asta cred ca e o intrebare pentru fete.

Am inceput sa cred ca spunem "am simtit sa fac asta" ca o scuza pentru"am vrut sa fac asta".Am vrut dar...nu era bine, asa ca ma pacalesc ca ma contrazice "inima"

Inima isi are motivele ei. Este acel impuls care ne face sa actionam atunci cand un motiv ne dicteaza altfel. Darama pereti, incalca frontiere si, pentru bine sau rau, ne duce pe noi in locurile unde nu am merge.

Pentru ca ratiunea nu e asa de puternica ca si sufletul cand sufletul spune sa faci un lucru nu mai tii cont si o faci chiar daca vor exista consecinte gandeste-te la dragoste tu crezi ca nu ar fi rational sa ii spui unui baiat/fata ca il/o iubesti sau o placi dar inima spune altceva si atunci faci ce iti spune inima e inevitabilinima e mai puternica ca ratiunea!