Tocmai ca toate-s cu un scop... Uneori ne impunem fara sa vrem..., ca tot ai adus in discutie cuvantul de ''manipulare''.
Daca nu ne-am respecta drepturile, cu siguranta ne-ar ramane decat sa ne guvernam - fiecare facand dupa capul său ce vrea... Iar, cum nu fiecare le stie pe toate, in felul acesta, nu ne-ar ramane decat sa ne razboim, intrand in dezacorduri si/sau conflicte..., de fiecare data cand credem ca noi avem dreptate si/sau ca la noi se afla adevarul, dorind cu ardoare sa dirijam. Pe cand nu chiar totul sta asa.
Unele reguli pentru asta sunt puse, pentru a fi respectate si de-a tine lumea asta in frâu..., sa zic asa.
Iar daca fac parte din categoria celor care urmeaza regulile societatii fara sa cracneasca, sau daca sunt propriul dirijor al vietii personale, asta si sunt..., doar ca, uneori am parte si de surprize: ca uneori ceea ce cred sau ce vreau sa(-mi) impun -nu (mi) se raporteaza la realitate, - si asa ma izbesc, am parte de ea, invatand cate ceva; chiar ajungand sa ma conformez si/sau sa ma adaptez.
Respect regulile (sau nu) cu care sunt şi eu de acord.
Iar vorbind la modul general, am propriile mele reguli (ce ţin de moralitate, corectitudine, imparţialitate...), după care mă ghidez.
Şi sunt foarte dură cu mine însămi, când îmi permit să încalc câte una.
Îmi fac propriile reguli de care am prostul obicei de-a mă şi ţine.
De cele mai multe ori, regulile mele se suprapun şi peste ale altora însă uneori nu se întâmplă asta şi atunci aleg regulile mele în dauna regulilor oricui altcuiva.
Atunci când o regulă este injustă încălcarea ei este legitimă!
Cât despre ce exemple am văzut mai sus cu locul de muncă, etc. etc. - eu am schimbat două locuri de muncă pentru că nu-mi conveneau regulile.
Nu mă simt dependent de oameni şi nu mă schimb doar ca să fiu acceptat într-un grup - fie el majoritar sau nu.
justitiarul dixit: "nu poti la 50 de ani sa iti iei o gagica de 20 pentru ca asa iti dicteaza amicul din pantaloni.Afla nevasta, afla babele si uite asa ajungi in gura radio-santului!" - Pleci de la două premize false:
1. Că la 50 de ani ai nevastă (ceea ce nu este nici pe departe obligatoriu sau unanim valabil)
2. Că individului îi pasă. (cu ce mă afectează că mănâncă de trei litere radio şanţ-ul? Ce, babele şi neamurile mă hrănesc?)
Numai bine.
Fii sincer si spune daca tu la locul de munca nu te supui unui regulament de ordine interioara, ca sa fii apreciat si respectat pentru munca ta de colegii si sefii tai.Cat despre mine imi place sa respect pe toata lumea, sa le salut pe babutele de pe marginea santului, sa le intreb de sanatate.In general imi place sa respect legea.Mai depasesc si eu cateodata viteza, dar inca nu am platit nici un radar.
Ardnaxur
Stimata Doamna,daca erati putin mai atenta ati fi observat ca eu am specificat ca sa fie apreciat pentru MUNCA LUI(nu pentru altceva). Sunt si cazuri in care cineva are rezultate excelente pe plan profesional, dar datorita unui comportament mai rebel, nu i se recunosc meritele. Sper ca m-am facut inteleasa.Cat despre principii, le respect si atunci cand ma vad oamenii, si cand nu sunt vazuta de ei.Intotdeauna Dumnezeu te vede.
Ardnaxur
Unul din numele lui Dumnezeu intalnit in Vechiul Testament este Iehova El-Roi(Dumnezeu care vede totul).
Arcaluinoesascufundat
Tu stai sa vanezi greseli de ale mele? Ce Doamne iarta-ma sa recunosc? Ca doar nu am omorat pe nimeni.Esti culmea.
Am ajuns cu dirijatul la Do major.Inca citeva inghitituri si mai vedem. Urmez doar citeva reguli de nevoie pentru ca ma inchide societatea altfel si am cam scapat la musteata o data.In rest sint liber si-mi place al dreaku sa traiesc.
