De ce este atat de greu sa explicam sentimente in cuvinte?
Cand spun sentimente nu ma refer neaparat la dragoste ci in general, si la panica, frica, ura, bucurie, furie, iubire, fericire, triste, anxietate etc.

Well, atunci cand simtim ceva pentru cineva, sa zicem: avem o simpatie, atractie fata de cineva (nu neaparat de iubire!) & etc, nu-i vom putea spune exact/deschis ceea ce simtim, deoarece ceva ne intervine/motiveaza. Spre exemplu: poate fi egoul, prejudecatile si/sau rusinea fata de acea persoana, asadar ne vom limita doar la faptul de-ai arata prin fapte si/sau gesturi ca, intr-adevar, cuvintele nu-si mai au rostul, si ca-i suficient doar astea, fara a mai da multe explicatii... Insa, vezi tu acum, depinde intotdeauna si de caracterul fiecarei persoane, chiar si de sexul acesteia. Pentru ca, spre exemplu -se zice ca, in privinta barbatilor, exprimarea sentimentelor nu poate fi chiar punctul lor forte, dar in acelasi timp poate sa le fie un lucru esential lor. Pe cand femeile stiu a-si exprima mai bine emotiile/sentimentele, etc., asta in general. Cica e ceva pur biologic/psihologic, in fine.
Insa, pe de alta parte, atunci cand nu suficient de mult se tine la o persoana, devii instantaneu mai dezinvolt, spunandu-i fara nicio teama, cu usurinta, - chiar ajungand la situatia in care sa-i spui niste chestii -'amicei/amicului', hiperbolizandu-le chiar, cum ca - 'ce tare e/ca el/ea nu mai e niciuna', si asa mai departe..., cand colo poate lucrurile nu stau chiar asa..., adica nu e chiar si ceea ce crezi/simti, si lista poate continua, - asta a fost doar un exemplu, - nu neaparat -intotdeauna- sa fie si asa Poate fi si contrariul, pe buna dreptate, bine nu hiperbolizand, dar asa ca o idee; iar atunci, inseamna ca acea persoana care are forta sa-si exprime sentimentele fata de cineva fara nicio urma de rusine, inseamna ca e pur matura, deschisa la minte, respectandu-si persoanele de langa ea, si pe cale orala!
Dar, asa pe langa tot ceea ce ti-am scris, mentionez ca, noi, persoanele, avem fiecare trasaturile noastre -unice, care trebuiesc respectate ca atare.
Numai bine!

Pentru că sunt extrem de complexe, complicate, explozive, răvăşitoare şi de multe ori inexplicabile...

Mihaela31 are dreptate. Nu e greu să-ţi exprimi sentimentele prin cuvinte, important e să dovedeşti! You know the old line?
-,, I love you!" -,, Prove it!"

@blondissima, nu se poate. Daca ai intelege, nu ar mai conduce sentimentele, nici nu ai mai gresi din cauza lor.

@harciog, citeste raspunsul meu de la urmatoarea intrebare si apoi spune-mi ce parere despre trairile acelor persoane: http://www.tpu.ro/......a-au-avut/
Unde nu este realism, sentimentele mai sar si gardul.

@harciog, nu am stiut ca esti asa de glumet.
Daca realismul este relativ inseamna ca absolut totul este relativ! Oare de ce mai avem intrebari daca totul este relativ? Oare de ce ti-as lua in seama afirmatiile daca ele sunt relative, sau mai bine zis, de ce ti-as lua in seama afirmatiile daca persoana ta este relativa?

@blondissima, daca simturile nu ne inseala nimic nu este relativ. Refuz sa cred ca eu sunt o iluzie, sau ca existenta noastra este doar in imaginatia unei minti "omnisciente". Pe mine nu ma poate ataca orice teorie fantastica sustinuta ca o probabilitate de cineva. 2+2=4 - este un adevar, nu este o conventie, iar daca exista adevar nu poate exista relativism.

@blondissima, am gresit in raspunsul anterior. Eu nu am avut intentia sa sustin ca nu este nimic relativ, eu sustin ca nu poate fi totul relativ. Spre ex. gusturile sunt relative.

"Dar, si daca simturile ne-ar insela sau nu, si daca am fi sau nu o iluzie, aceeasi iluzie nu poate parea a fi la fel din punctul nostru de vedere sau cel al Creatorului."
De acord.

"Faptul ca esti constant in ceea ce crezi sau gandesti e si bine si rau, depinde cum privim situatia. Iar e relativ."
Nu stiu cum ai dedus ca nu sunt constant, nici nu inteleg ce poate fi relativ.

