Corectie,sufletul nu exista.A fost inventat de oameni pentru a spori "pretul" spiritual al omului si pentru a nu-l rezuma la o simpla halca de carne aparent estetica, asa cum imi place mie sa spun.
Hai sa-l denumim caracter.Mult mai palpabil, mult mai concret si mai lipsit de echivoc.
De ce se intampla ca trupul si moaca sa conteze mai mult decat caracterul? Pentru ca societatea, in chintesenta sa, doreste asta.Va plac chipurile frumoase. Oameni cuminti, cu minti goale.Va place asta.Va plac halcile de carne bine-modelate, cu cat mai putine imperfectiuni, daca ar fi posibil, chiar deloc.Gandirea multor oameni este construita in asa fel incat sa aiba o treapta jumatate sau doar una singura de evaluare a fiintei umane intrate in interactiune cu el.Nivelul fizic.Se poate mai mult, indubitabil.Da' de ce sa-ti pierzi timpul cu ganditul si cantaritul problemei mai obiectiv, nenicule? *sarcasm alert*
Nu vreau sa starnesc vrajba, da' cred ca fizic, nu esti asa stralucit.De fapt, nimeni nu este cu adevarat, insa acesta e inca una din interpretarile eronate ale omenirii.Frustrarea este normal sa existe.Insa e normal ca majoritatea sa puna pret pe ceva cat mai concret.Nu exista niste notiuni atat de adanci ale frumusetii caracterului, care e foarte abstracta, insa notiunea de frumusete fizica e la indemana oricui.De aceea, in duel direct, fizicul bate sufletul.Pentru ca mai presus de superficialitate, oamenii sunt dominati de graba.Graba ce ii face sa priveasca omul doar la primul nivel, si anume, fizic.Graba ce ii face sa creada ca relatiile tot mai scurte, dominate de cat mai mult hedonism si frenezie a trupului sunt benefice pentru ei, in mai multe privinte, nu doar in cea a vietii sexuale/romantice.Graba ce ii transforma tot mai acut in animale,inchinate unor placeri efemere,unor ochi clatiti cu trupuri tot mai suple,fete tot mai aproape de perfectiune,Adonisi,Afrodite si toata gasca lor.
No,problema ramane la latitudinea oricarui individ. Daca se grabeste, cu o servieta metaforica in mana, strans de un costum metaforic prea stramt, in drum spre slujba sa tot grabita, tot metaforica.Sau daca merge in tihna, capabil de a observa detalii, frumusete superioara si finetea privirii in profunzime.
*ihavenoideawhatimdoing*
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Același lucru mă întreb și eu. Oamenii care știu ce înseamnă viața nu se rezumă la a-i critica sau a face o impresie despre alții care să aibă legătură cu înfățișarea. Aceste impresii pot fi și greșite. Știi cum ei? Degeaba e cineva Făt-Frumos dacă se poartă urât cu ceilalți. Corpul uman se mai schimbă, la un moment dat e posibil să își mai piardă din strălucire însă sufletul omului rămâne același. Indiferența domnește "cu putere" asupra lumii, în zilele noastre. Însă, adevărații prieteni sunt mereu alături de noi datorită caracterului, a sufletului nostru.
De ce? Pentru ca prima data vedem infatisarea, uneori nici macar nu reusim sa vedem interiorul persoanei, abandonam deja cand vedem exteriorul.
Cred ca dintotdeauna aspectul conta mai mult decat sufletul.
Simpla idee cum ca o persoana cu ochi albastri si par blond e mult mai frumoasa decat celelalte persoane intareste aceasta prejudecata. Am dat doar un exemplu, nu am nimic cu aceste persoane, care prezinta aceste caracteristici.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