Din partea mea noapte buna tuturor.Prea multi care amintesc de reguli si m-am enervat instant.Nu pe voi ci pe mine ca nu le pot respecta.Ma strecor in pat.
Ce pana ta, viata ta este a ta. OK, e bine asa. Pentru tine. Dar daca iei societatea in ansamblu, nu e chiar asa. Nici pentru tine. Desigur ca nu ai vrea ca o namila de om (dubla cit tine) sa zica acelasi lucru in seara tirzie cind tu te intorci de la job cu buzunarele pline de bani pentru ca ti-ai luat salariul. Desigur ca atunci "ce pana mea, ca viata mea e a mea" din dreptul lui nu iti prea convine stiind ca fara un standard, o lege, si fara o politie care sa te protejeze, acea namila de om ti-ar goli rapid buzunarele.
Hai sa fim seriosi, in dreptul nostru vrem asta, vrem libertate absoluta, insa tinem mortis ca ceilalti sa respecte regulile societatii, pentru ca stim ca daca ei nu le-ar respecta, asa cum noi am vrea sa facem, nu ne-ar conveni deloc, chiar ne-ar putea pune viata in pericol. Regulile, standardele, sunt bune, pentru ca mentin cit de cit o ordine in societate, si ofera protectie fiecarui individ in parte. Sustrage-te tu de la ele, fa ceea ce consideri tu ca e bine, si cind iti va conveni de minune, nu te vei opri de la a lua viata unui om atunci cind el se va fi pus intre tine si ceea ce vrei tu sa ai sau sa faci.
Mie imi place sa fiu propriul dirijor al vietii mele, dar doar in masura in care nu incalc regulile societatii incit sa ii afecteze pe cei de linga mine acest lucru.
Kronstadt, scuze, acum am inteles, si, daca e asa cum spui, atunci e bine sa fii tu insuti, desi adesea poate fi o chestie delicata asta. Mie imi place in acest sens sa nu ma supun, caci in aceasta privinta nimeni nu trebuie sa decida pentru mine, deci imi sunt propriul dirijor. Dar poate aparea o problema. OK, nu ma supun. Dar atunci, cit de mult stric in jurul meu, cit de mult ii afecteaza pe cei din jur, pe cei dragi ce fac eu? - Imi place sa tin cont si de asta, pentru a nu face pe cineva sa se simta prost din cauza mea. Si cred ca o adevarata personalitate are curajul sa faca ce vrea, dar totodata sa stie cind sa aiba grija la cei din jur. In rest, babele sa vorbeasca cit vor. Gura lumii nu o vom putea inchide niciodata.
Exista niste reguli de bun simt pe care le urmez, normal. E chestie de educatie. Dar in rest, ador sa fiu contra curentului; detest spiritul de turma si regulamentele de ordine interioara (pe care le incalc cu delicii, de cate ori am ocazia).
@Ema: tu respecti regulamentul ca sa fii apreciata de colegi si de sefi? Stii cum se numeste atitudinea asta, nu-i asa?
@Ema: Ca Dumnezeu ala n-o avea alta treaba decat sa stea cu ochii pe mine ca pe butelie!
Dacă nu ar fi „gura lumii",societatea ar sta într-o nepăsare totală, biserica n-ar avea fani prezenți la concerte, gașca de pe marginea șanțului rozătoare de semințe ar vorbi despre ce documentar despre civilizația maya extraordinar de interesant a fost la tembelizor.Ori noi nu vrem asta.Noi vrem să controlăm omul, să facă lucrurile cum vrem noi, pentru că noi ne știm interesele și știm ce trebuie norodu` să facă. Societatea se conduce singură la nivelul inferior tocmai prin asta.Ieși din tipar,ieși din societate; ești dat afară,tu ciudatule, tocmai pentru că nu ai vrut să fi o oaie colorată ca toate celelalte.
Personal am principiile și regulile mele, pe care le încalc deseori tocmai pentru că sunt făcut de așa natură încăt să fiu liber.
Mi se pare mie sau semeni cu Bruce Willis?
esti greu de ucis (in argumente).
Le urmez pe cele care mi se par corecte si normale, pe restul nu le urmez. De ce este "musai sa ne raportam mereu unor standarde impuse de altii?" In primul rand nu este mereu "musai", ci doar uneori, in functie de circumstante. De ce? Deoarece, fie ca ne place sau nu, facem parte dintr-o anumita societate. Iar daca nu vrem sa fim exclusi din ea, trebuie uneori sa ii urmam regulile.
Nu este obligatoriu sa te raportezi la niste standarde impuse, insa de cand esti mic esti crescut intr-o anumita conduita si este foarte greu sa schimbi ceva pentru ca ajungi sa crezi ca acele standarde ar fi ok pentru viata ta, si asta pentru ca le privesti cu ochiul celui care le-a cunoscut de mic sau i-au fost impuse de mic. Trebuie sa existe o revolta in tine pentru a privi obiectiv lucrurile care se intampla in viata, sa faci o analiza obiectiva si sa pastrezi ce-i bun, iar de ce-i rau sa scapi, lucrurile astea sunt greu de realizat atunci cand privesti dintr-o singura perspectiva.
Păi, Kronstadte, trebuie' să aibă şi babele pe cine bârfi. Că doar n-or vorbi săracele despre Irinel şi Monica până la apocalipsă!
Ştii vorba aia: Legile sunt făcute în aşa fel încât să fie încălcate.În România, majoritatea chiar aşa sunt (ştiu că ştii şi tu foarte bine asta). Dacă nu crâcneşti deloc devii nebun!
De ce m-as lasa manipulat? Bine, mai am momente cand trebuie sa urmez anumite reguli, pentru a nu fi dat la o parte.Dar in majoritatea cazurilor, merg mereu pe principiile mele si nu prea tin cont de cele ale societatii.
Daca te-ai nascut cu bun simt tinzi sa respecti aceste reguli fara sa ti le impuna altii pentru ca practic, le ai in tine.
E bine sa fii propriul dirijor al vietii tale, dar e bine si sa iti stapnesti impulsurile de moment care ii vor face pe cei dragi tie sa sufere.Cu alte vorbe, nu poti la 50 de ani sa iti iei o gagica de 20 pentru ca asa iti dicteaza amicul din pantaloni.Afla nevasta, afla babele si uite asa ajungi in gura radio-santului!
N-ar fi nimic rau in asta daca tie ti-ar fi bine, dar nu cunosc cazuri de genul care sa aiba final fericit.
@KronstadtTe iubeste mult Ema...Mai ales acum ca ai si poza.Gata esti! In gura babelor ai ajuns
@kongeriket iar despici firul in 26789087653367 milioane de parti.Cate ipoteze atatea concluzii vom avea!
Premizele nu sunt false ci partial adevarate.La 50 de ani cred ca 80%dintre noi inca vom avea sotii.Nu ne pasa de gura radio-santului( ca nu ne da el mancare)dupa cum bine zici!
Dar dracu stie, eu am indoieli mari ca la 50 de ani vom fi fericiti cu aia de 20, nu ca ne-ar durea in paispe de babe.Sincer,nici la 40 nu ma vad cu una de 20!:-s
E nevoie de aceste conventii sociale ca sa putem traii unii cu altii intr-o comunitate. Nu inseamna ca trebuie sa fim ca niste roboti trasi pe banda rulanta, dar sunt conventii cu care suntem invatati de mici si ne intra in caracter fara sa ne dam chiar seama. Standardele astea nu sunt ceva rau cum ne spune copilul rebel din noi, tocmai, ele sunt facute ca sa ne raportam la ele, ca sa avem un punct de pornire. Nu te nasti cu opinii si convingeri, le adopti pe timpul vietii din milioane de surse, fara sa iti dai seama ca de fapt nu iti apartin. Omul nu creeaza singur si nu devine singur, oamenii fac asta.
Viata mea este a mea, pacat ca traiesc intr-o lume ce nu-mi apartine numai mie.Ma incearca un sentiment de compatimire pentru cei ce traiesc acolo,intr-o lume subconstienta,intr-o lume in care ei sunt singurii lor stapani dar,in acelasi timp, simt putina invidie fata de ceea ce traiesc:nimic nu-i misca, nimic nu-i poate scoate din starea lor:viata lor e doar a lor.
Fac parte din categoria celor ce-si doresc sa fie dirijori.Mai am nevoie doar de orchestra.Din ce/cine va fi alcatuita ea, ramane de vazut!