Adevarul si relativitatea nu sunt in razboi deloc. Nu se anuleaza reciproc. 2+2=4, toti stim asta. Acelasi 4 pentru mine poate insemna putin iar pentru tine mult ( sau invers ) dar asta nu-l face nici mult nici putin. 4 ramane 4 si asta e adevarul. 4 este putin e adevarul meu, iar 4 este mult e adevarul tau. Mai stii cum a explicat Einstein relativitatea ca sa-nteleaga tot popopul?
"When you sit with a nice girl for two hours it seems like two minutes. When you sit on a hot stove for two minutes its seems like two hours. That's relativity."
Relativitatea nu contesta adevarul, spune doar ca acelasi lucru privit din diferite unghiuri( puncte de vedere ) nu pare la fel. Nu pare a fi, nu ca nu este!"
Acel 4 poate fi o diferenta de stare materiala dintre noi doi, dar acel 4 tot patru ramane. Problema este ca noi nu apreciem corect, noi apreciem in functie de interesul nostru, asfel la acel 4 ii creste sau ii scade valoarea, dar nu real. Da, probabil este si relativitate si adevar.
Relativitatea explicata de Einstein este pentru toti in aceeasi masura, valabila pentru orice persoana. Asta este diferenta.
Dar, din cate am observat eu, foarte multa lume confunda relativitatea cu subiectivismul. Nu orice diferenta de opinie face ca adevarul subiectului discutat sa fie relativ.

@blondissima, convingerile nu se schimba usor, ca ele au la baza constructiei lor niste ani, dar ele se pot schimba cu argumente, dovezi sau experimentari. Pentru mine adevarul ramane adevar indiferent ca imi convine sau nu.
Nu cred ca confunzi relativitatea cu subiectivitatea(sper sa nu ma insel). Eu le-am adus in discutie ca sa-ti faci o idee de ce nu consider eu ca totul este relativ. Intre inteligent si prost nu ar fi nicio diferenta. Totul ar fi pe dos.

Ceri exact ce vrem exact la "orele"de religie de la aceasta rubrica cind ne contrazicem ca fraierii pentru ca inca nu intelegem ca a crede este o traire ca orice sentiment si nu poate intelege decit cel implicat in acea traire.Nu putem cere logica in nici un sentiment.Simti si atit.

Lupule iar vrei sa bagam logica prin realismul amintit de tine uitind ca realismul e relativ.Am spus odata ca trairile nu pot fi intelese decit de cel implicat in ele.Realismul aluia sta in intensitatea trairilor de care are parte. Exemplu, unul se indragosteste de cea mai mare curva stiuta de toti si toate, de o notorietate batatoare la ochi.Inchipuieste-ti pe cineva ca incearca sa-i explice "realitatea"tuturor?

Blondissima vrei sa intelegi cu mintea? Atunci te poti detasa de sentimente (pentru ca oricum nu-ti poti "trai"propria-ti dragoste)si cauta logica in constructii, par exemple, in trotuare.

Blondissima indiferent cum iti par constientizez ca e inutila discutia dar in acelasi tim folositoare pentru ca nu pot face altceva, in urma ei, decit sa ma culc linistit.Noapte buna.

Cine vrea să explice "totul" prin cuvinte, ajunge curând să nu poată explica nimic! Eroarea începe din clipa când vrem să identificăm cuvântul cu spiritul. Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a înţelege. [Liviu Rebreanu]

Nu mi se pare chiar atat de greu. gandeste-te la cate carti, romane si poezii care explica atat de bine sentimentele. Poate unii oameni au dificultati de exprimare si nu pot dar persoanele inteligente cred ca se descurca bine in a exprima sentimente.

Daca se incearca explicarea „in sine" atunci e dificil si,din punctul meu de vedere,e vorba goala dar daca sentimentele astea sunt puse in legatura cu o anumita situatie,concreta, atunci explicarea capata un sens si chiar nu-i greu deloc pentru ca toti am trecut prin bucurii,frici,tristeti,etc.
Dar nu-i musai sa explici doar in cuvinte,ai la dispozitie exemple minunate din Arta,unde unii cu talent chiar asta fac:exprima idei,senzatii, trairi, intr-un mod eficient si propun noi forme de cunoastere si explicare a lor.Si stii cand nu-i greu de facut asta? cand ai mintea libera si cand ti se rupe de regulile deja batute-n cuie.
Ceea ce va dorim si dumneavoastra.

Dar nu e greu deloc! E usor sa spui " te iubesc", de exemplu. E usor sa dai din gura, mai greu e sa o dovedesti. Faptele conteaza, nu vorba! Parerea mea.

@Blondissima, a exprima, a explica ...in cazul acesta, cand vorbim de sentimente, mi-e tot una! Tot faptele conteaza! Nu te apuci sa-i explici omului prin cuvinte cat de mult il iubesti sau urasti, dupa caz! Ar fi inutil... 1000 de vorbe un ban nu fac!

Inteleg...
Pai tocmai acea ratiune de care vorbeste @Alphawolf te va ajuta. Trebuie sa fie mult mai puternica. Sa analizezi la rece. O vaaasta analiza...
Cand vrei sa intelegi de ce simti ceva anume, trebuie sa te intorci in trecut ( neaparat ), sa-ti amintesti de unde a pornit si ce s-a intamplat pe parcurs. Totul e colegat faptelor, evenimentelor. Nimic nu este intamplator si nici ivit din senin. E imposibil sa nu gasesti o explicatie! Ea exista! Insa doar tu te cunosti cel mai bine...

