Mai întâi trebuie să cădem de acord asupra unui lucru important. Atât religiile teiste cât și religiile ateiste au la bază credința. O persoană ateistă care crede în evoluție, tot pe credință se bazează. Ca și ateist trebuie să ai o credință foarte puternică să crezi că totul a prins viată din nimic acum 20 miliarde de ani, să crezi într-o maimuță '' chipul și asemănarea ateului '', din nimic a evoluat legile universale fundamentale vieții etc, și aşa împingem șirul minunilor până ce le depășim pe cele biblice. Părerile sunt pro și contra de ambele parți și cât am dorii noi să negăm, în ambele tabere '' creație vs evoluție '' e nevoie să apelezi la credință. Subcultura în care crești joacă și ea un rol important asupra orientării credinței individului.
Dpdv biblic, credința nu este împotriva rațiunii, ci dincolo de limitele rațiunii, o continuare a ei. Ceea ce credem despre Dumnezeu este cel mai important lucru care ne definește, căci ceea ce credem determina modul în care ne comportăm, iar amândouă determină ceea ce devenim. În clipa când rațiunea a ajuns la limită și încetează, atunci intervine credința, iar acolo unde dovezile sunt posibile, credința este imposibilă.
O credință mică te poate duce în cer, dar una mare poate aduce cerul la tine.
Sincer nu pricep sensul intrebarii. Orice religie, nu doar cea crestina, se bazeaza pe credinta. Daca s-ar baza pe logica si pe experimente s-ar numi stiinta, nu religie. Deci?
Este ilogic sa faci si sa nu crezii in cea ce ai facut, de aceea religia crestina cere ca enoriasi sa creada in infaptuirile lui dumnezeu apoi sa fie milostivi etc.
Pt. ca aceasta religie dovedeste mai multe decat celelalte.Invierea lui Iisus,rastignirea si multe alte minuni, sfinti, toate au fost scrise si pastrate si in zilele noastre. Dumnezeu este creatorul nostru. Poti afla mai multe pe un forum crestin ortodox.
Problema e ca, totul e conditianat.nu doar religia, si in politica...ori ce ai face esti costrans de conditii...chiar si pe TPU:adreseaza intrebari, dar cu conditia sa dai un sens intrebari. oricum chiar nu am inteles ce ai vrut sa spui, si nu cred ca sunt singurul
Fiindca domnul este stanca noastra, de scapare.fiindca credinta este piatra de temelie a vietii noastre.ca orice temelie trebuie sa fie puternica,pentru a nu fi daramata de valuri,vanturi si altele precum o casa zidita pe nisip,ci ca o casa zidita pe stanca. avand o credinta puternica,nu poti sa gasesti pietre de poticnire in drumul tau,fiindca credinta vine din dragoste si iubire de dreptate,de oameni,de viata curata, dragoste de Dumnezeu, de orice.de ce este conditionat? fiindca orice gand este o dorinta, asa spunea un om de stiinta.gandind bine sau rau singur poti atrage efectele respective asupra ta, sa zicem dupa regula cauza efect sau atractia universala despre care tot aud.iar in biblie Iisus ne spune; cand cereti ceva de la tatal, in numele meu sa cereti.si cand cereti sa credeti ca a-ti si primit ce a-ti cerut.deci daca tu ceri trebuie sa crezi.dar nu e numai atat.trebuie sa stii sa te rogi domnului si sa nu ceri tampenii, ci cererea ta sa corespunda principiilor crestine nu pagane.nu numai credinta trebuie sa ai ci sa fii si inarmat cu armele ei ca sa poti lupta,lupta cea buna. dragoste. mila,smerenie,iertare, rugaciune, si altele.asa viata unui crestin va fi pentru ceilalti; o adiere de viata spre viata, in comparatie cu a uneia de pe aici care spunea ca se caca pe Dumnezeul nostru.proasta,mizerabila si urata adiere de moarte spre moarte.ce poti astepta de la un asemenea om? ce temelie are viata lui?
Pentru ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat tot ce a avut mai scump,pe Fiul Sau, pentru ca oricine CREDE in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.Credinta este esentiala crestinului. Fara credinta nu putem sa ii fim placuti lui Dumnezeu.
Nu numai religia crestina se bazeaza pe credinta, ci si viata de zi cu zi. Asa e cind ai de-a face cu lucrurile reale. Daca eu nu cred ca am un tren care sa ma duca din Bucuresti pina la Timisoara atunci cind trebuie sa ajung la Timisoara, nu voi merge la gara si nu voi lua acel tren. Trenul nu va deveni o realitate pentru mine. Doar crezind ca exista un mers al trenurilor si un tren real ce ma poate duce ajung la Timisoara. Doar cred, pentru ca nimic nu e sigur in lumea asta, in cele din urma trenul poate fi anulat, sau pot avea un accident cu el pina la Timisoara. Daca nu cred, desi trenul exista, eu nu voi vedea acel tren niciodata, pentru ca, necrezind, eu nu ma voi deplasa la gara sa il iau, si, neavind o masina, ma voi chinui sa imi fac rost de una ca sa ajung la Timisoara. Trenul este realitatea, credinta e "canalul", "unealta" care ma duce in posesia realitatii. Acum, ca sa facem comparatia, Dumnezeu si lucrurile ce tin de spirit sau lumea spirituala, sunt realitati efective, si doar crezind poti vedea acele realitati ale vietii. Si aici e marea problema a ateilor - ei nu vor sa creada mai intii, ci vor sa vada. Insa, ca in cazul trenului, ca sa vezi trenul, sa il poti practic "pipai" si sa te urci in el, trebuie sa crezi ca el exista, pentru ca, atunci cind te hotarasti sa mergi cu el, tu nu il vezi, nu e ceva real si palpabil in viata ta. De aceea, doar cei ce cred in posibilitatea existentei lui Dumnezeu il si pot vedea, poti percepe realitatea prezentei Lui, Il pot "atinge". Si e ceva nespus mai real decit orice lucru din aceasta lume. O spun din proprie experienta. Dar si eu a trebuit sa cred mai intii, mai ales ca si eu am fost cindva ateu.
Întrebarea ta mea adus aminte de Apostolul Pavel cum la descris pe Dumnezeu în faţa marilor înțelepți ai Greciei:
'' Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului și a zis: „Bărbați atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați voi, am descoperit chiar și un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!" Ei bine, ceea ce voi cinstiți fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu. Dumnezeu, care a făcut lumea și tot ce este în ea, este Domnul cerului și al pământului și nu locuiește în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea trebuința de ceva, El, care dă tuturor viata, suflarea și toate lucrurile. El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viata, mișcarea și ființa, după cum au zis și unii din poeții voștri: „Suntem din neamul Lui…" Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meșteșugirea și iscusința omului. Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morți…" Faptele Apostolilor 17:22-31.