De ce era domnul Cioran atat de trist? Nu i-am citit cartile dar nici nu vreau, poate ma molipsesc si eu.

Freca menta mult si cand facea ceva scria abureli sa aiba alti frecangii ce freca.

Intr-o viata de om tristetea trairilor este data de experienta vietii in timp ce patrunzi adinc in cultura.Inchipuiesteti un om, care a fost partas, a trait cu sufletul, fiind martor la spalarea creierului poporului sau, la indobitocirea lui si la maxima suferinta produsa de faptul ca acel popor nici macar nu-si dadea seama.

Și-a dat seama că e înconjurat de idioți.Pe mine mă amuză, pe el l-a deprimat.(Da, știu că asta a zis și @i86e2,dar dacă asta gândesc nu am de ce să nu zic doar pentru că cineva undeva a gândit același lucru)

Buna intrebare. Nici nu ti-as recomanda sa-l citesti. Eu am citit doar franturi si, la fel ca tine, l-am dat deoparte. Sa-l citeasca cine-o vrea. Eu nu. Ca era trist nu ar fi nimic, dar avea o atitudine uracioasa, morbida chiar despre viata. Iar viata, culmea! este lucrul cel mai de pret pe care il avem. Un zapacit.

Nu aş putea zice trist cât aş putea zice... Că se afla mai degrabă într-un univers al dezolării, amărăciune amestecată cu ură, o dezamăgire produsă de tot nimicul ce precede şi îl urmează pe Dumnezeu, din lipsa îmţelegerii rostului pentru care a fost totul creat, ajungând la un răspuns: nimic.

Domnu Cioran avea un nivel de constiinta foarte ridicat, probabil de asta.

Nu cred ca era trist, doar ca vedea lucrurile mai profund ca noi.

Pentru ca intelepciunea aduce tristete.Iar Cioran si Iorga au patruns mental in profunzimea existentei.Un intelept vede-mental-situatia reala, dar e si constient de faptul ca n-o poate schimba in bine.

Cred ca n-avea destui bani, de-aia.

Era trist din cauza absurdității vieții și a realității în general. Pe mine mă amuză absurditatea, pe el l-a deprimat, c'est la vie.

A scris toamna