De ce in Evul Mediu unele familii erau de tarani si altele de boieri? Mai exact, cum de unele familii au ajuns sa aiba atat de mult pamant, pe cand altele n-aveau mai deloc? Care a fost procesul istoric de formare a boierimii?

Exact ce se intampla si astazi: unii sunt mai bogati, altii mai saraci. Nu neaparat dupa inteligenta ci mai mult dupa tupeu. Cel mai bogat om din orasul meu era atat de prost in scoala ca ii ziceau "muca". Nici sa-si stearga nasul nu era in stare. A trecut oamenii peste granita prin vremea lui Ceausescu si revolutia l-a gasit cu bani multi. A cumparat multe magazine in orasul meu si apoi le-a inchiriat. A venit razboiul cu fosta Jugoslavie si a dus petrol, ilegal, in Serbia, in cardasie cu un om puternic la vremea aceea, din Bucuresti. Prostul satului nici astazi nu stie sa scrie dar a avut tupeu si noroc.

Totul ține de istorie, de moșteniri și de modul în care știi să te folosești de oportunități. În trecut, cine era mai inteligent, avea pumnul mai dur, era mai pervers, câștiga războaie, lupte. Cei câștigători au lăsat moșteniri. Unii au îmbogățit acele moșteniri. Pentru pierzători devine din ce în ce mai greu să recupereze teren odată cu fiecare înfrângere. Mai mult, unii au profitat de bunurile lăsate de natură, de poziția geografică strategică pe care o aveau etc. Deci s-au folosit de tot ca să ajungă în vârf. Aici nu vorbesc doar despre boierii noștri. Vorbesc de principiul boierimii care se aplică și astăzi.

La noi (dar si in alte locuri), in conditiile unei autoritati slabe, exercitate de popoare migratoare, au existat lideri locali, de sate si de vai, numiti cnezi, judeci, juzi care tratau in folosul comunitatii cu oricine era nevoie, si organizau apararea. Pentru asta, aveau nevoie de resurse, asa ca administrau un teren, dar unul mare, si cu sol de calitate, caci pana la urma securitatea este esentiala. Deasemenea, comunitatea avea sarcina sa lucreze terenul, caci nu avea cine altcineva, iar terenul nelucrat era egal cu zero. Repede, daca nu cumva chiar de la inceput, terenul a devenit proprietate, iar functia, ereditara. Cand s-a constituit o autoritate centrala, a recunoscut situatia asta ca proprietate, sigur, cu conditia ca sa fie si ea recunoscuta, iar satele de care a putut dispune, le-a dat sustinatorilor sau le-a pastrat pe seama domniei.

Ierarhia sociala a exista de cand exista omenirea si inca exista.
Oamenii in natura lor sunt competitivi, unii sunt mai destepti, mai puternici de cat altii, plus ca mai depinde si de mediul unde te nasti si te dezvolti.

In evul mediu societatea era organizata de un sistem politic si social numit feudalism. Aristocratia agrara si militara stapanea pamantul si taranii.

"În Europa răsăriteană era răspândit mai ales acel feudalism care a existat în Imperiul Bizantin și în statele balcanice. Boierimea datora slujbă credincioasă domnului țării care era proprietarul întregului pământ."

"Se pare că aristocrația cea mai veche cunoscută de feudalismul românesc a apărut înainte de formarea statelor, în perioada contactelor cu pecenegii, cumanii și tătarii, care exploatau populația locală și bogățiile naturale (pește, sare, pășuni). Boierii din țările române erau stăpâni deplini pe moșiile lor, beneficiind de scutiri fiscale."

https://ro.wikipedia.org/wiki/Societatea_medieval%C4%83#Estul_Europei

Spaga.

Bogați și săraci au existat dintotdeauna.