E viață. Asa e ea, cu bune și rele. Una calda, alta rece, datorita momentelor grele știm sa le apreciem și sa le trăim mai intens pe cele frumoase. Bucura te te de viață cum poți, găsește ce e mai bun și frumos în ea și gata
Pentru ca au ADN diferit. E corect. Varietatea e ceva corect. Altfel viata ar fi monotona.
Din scoala stiu urmatoarea teorie: ranirea este ceva ce se poate intampla pe cand suferinta ne-o alegem singuri. In aceasta idee stim ca ne simtem raniti (ceea ce vine tot din interiorul nostru, ca sentiment) dar, noi alegem, voluntar sau involuntar cat sa suferim si sa schimbam asta. Daca ne axam prea mult pe partea de durere si ajungem sa cream suferinta observam ca noi suntem cei care ne lasam raniti si ducem suferinta. Dand vina pe altii pentru suferinta noastra nu ajuta cu absolut nimic, mai rau, face ca suferinta sa fie si mai activa si provoaca nefericire. Daca lucram cu ideea: de ce ne-am lasat raniti de anumite compartamente sau vorbe catre noi, atunci nu mai suferim. Mai degraba intrebarea este de ce sa suferim?
Ca sa-ti raspund din partea teoriei acestea. Unii aleg ce sentimente sa lase sa curga prin creierasul si corpul lor, altii lasa sentimentele sa infloreasca si nu se ingrijoreaza decat de sentimente.
Fericirea e o alegere. Esti fericit daca vrei sa fii fericit, nu tine de nimic din exterior. Poti sa fii oricand fericit.
LisaJulie întreabă: