Ordonare:
După relevanţă
Și daca lovești cu piciorul o minge de fotbal se va deplasa în linie dreaptă în absența altor forte.
Răspunde
Aerul nu e vid si totusi prin multele obstacole cuantice din atomi lumina totusi se propaga drept.
Cand fotonii se lovesc de gluonii din protoni nu ar trebui sa devieze si sa nu se mai propage drept?
Legat de curbarea traiectoriei luminii de catre materia intunecata rezulta ca materia intunecata e mai fina decat fotonii. Doar ceva mai fin da peste cap ceva adica doar buturuga mica rastoarna carul mare. Buturuga mare opreste carul.
De aici rezulta ca exista particule mai fine decat fotonii adica exista domeniul subcuantic.
Domeniul subcuantic face ca lumina sa se propage drept desi ar avea multe motive sa se propage difuz sau deviat sau curbat sau in franjuri. Daca lumina nu s-ar propaga drept nu am mai distinge obiectele din jur. Dpdv al stiintei faptul ca lumina se propaga drept pare o minune insa dpdv al unui credincios nu mai e o minune ci o explicatie stiintifica existenta domeniului superfin sau imaterial.
Răspunde
Nici nu cred că interacționează fotonii cu gluonii.
Particulele cu masa interacționează între ele deoarece ambele generează, ipotetic deocamdată, gravitoni.
Particulele ce au o anumită sarcină electrică (electroni) interacționează între ele deoarece ambele generează fotoni virtuali.
Particulele ce au sarcina de culoare (quarci) interacționează între ele deoarece ambele generează gluoni.
Un foton poate interacționa cu un electron, care are sarcina electrică și implicit produce la rândul său fotoni virtuali.
Gluonul nu are sarcina electrică, deci nu interacționează cu fotonul.
Da, am inteles insa cum ramane cu traiectoria rectilinie care se pastreaza chiar daca fotonul interactioneaza cu atomii sau cu electronii din atomii ce alcatuiesc aerul?
"Da, am inteles insa cum ramane cu traiectoria rectilinie care se pastreaza chiar daca fotonul interactioneaza cu atomii"
Nu isi pastreaza traiectoria. Nu ai auzit de reflexie si refractie?
"Nu isi pastreaza traiectoria." - daca nu si-ar pastra traiectoria rectilinie nu ai mai vedea clar niciun obiect. Ai vedea in ceata.
Reflexie pe ce? In aer? E un mediu omogen. Refractia apare la suprafata de separatie intre doua medii omogene diferite. Vorbim doar de aer.
Unii zic că nu numai
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dualismul_und%C4%83-particul%C4%83
Neutrinii cred ca se propaga mai drept decat fotonii.
Oricum, pentru ca pot.
De ce nu intelegi ca fizica studiaza realitatea inconjuratoare, si ca oricate foi de ceapa din realitate dai la o parte, nu o sa il gasesti pe Dumnezeu prin fizica?
"pentru ca pot" - da, insa cum pot fotonii sa-si pastreze traiectoria rectilinie in ciuda interactiunii lor cu atomii din aer?
Vorbesti la general despre fotoni si atomi. Unii atomi absorb, altii reflecta fotonii.
Acum raspunde.mi tu, dupa cate foi de ceapa ale realitatii totusi! pe care o cerceteaza fizica, tot speri sa il gasesti pe Dumnezeu?
"Unii atomi absorb, altii reflecta fotonii" - imagineaza-ti atomii ca niste mingi mici in miscare ( aerul fiind gaz ). Ce probabilitate ar fi ca un fascicul incident pe un atom sa se propage in linie dreapta la urmatorul samd pana la observator? Vorbim de miliarde de atomi pe raza. E o intrebare de fizica cuantica.
"Unii atomi absorb, altii reflecta fotonii."
Vezi că am greșit. Că și reflexia luminii este tot un caz particular de absorbție a unui foton si emitere a altuia.
Deci faptul că lumina se reflectă nu constituie un argument din moment ce vorbim de fotoni diferiți.
