Atunci când lumina albă întâlneşte atomii de oxigen şi azot din atmosfera Pământului, componentele sale de frecvenţă înaltă, asociate culorii albastre, se ciocnesc cu electronii care orbitează în jurul nucleelor atomilor de azot şi oxigen. Acest lucru face ca lumina de frecvenţă înaltă din spectrul vizibil să fie împrăştiată în toate direcţiile. Este vorba de componentele luminii albe din zona culorilor violet, indigo şi albastru a spectrului vizibil. Acestea sunt culorile reflectate de atomii din componenţa atmosferei terestre şi, în consecinţă, aceste nuanţe dau şi culoarea cerului, aşa cum îl percepe ochiul uman
Atunci când lumina albă întâlneşte atomii de oxigen şi azot din atmosfera Pământului, componentele sale de frecvenţă înaltă, asociate culorii albastre, se ciocnesc cu electronii care orbitează în jurul nucleelor atomilor de azot şi oxigen. Acest lucru face ca lumina de frecvenţă înaltă din spectrul vizibil să fie împrăştiată în toate direcţiile. Este vorba de componentele luminii albe din zona culorilor violet, indigo şi albastru a spectrului vizibil. Acestea sunt culorile reflectate de atomii din componenţa atmosferei terestre şi, în consecinţă, aceste nuanţe dau şi culoarea cerului, aşa cum îl percepe ochiul uman.
Iar daca am fi pe o alta planeta cu atmosfera diferita pamantului cerul ar avea o alta culoare.
Moleculele din compozitia aerului sunt mai mici decat cele din compozitia norilor – diametrul lor este mic chiar si prin comparatie cu lungimea de unda a luminii. Fiecare molecula din aer, de oxigen si azot, imprastie lungimile de unda scurta ale luminii mai bine decat lungimile de unda lungi. Cand lumina solara intra in atmosfera, lungimile de unda scurta (violet, albastru sau verde) sunt mai puternic imprastiate decat lungimile de unda lunga (galben, portocaliu si mai ales rosu). De fapt lumina violeta este de 16 ori mai puternic imprastiata decat lumina rosie. Cand privim spre soare, lungimile de unda corespunzatoare culorilor violet, albastru si verde sunt imprastiate si „lovesc" ochiul din toate directiile. Deoarece ochii nostri sunt mai sensibili la lumina albastra, aceste unde, vazute impreuna, produc senzatia de albastru, venind din toate directiile. Acesta este motivul pentru care atunci cand privim spre cer acesta pare albastru. Pamantul nu este singura planeta cu un cer colorat. Pe Marte, de exemplu, praful din aer determina culoarea rosie a cerului.
Soarele emite lumină de toate culorile ( de la roşu şi până la violet – ştiţi foarte bine prescurtarea lor, ROGVAIV ) cam în mod egal. Noi nu vedem însă lumină colorată; ochiul nostru le percepe ca pe o lumină albă.
Şi-atunci dacă percepem lumina soarelui ca fiind albă, de unde vine albastrul cerului?
Pentru a ajunge la suprafaţa pământului, lumina trebuie să străbată cam 30 de km de atmosferă. Atmosfera este formată din mai multe gaze, ca de exemplu oxigen sau azot.
Lumina se ciocneşte de moleculele acestor gaze şi este mereu deviată de la o moleculă la alta, astfel încât, în final, tot cerul va fi colorat.
Trebuie să ţinem seama că lumina cu cât se află mai aproape de sfârşitul cuvântului ROGVAIV, cu atât este deviată mai mult în atmosferă. Aşadar, lumina de culoare roşie va fi cel mai puţin deviată- ea va pătrunde cel mai adânc în atmosferă, iar culorile albastru, indigo şi violet, vor fi cel mai mult deviate. Acest lucru explică de ce este cerul colorat, iar faptul că lumina de culoare albastră este mai abundentă decât cea violet sau indigo explică de ce cerul este albastru.
Ma uit la raspunsuri si raman total uimit cand dau copy&paste la textele scrise si gasesc zeci de pagini cu acelasi continut. Omul vrea un raspuns concret si simplu si il aburiti cu toate articolele stiintifice gasite la un click distanta...
AvalohAlyn întreabă: