De ce este solitudinea privita, in general, ca un lucru negativ?
De ce persoanele care prefera propria companie in detrimentul grupurilor sunt, de cele mai multe ori, privite ciudat si/sau in mod negativ?
Ma refer aici la acei oameni care aleg sa-si petreaca majoritatea timpului singuri, din diverse motive: fie pentru ca nu au gasit persoane cu care sa fie "pe aceeasi lungime de unda", fie ca asa se simt cel mai bine si confortabil si asa mai departe. Nu ma refer la cei care sunt exclusi pentru un motiv anume sau la cei care nu se pot integra, ci la persoanele care aleg solitudinea in mod constient.
Am observat de multa vreme asta si as dori sa citesc cateva pareri in legatura cu subiectul acesta. De ce este singuratatea vazuta, in cele mai multe cazuri, ca ceva "tragic", negativ sau ciudat?

Sti care e criteriul meu pentru categoria de ganditor? Te pun sa stai intr o camera cateva ore. Singur. Daca te ai plictisit atunci poti sa te apuci de altceva. Daca iesi cu zambetul pe buze si soptind "am reusit... am rezolvat problema" atunci esti un bun ganditor.

Cand esti singur vorbesti cu tine insuti. Aceasta iteriorizare este pura existenta. Tu ca suflet, in monologul titanic pe care il porti atunci cand esti singur, ajungi la puritatea ta pentru ca faci ceea ce iti ofera intr un mod existenta: gandesti. Desigur gandesti mereu, dar gandirea profunda iese la suprafata in monolog, in singuratate. De fapt nu exista singuratate. Exista aflarea in sine. Daca nu iti prieste asa ceva asta inseamna ca te plictisesti de tine insuti.

Îţi dai seama că celor care le place să-şi petreacă timpul mai mult sdinguri, li se cam rupe de părerea celor care-i consideră nişte ciudaţi.
Dar da, cam aşa este, dacă ai de mers mai mult de o oră, lumea se uită ciudat la tine dacă zici că preferi s-ă mergi singur, şi pe jos.

Asta ma intreb si eu...

Omul e făcut prin constructia lui să socializeze, să împărtășească și din această cauză marea majoritate consideră solitudinea ca pe ceva straniu, enigmatic și asta pentru a nu vorbi de o latură malefică. Cred că toți avem nevoie de clipe de solitudine, la un moment dat, clipe care chiar ar trebui să deschidă o poartă spre o înțelegere mai bună a tot ceea ce înseamnă socializare căci e mult mai greu să dai valoare acestui fenomen fără cunoașterea reală a singurătății.
Astăzi sunt țări în care faptul ca nu ai un cont de facebook e o bilă neagră la un interviu, tocmai din cauză că e, spun ei, o dovadă a lipsei de socializare. Un om solitar devine o enigmă, puțini știu ceva despre el și cum în ziua de azi se impune un control al fiecărui individ e greu să-l obții dacă nu deții informații.
Trăim în era rețetelor de socializare virtuale, a agențiilor matrimoniale si a rezidenţelor de bătrâni; de ce ne mai întrebăm pentru ce solitudinea e atât de negativist privită?

Mda, am incercat si eu sa aflu un raspuns la intrebarea asta. Am inteles ca te poti tampi daca stai o perioada lunga de timp singur, cica n-ar fi bun pentru psihic. Dar eu cred ca e mult mai sanatos sa stai singur decat in preajma unor persoane care te sacaie si te frustreaza la nesfarsit. Parerea mea.

PS: si mie imi place singuratatea

Nu stiu daca tu ai intrebat,intrucat te consideri un singuratic,dar eu iti declar ca sunt,in sensul in care,daca nu te duci zilnic in bar sa club, daca nu esti dispus sa iesi zilnic la distractii, esti considerat un incuiat.
Omul este un animal social, s-a format si a supravetuit, tocmai intrucat a dorit colectivitatea.Asta nu inseamna insa ca dorinta unor momente de singuratate,inseamna ca esti un neadaptat. Sunt si cazuri,in majoritatea cazurilor patologice, cand anumite persoane se izoleaza aproape in totalitate, din punct de vedere relational, fata de cei din jur, limitandu-se la strictul necesar.Mai sunt si persoane, care avand numai experiente nefericite, pe fondul unei firi ma slabe, se retrag in propria "cochilie".Ei o fac de frica unei noi experiente neplacute, nu pentru ca se simt bine. Concluzia:extremele nu sunt bune, nici intr-un sens nici in altul.

Pentru ca in societatea noastra se spune ca omul trebuie sa fie sociabil.Si a fi sociabil e asociat de cele mai multe ori cu numarul de prieteni sau cunostinte pe care le poate avea cineva, ceea ce este total gresit din start. Poti fi sociabil, cu bun simt si deschis fara sa cunosti f multa lume doar prin felul tau de a fi si a te comporta.Cei care prefera singuratea mai mult sunt priviti ciudat, marginalizati si lumea se gandeste ca sigur au ceva probleme.De fapt conteaza cel mai mult cum te simti tu in pielea ta, cu tine ca persoana decat gandirea celor din jur. Uneori multi uita ca au avut o perioada sau un timp cand simteau nevoia sa fie singuri, sa ne descopere mai bine si sa ia unele decizii in viata fara sa fie perturbati de lumea exterioara.Depinde cum percepe fiecare individ singuratatea la ce o raporteaza cand isi exprima parerea in legatura cu ea, nu avem de unde afla cum gandeste omul in particular.Totdeauna insa sa primeze ceea ce gandesti tu, nu cei din jurul tau, asta e important.Bafta!