Aici e marea problema. Daca energia fotonului e absorbita de electroni ar trebui sa fie emis un alt foton pe aceeasi traiectorie "instantaneu" pe partea opusa locului de absorbtie. Si ceea ce complica si mai mult lucrurile e ca curentii de aer misca atomii din aer. Ca si cum intra pe o parte a mingii si iese pe partea cealalta a mingii. Mingea fiind atomul. In acest caz, cu aceasta intrebare, e aiurea sau ilogic sa vorbim de reflexie si refractie. Desi se stie de dualismul unda-particula.
Putem apela si la modul in care ochiul si creierul face corectii in momentul in care razele paralele sunt concentrate pe retina prin cristalin si apoi mai ales modul in care creierul face corectii pentru a reproduce imaginea corecta in creier.
Pana la ochi razele ( fotonii ) ajung pe traiectorii paralele si rectilinii iar apoi devin convergente si rectilinii spre retina dupa cristalin ( care are rol de lentila ).
Eu nu stiu fizica cuantica, sau hai, cunosc notiuni prea generale.
Explica.mi te rog pe scurt cum functioneaza un calculator cuantic. Am inteles ca nu sunt bune de nimic, au doar o viteza fabuloasa de calcul, care calculeaza nimic, rezultatele la orice ii dai sa faca sunt probabilistice. Ce inseamna decoerenta? De ce lucreaza un timp foarte scurt, apoi, au revoir, shut down?
Creierul uman e un supercalculator cuantic. Pana construiesc astia unul accesibil pentru noi il avem noi pe al nostru pe umerii nostri.
Eram sigura ca imi vei da un astfel de raspuns.
Pana la urma, esti inginer IT si electric, sau nu?
Pe inferno il stiu, este inginer. Ti.am pus o intrebare chiar deloc in gluma, care credeam ca este din domeniul tau.
Dacă e să privim din perspectiva mecanicii cuantice nu se mișcă rectiliniar mereu, ci doar majoritatea timpului, datorită undei probabilității.
În ceea ce privește mișcarea prin aer și alte medii, ți-au explicat și alții că în interacțiununea cu electronici unor atomi ori sunt absorbiți, ori se reflectă ori nu au nicio interacțiunea, fotonii.
Chestia e că aerul nu e foarte dens, de aceea putem vedea prin el, dar la distanțe mai mari--daca ai privit munții în depărtare, vei vedea că aceștia prind o nuanță albăstruie--la fel și cerul e albastru, pentru că ozonul și oxigenul absorb undele fotonii încărcați spre alabastru, iar ochiul recunoaște asta și așa că în mintea noastră îi dă culoarea albastru.
În alte medii precum apa, se vede mai clar că nu circulă drept, lucrurile par deformate și nu vezi la distanțe mari.
"în interacțiununea cu electronici unor atomi ori sunt absorbiți, ori se reflectă ori nu au nicio interacțiunea, fotonii." - vorbim de mecanica cuantica unde nu intra in discutie reflexia, refractia.
Cat despre lumina spre albastru e ilogic sa spui ca absoarbe lumina albastra ci din contra retine restul si da drumul la lumina albastruie.
In fizica cuantica vorbim de absorbtie si emisie de energie, interferenta, sincronism. Si daca ar fi o oglinda, nu putem vorbi de reflexie pentru ca sunt implicate interactiuni intre particule elementare. Asadar e nevoie de explicatii mai detaliate. Inferno a inceput bine descriind interactiunile care pot avea loc intre particulele elementare.
Prin reflexie mă refer la o interacțiune care rezultă la schimbarea particulei inițiale (nu îi spun ciocnire pentru că în cazul de față nu avem particule cu masă). Spre exemplu de la o anumită distanță de Pământ o să vezi numai o sferă albastră pentru asta veni de la atmosferă, un caz în care lumina vine spre Pământ interacționează cu atmosfera și se întoarce în direcția din care a venit.
Ai grijă iar la confuzii terminologice, nu ilogic, contra intuitiv. Acea porțiune din lumină care se numește albastră, cea care este absorbită atunci când ceva emite culoarea albastru. Sigur poți să spui că e totul mai puțin albastru, dar atunci vorbim de suprapuneri, pentru că spectrul de fotoni care dau culoarea roșu e aproape identic cu cel ce dă culoarea albastru. Asta e mai mult terminologie, dar îți înțeleg punctul de vedere.
Și ai grijă, că dacă vorbim de interacțiunile dintre particulele elementare nu e neapărat fizică cuantică, poate fi vorba și de modelul standard. Iar aici e vorba de terminologie.
Ideea generală e la dilema ta legată de "de ce ajung particulele la noi, nu le opresc atomii din atmosferă?" e pentru că nu e foarte densă, nu? Vorbim de ceva în stare gazoasă, lucru care împiedică asemenea lucruri doar la distanțe mari.
Daca e reflexie repetata mai e traiectorie rectilinie in total? din locul unde e emis fotonul si pana ajunge la observator prin reflexii repetate printre atomii din aer? De ajuns ajunge insa e ca si cum fotonul din coltul dreapta sus al unui patrat ar ajunge la observator prin reflexii repetate in partea de jos a patratului rezultand un patrat care de fapt nu mai e patrat. Ce e asa de greu de inteles ce am intrebat?
Nu, nu mai e, dar efectul e observabil doar la distanțe mari, prea puțini fotoni își schimbă traiectoria. Să-ți dau un exemplu: ești intr-o camera goală cu pereți roși și cu un bec, singura sursa de iluminare. Fotonii pleaca la bec se lovesc de perete și după ajung la ochiul tău, prea putini sunt cei care se lovesc de alte particule din aer ca să își schimbe traiectoria. Pe lângă asta ochiul are un număr limitat de coni care captează fotoni și creierul mai si filtrează imaginea, cred că toți știu că imaginea de la ochi la creier merge inversată. Așadar efectul e ignorabil, la fel ca atracția gravitațională dintre doi oameni că stau unul lângă altul, există dar nu are niciun efect semnificativ.
În concluzie, nu e necesar tot acest domeniu sub cuantic de care vorbești de ce fenomenul ăsta e ignorabil, de fapt ce spui în aduce într-un fel de teoria eather, care a fost informată de experimente pe la finalul secolului 19. Și uite, poți teoretiza cât vrei dar fără rost, dacă (1)Nu poți descrie matematic teoria legată de fizică și (2) dacă nu ai vreo propunere de experiment care a valideze ce propui--informeaza-te legat de metoda științifică și vei înțelege.
Cum ramane cu suprarealitatea si subrealitatea?
Nu sunt sigur că înțeleg la ce te referi. Dacă la mica ta teorie din primul tău răspuns, atunci pot zice că poate fi o teorie interesantă doar că e pură speculație pentru că (1) nu e singura explicație pentru fenomenul în cauză (2) trebuie dezvoltată astfel încât să faci predicții care dacă nu ar fi confirmate de experimente ar demonstra că teoria e greșită și (3) nu are niciun experiment care să-i indice adevărul.
Am ramas la ideea ca in aer sunt multe spatii intre atomi si pe acolo fotonii se pot propaga drept pana la observator. Acele goluri sunt atat de mari precum spatiile interplanetare din cosmos. Fotonii care se lovesc de atomii din aer sunt absorbiti de acestia contribuind la incalzirea aerului. Asta demonstreaza existenta vidului cuantic chiar si in aer. Materia este ca un burete cu goluri cuantice. Aceste goluri sunt umplute cu materie intunecata care strabate tot spatiul atat gol cat si plin de materie. Materia intunecata este mai fina decat materia avand nivele energetice sub constanta Planck si de aceea este nedetectabila in mod direct cu aparatura existenta. Insa pe distante de miliarde de ani lumina energia insumata a materiei intunecate este mult mai mare decat energia inmagazinata sau concentrata in materie. Totusi aerul se incalzeste mai mult de la temperatura emanata de suprafata pamantului care la randul ei se incalzeste prin absorbtia energiei fotonilor care sunt absorbiti in scoarta terestra. O parte dintre fotonii ajunsi sunt absorbiti in timp ce alti fotoni sunt reflectati inapoi in spatiul cosmic.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
