Daca nu ar fi suferinta, cum ti-ai mai fi dat seama ce e fericirea?
Ai mai simti-o cu atata placere?
Ar mai avea aceeasi intensitate?
Nu are rost sa te superi pe actiunile ce nu le poti controla sau schimba, cum ar fi vremea, actiunile celorlalti, sau chiar si un accident. Pentru ca e ca si cum te-ai supara pe un nor intunecat ca a inceput sa picure, iar asta e irational.
Singurele lucruri pe care le poti controla in viata sunt doar actiunile tale, ceea ce poti sa faci.
Nu exista ying fara yang, sus fara jos, suferinta fara placere.
Toate fac parte din pastelul de culori ale vietii. Savureaza-le si invata din ele.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Depinde pe cine intrebi. Unii au parte de suferinta altii deloc.
Anumite religii ne mint ca daca ai parte de suferinta in viata asta dupa ce mori o sa fii fericit la maxim.
Dar cum spuneam trebuie sa mori mai intai ca sa-ti dai seama daca este adevarat.
Eu cred ca suferinta este o cale de evolutie spirituala.Numita si calea ignorantilor. Crestinismul abuzeaza mult de acest sistem.
Este ca si cum ai invata codul rutier dintr-o carte expirata, corupta cu pagini lipsa iar adevarul il afli citind procesele verbale primite de la politisti.
Buddha a spus ca la baza suferintei omului stau dorinta si ignoranta. Acestea acopera natura noastra adevarata.
Asadar, dorinta sta la baza suferintei, insa daca refuzam orice satisfacere a dorintelor, omul poate chiar innebuni. De aceea este bine sa urmam o cale de mijloc, sa avem discernamant si sa ne purificam mintea de dorintele care ne aduc suferinta, dar sa ne satisfacem dorintele care ne aduc implinire reala.
„In aceasta lume, oamenii inclina spre egoism si rautate. Ei nu stiu cum sa se iubeasca si sa se respecte unii pe altii. Se rivalizeaza si se cearta pentru lucruri marunte. Din aceasta cauza viata este un trist cerc de suferinta."
Sursa: https://meditatie-yoga.ro/......ta-natura/
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
