"Fantasies must be unrealistic. The minute you get something, you don't, you can't, want it anymore. To exist, desire needs absent objects. So desire supports itself with crazy fantasies. This is what Pascal means when he says the only time we're truly happy is when day-dreaming about future happiness. Or why we say, 'The hunt is sweeter than the kill' or 'Be careful what you wish for.' Not because you'll get it, but because you're doomed not to want it if you do. Think about it next time you're at a wedding." The life of David Gale (2003)
Din idea ca nu doar rezultatul final e cea ce ne place ci calea pana acolo, plus atingandu-ti un scop treci la urmatorul, nu ramai in loc
Eu nici măcar nu aștept fericirea... fericirea,pentru mine,este doar o stare efemeră de inconștiență parțială,deoarece nu mă pot concentra în totalitate asupra realității.Dar totuși, suferința îmi face bine, doresc să trăiesc conservat în suferință, ca o legumă murată, și să mor în același borcan de murături.Nu vreau alt borcan,nu vreau dulcegării în sicriul meu, euforii paradisiace, din care să nu mai pot scăpa, vreau un trup în care să-mi pot conserva suferințele și după moarte.
Zâmbetul vieții e trecător, zâmbetul morții e etern...aleg să nu zâmbesc pentru viață, ci pentru moarte...
Pentru ca aparent vrem sa ne satisfacem o dorinta temporata. De exemplu daca vad un aparat foto foarte smecher cu nu stiu ce capacitati, iar eu sunt bun la facut poze si cacaturi de astea, il vreau neaparat, il am, ma uit la el (ma excit de bucurie), fac niste poze cateva zile, prin urmare mi-am indeplinit mica nevoie/dorinta, dupa care nu mai este acea stare de fericire.
Accentul aici se axeaza mai mult pe dorintele noastre, pe care le consideram a fi aducatoare de fericire, insa in momentul in care ni se indeplinesc, vorba ta ne vom bucura putin, si apoi ne vom dori altceva... si altceva este in natura noastra.
De cele mai multe ori ceea ce noi numim fericire e ceea ce nu cunoaștem.Din momentul in care o știm incepe sa se estompeze.Clipele ce le petrecem in așteptarea fericirii sunt mai placute decat acelea care in care am gasit-o.Pentru ca odata cu ele se sting și pier iluziile, speranțele și așteptarile pe care le-am trait. Fericirea este stradania, efortul pe care il facem pana sa o obținem.
Pentru fiecare dintre noi e un drum catre fericire.Acela pe care e chemat sa mearga.Este totdeauna acolo unde o gasește omul.Eu cred ca esența nu este sa fii fericit, ci sa știi ca ești fericit.
Oamenii sunt obișnuiți să alerge după fericirea materială, neglijind-o foarte mult pe cea spirituală, care este și cea mai importantă.
Fericirea există pretutindeni, trebuie doar să știm cum să o căutăm/găsim.
Bisous!
De ce? ...Fiindca niciodata nu suntem cu adevarat multumiti si vrem mai mult, vedem fericirea in acel ''ceva'', iar cand e al nostru realizam ca e doar ceva fugitiv, ce devine plictisitor la un moment dat.Si in ritmul asta...nu o sa gasim fericirea!
paramore întreabă: