De ce este atat de greu sa explicam sentimente in cuvinte?
Cand spun sentimente nu ma refer neaparat la dragoste ci in general, si la panica, frica, ura, bucurie, furie, iubire, fericire, triste, anxietate etc.

Well, atunci cand simtim ceva pentru cineva, sa zicem: avem o simpatie, atractie fata de cineva (nu neaparat de iubire!) & etc, nu-i vom putea spune exact/deschis ceea ce simtim, deoarece ceva ne intervine/motiveaza. Spre exemplu: poate fi egoul, prejudecatile si/sau rusinea fata de acea persoana, asadar ne vom limita doar la faptul de-ai arata prin fapte si/sau gesturi ca, intr-adevar, cuvintele nu-si mai au rostul, si ca-i suficient doar astea, fara a mai da multe explicatii... Insa, vezi tu acum, depinde intotdeauna si de caracterul fiecarei persoane, chiar si de sexul acesteia. Pentru ca, spre exemplu -se zice ca, in privinta barbatilor, exprimarea sentimentelor nu poate fi chiar punctul lor forte, dar in acelasi timp poate sa le fie un lucru esential lor. Pe cand femeile stiu a-si exprima mai bine emotiile/sentimentele, etc., asta in general. Cica e ceva pur biologic/psihologic, in fine.
Insa, pe de alta parte, atunci cand nu suficient de mult se tine la o persoana, devii instantaneu mai dezinvolt, spunandu-i fara nicio teama, cu usurinta, - chiar ajungand la situatia in care sa-i spui niste chestii -'amicei/amicului', hiperbolizandu-le chiar, cum ca - 'ce tare e/ca el/ea nu mai e niciuna', si asa mai departe..., cand colo poate lucrurile nu stau chiar asa..., adica nu e chiar si ceea ce crezi/simti, si lista poate continua, - asta a fost doar un exemplu, - nu neaparat -intotdeauna- sa fie si asa Poate fi si contrariul, pe buna dreptate, bine nu hiperbolizand, dar asa ca o idee; iar atunci, inseamna ca acea persoana care are forta sa-si exprime sentimentele fata de cineva fara nicio urma de rusine, inseamna ca e pur matura, deschisa la minte, respectandu-si persoanele de langa ea, si pe cale orala!
Dar, asa pe langa tot ceea ce ti-am scris, mentionez ca, noi, persoanele, avem fiecare trasaturile noastre -unice, care trebuiesc respectate ca atare.
Numai bine!

@harciog, nu am stiut ca esti asa de glumet.
Daca realismul este relativ inseamna ca absolut totul este relativ! Oare de ce mai avem intrebari daca totul este relativ? Oare de ce ti-as lua in seama afirmatiile daca ele sunt relative, sau mai bine zis, de ce ti-as lua in seama afirmatiile daca persoana ta este relativa?

@Alphawolf, si zici ca nu e totul relativ? Da-mi un exemplu.

Pentru ca uneori le simtim atat de profund in sufletul nostru, incat nici un cuvant nu poate descrie. Incercam noi, dar degeaba. Sentimentele trebuiesc traite, nu explicate.

@blondissima, daca simturile nu ne inseala nimic nu este relativ. Refuz sa cred ca eu sunt o iluzie, sau ca existenta noastra este doar in imaginatia unei minti "omnisciente". Pe mine nu ma poate ataca orice teorie fantastica sustinuta ca o probabilitate de cineva. 2+2=4 - este un adevar, nu este o conventie, iar daca exista adevar nu poate exista relativism.

@Alphawolf, "daca simturile nu ne inseala nimic nu este relativ. Refuz sa cred ca eu sunt o iluzie, sau ca existenta noastra este doar in imaginatia unei minti "omnisciente". "
Despre iluzii voi vorbi altadata nu vreau sa ma apuc sa scriu acum, aici o carte. Dar, si daca simturile ne-ar insela sau nu, si daca am fi sau nu o iluzie, aceeasi iluzie nu poate parea a fi la fel din punctul nostru de vedere sau cel al Creatorului.

"Pe mine nu ma poate ataca orice teorie fantastica sustinuta ca o probabilitate de cineva."
Ma bucur si nu! Faptul ca esti constant in ceea ce crezi sau gandesti e si bine si rau, depinde cum privim situatia. Iar e relativ.

" 2+2=4 - este un adevar, nu este o conventie, iar daca exista adevar nu poate exista relativism."
Adevarul si relativitatea nu sunt in razboi deloc. Nu se anuleaza reciproc.
2+2=4, toti stim asta. Acelasi 4 pentru mine poate insemna putin iar pentru tine mult ( sau invers ) dar asta nu-l face nici mult nici putin. 4 ramane 4 si asta e adevarul. 4 este putin e adevarul meu, iar 4 este mult e adevarul tau.
Mai stii cum a explicat Einstein relativitatea ca sa-nteleaga tot popopul?
"When you sit with a nice girl for two hours it seems like two minutes. When you sit on a hot stove for two minutes its seems like two hours. That's relativity."
Relativitatea nu contesta adevarul, spune doar ca acelasi lucru privit din diferite unghiuri( puncte de vedere ) nu pare la fel. Nu pare a fi, nu ca nu este!

@blondissima, am gresit in raspunsul anterior. Eu nu am avut intentia sa sustin ca nu este nimic relativ, eu sustin ca nu poate fi totul relativ. Spre ex. gusturile sunt relative.

"Dar, si daca simturile ne-ar insela sau nu, si daca am fi sau nu o iluzie, aceeasi iluzie nu poate parea a fi la fel din punctul nostru de vedere sau cel al Creatorului."
De acord.

"Faptul ca esti constant in ceea ce crezi sau gandesti e si bine si rau, depinde cum privim situatia. Iar e relativ."
Nu stiu cum ai dedus ca nu sunt constant, nici nu inteleg ce poate fi relativ.

Adevarul si relativitatea nu sunt in razboi deloc. Nu se anuleaza reciproc. 2+2=4, toti stim asta. Acelasi 4 pentru mine poate insemna putin iar pentru tine mult ( sau invers ) dar asta nu-l face nici mult nici putin. 4 ramane 4 si asta e adevarul. 4 este putin e adevarul meu, iar 4 este mult e adevarul tau. Mai stii cum a explicat Einstein relativitatea ca sa-nteleaga tot popopul?
"When you sit with a nice girl for two hours it seems like two minutes. When you sit on a hot stove for two minutes its seems like two hours. That's relativity."
Relativitatea nu contesta adevarul, spune doar ca acelasi lucru privit din diferite unghiuri( puncte de vedere ) nu pare la fel. Nu pare a fi, nu ca nu este!"
Acel 4 poate fi o diferenta de stare materiala dintre noi doi, dar acel 4 tot patru ramane. Problema este ca noi nu apreciem corect, noi apreciem in functie de interesul nostru, asfel la acel 4 ii creste sau ii scade valoarea, dar nu real. Da, probabil este si relativitate si adevar.
Relativitatea explicata de Einstein este pentru toti in aceeasi masura, valabila pentru orice persoana. Asta este diferenta.
Dar, din cate am observat eu, foarte multa lume confunda relativitatea cu subiectivismul. Nu orice diferenta de opinie face ca adevarul subiectului discutat sa fie relativ.

@Alphawolf,
De aici a pornit ideea :
"Pe mine nu ma poate ataca orice teorie fantastica sustinuta ca o probabilitate de cineva."
Daca tu ai punctul tau de vedere, ideile tale bine conturate, daca nu esti influentabil atunci esti constant, in ceea ce stii sau crezi.
"Faptul ca esti constant in ceea ce crezi sau gandesti e si bine si rau, depinde cum privim situatia. Iar e relativ."
Nu stiu cum ai dedus ca nu sunt constant, nici nu inteleg ce poate fi relativ.

Am dedus ca esti constant nu ca nu ai fi. Si e relativ pentru ca e si bine si rau in acelasi timp.Eu cred ca, constanta e o calitate dar poate fi si un defect atunci cand e absoluta si ne impiedica sa evoluam, sa ne largim orizonturile, sa stim mai mult mai bine si mai clar, sa devenim intelepti.
Imi place constanta pana in punctul in care cel ce este constant ( in privinta propriilor idei si crezuri ) isi da seama ca greseste, si renunta la constanta de dragul progresului.

P.S. Tu chiar imi spui ca eu confund relativitatea cu subiectivitatea?

@blondissima, convingerile nu se schimba usor, ca ele au la baza constructiei lor niste ani, dar ele se pot schimba cu argumente, dovezi sau experimentari. Pentru mine adevarul ramane adevar indiferent ca imi convine sau nu.
Nu cred ca confunzi relativitatea cu subiectivitatea(sper sa nu ma insel). Eu le-am adus in discutie ca sa-ti faci o idee de ce nu consider eu ca totul este relativ. Intre inteligent si prost nu ar fi nicio diferenta. Totul ar fi pe dos.

Pentru ca uneori chiar nu mai avem cuvinte, sau nu putem sa declaram tot ce simtitm pentru ca ne e pur si simplu jena de ce o sa zica lumea!