@mihaela31, Nu m-am referit neaparat la dragoste dar si asta e un sentiment.
"E usor sa spui " te iubesc", de exemplu." Intr-adevar e foarte usor si multi o spunem atat de facil, pe post de Buna dimineata! Dar toti suntem diferiti si nu putem iubi nici in acelasi mod nici cu aceeasi intensitate. Corect?
Daca nu ai fost atenta in intrebare am folosit "a explica" nu "a exprima ". Un simplu te iubesc exprima sentimentul dar nu-l explica, nici cat, nici cum, nici de ce.
Mie personal mi se pare mult mai usor sa-mi arat, sa-mi dovedesc prin fapte dragostea decat s-o explic in cuvinte.

@mihaela31, nu-i tot una. Explicam prin cuvinte si exprimam prin multe alte moduri. Nu vreau sa explic nimanui. Ca fapt divers, urasc sa spun ''te iubesc'' doar pentru ca ce facem este important si nu ce spunem. Eu ma gandesc ca daca mi-as putea (mie insami ) EXPLICA sentimentele in cuvinte, creierul meu mi-ar intelege inima.

@Alphawolf, intentia nu e a controla ci a intelege.

@caractere " Sa inteleg ca esti blonda si la propriu si la figurat? ",
ca sa-ti raspuns te citez : "Un om capabil isi poate explica."

@Flav "Cine vrea să explice "totul" prin cuvinte, ajunge curând să nu poată explica nimic! Eroarea începe din clipa când vrem să identificăm cuvântul cu spiritul. Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a înţelege. [Liviu Rebreanu] " Perfect de acord dar nu sufletul meu vrea sa inteleaga( o face simtind!) ci mintea mea.

@harciog, tu intelegi doar ce e logic?

@caractere, daca ti-ai explicat ce rost a mai avut sa ma intrebi? Cu "blondissima "n-ai explicat nimic. Doar ai dovedit ca ai spirit de observatie. Si ma tot intreb de ce mai pierzi timpul pe aici, de ce te mai sinchisesti sa-mi raspunzi daca intrebarile mele sunt tampite? Dar eu sunt blonda n-am cum sa inteleg. Corect?
@harciog, Noapte buna si tie!

@Alphawolf, si zici ca nu e totul relativ? Da-mi un exemplu.

@Alphawolf, "daca simturile nu ne inseala nimic nu este relativ. Refuz sa cred ca eu sunt o iluzie, sau ca existenta noastra este doar in imaginatia unei minti "omnisciente". "
Despre iluzii voi vorbi altadata nu vreau sa ma apuc sa scriu acum, aici o carte. Dar, si daca simturile ne-ar insela sau nu, si daca am fi sau nu o iluzie, aceeasi iluzie nu poate parea a fi la fel din punctul nostru de vedere sau cel al Creatorului.

"Pe mine nu ma poate ataca orice teorie fantastica sustinuta ca o probabilitate de cineva."
Ma bucur si nu! Faptul ca esti constant in ceea ce crezi sau gandesti e si bine si rau, depinde cum privim situatia. Iar e relativ.

" 2+2=4 - este un adevar, nu este o conventie, iar daca exista adevar nu poate exista relativism."
Adevarul si relativitatea nu sunt in razboi deloc. Nu se anuleaza reciproc.
2+2=4, toti stim asta. Acelasi 4 pentru mine poate insemna putin iar pentru tine mult ( sau invers ) dar asta nu-l face nici mult nici putin. 4 ramane 4 si asta e adevarul. 4 este putin e adevarul meu, iar 4 este mult e adevarul tau.
Mai stii cum a explicat Einstein relativitatea ca sa-nteleaga tot popopul?
"When you sit with a nice girl for two hours it seems like two minutes. When you sit on a hot stove for two minutes its seems like two hours. That's relativity."
Relativitatea nu contesta adevarul, spune doar ca acelasi lucru privit din diferite unghiuri( puncte de vedere ) nu pare la fel. Nu pare a fi, nu ca nu este!

@Alphawolf,
De aici a pornit ideea :
"Pe mine nu ma poate ataca orice teorie fantastica sustinuta ca o probabilitate de cineva."
Daca tu ai punctul tau de vedere, ideile tale bine conturate, daca nu esti influentabil atunci esti constant, in ceea ce stii sau crezi.
"Faptul ca esti constant in ceea ce crezi sau gandesti e si bine si rau, depinde cum privim situatia. Iar e relativ."
Nu stiu cum ai dedus ca nu sunt constant, nici nu inteleg ce poate fi relativ.

Am dedus ca esti constant nu ca nu ai fi. Si e relativ pentru ca e si bine si rau in acelasi timp.Eu cred ca, constanta e o calitate dar poate fi si un defect atunci cand e absoluta si ne impiedica sa evoluam, sa ne largim orizonturile, sa stim mai mult mai bine si mai clar, sa devenim intelepti.
Imi place constanta pana in punctul in care cel ce este constant ( in privinta propriilor idei si crezuri ) isi da seama ca greseste, si renunta la constanta de dragul progresului.

P.S. Tu chiar imi spui ca eu confund relativitatea cu subiectivitatea?