Eu judec o carte dupa coperta, si dupa imi pare rau. ( fac referire la oameni)
Si nu ma refer la infatisare, haine, studii, etc. Ci la altceva : Daca il vad o data ca greseste, face ceva rau, nu-i mai dau nicio sansa. Asa il cataloghez. Ca fiind rau, cu toate ca dupa... poate ca se mai indreapta.
Gigi Becali a zis o vorbá : Mama m-a nascut filozof.
Suntem filozofi dom´le. judecam tot ce misca .considerandu-ne cei mai buni.
Mereu asa a fost, cand vezi o persoana inainte s-o cunosti imediat tragi concluzii pripite, mai intai trebuie s-o cunosti apoi sa o judeci, nu invers.
Pentru ca suntem oameni judecam pe altii crezand ca noi suntem perfecti dar cand suntem si noi judecati ne dam seama ca nu suntem mai presus de cel pe care l-am judecat, in ceea ce priveste egalitatea toti suntem egali atat in fata mortii cum spunea Dimonu cat si in fata lui D-zeu.
Am observat ca si copii mici judeca o persoana care se apropie de ei. La unii oameni plang, se retrag, la altii rad si par sa fie prieteni de-o viata. Cred ca tine de imaginea persoanei respective, de tonul vocii sale, de felul sau de a fi, ceva din ea, energiile sale care nu-s pe aceiasi lungime de unda cu a noastra. Suntem diferiti, avem gusturi diferite, si mi se pare normal ce-i plece unuia sa-i displaca altuia. Cum spunea Dmonik, nu mi-ar placea sa fim toti egali, ar fi monoton, chiar suicidar de enervant ca defectele mele sa fie generale, sa le suport din partea tuturor. Eu am un "gen" de oameni in preajma carora-mi place sa fiu, si ceilalti pe care-i tolerez numai ca persoane cu drept la viata si fericire. Suntem toate vietatile diferite, nu numai specia umana. Sau vazut specii de animale dusmani genetic care convietuiesc ca o singura specie. Eu nu judec necunoscutii care nu-mi dau acel sentiment unitar, de simpatie, acea energie care ma face sa ma simt in largul meu in preajma sa, ci pur si simplu ii tratez ca pe necunoscuti fata de care n-am niciun interes de imprietenire.
Pentru ca s-a ajung intr-un stadiu in care, nu mai vrem sa gandim. Preferam sa credem ce spune X despre Y si astfel inainte de a-l cunoaste, deja iti formezi o parere despre Y.
Deoarece natura noastra umana si instinctele animale ne-o cer-asta e un motiv bun sa incercam sa ni le cotrolam, cum zic psihologii. este chiar trist: cum zic versurile, teoretic suntem egali, practic...ne place sa ne judecam (de aceea se zice ca prima impresie se schimba foarte greu)
Asta este tendinta oricarui om...pt ca atunci cand vezi pe cineva prima data trebuie sa il iei in ochi drept cineva, o anume persoana...si in timp iti vei da seama cum este...de obicei ai tendinta de a-l judeca e om dupa trasaturile fizice...lucru care este o mare greseala.
Eu ma plang in fiecare zi de chestia asta pentru ca numai asa ceva vad in jurul meu...nu stiu ce sa zic... pur si simplu asa sunt oamneiiprea grabiti
Probabil asta o sa fie o problema cu care toate generatiile se va confrunta. Lumea e in felul ei si e greu sa gasesti acum pe cineva care sa astepte sa te cunoasca cu adevarat ca sa poata trage o concluzie buna. Dar astia suntem, si trebuie sa ne adaptam fie ca vrem fie ca nu!
Eu ii judec dupa ce i-am cunoscut...cum sa judec inainte de a-i cunoaste? De ce mi-as bate capul cu necunoscuti? Judecam? E minunat, asta inseamna ca putem distinge intre bine si rau, corect si incorect...frumos si urat ...cum ar fi sa iei oamenii asa cum vin?
Sa fim egali din nastere e cea mai mare aberatie... din toate punctele de vedere...financiar, sentimental, moral, etic...gandeste-te putin: daca eram egali, cautarile noastre erau fara sansa...pe cine cautam? Sau ce?
Pe cineva asemenea mie? La ce bun? Unde e misterul? Pare previzibil ca un film cu un scenariu slab!
Dar ce faci Dmonik? judeci pentru ca nu`ti place de altcineva? nu trebuie sa stai sau sa vorbesti cu el, poti sa alegi alt/alti prieteni/iubiti etc. Crezi ca daca toti aveam aceeasi situatie financiara nu era bine? Sau nu puteai sa privesti pe altii de sus. Esti cumva pe interes? eu mai bine mor sarac decat sa alerg dupa bani. Distingi binele de rau dar nu esti in masura TU CA OM sa judeci un ALT OM si aici nu ma refer la justitie
Se pare ca unii nu au inteles intrebarea. Si referitor la egali din nastere, eu nu spun sa fim toti la fel, ci sa fim egali(toti sa avem aceleasi drepturi, toti sa fim tratati la fel si nu preferential etc.) Nu spun sa aratam la fel sau sa gandim la fel. Imi pare rau pentru cei ce nu au inteles intrebarea.
La oameni, in general, a judeca inseamna, pentru ei, ca iese din tagma alora judecati si deci au in mintea lor ca pe o scara morala sint undeva mult mai sus decit judecatul.Deci, mai simplu, cind cineva a facut o anumita imoralitate si tu spui;-Cum a fost posibil? Chestia asta urmareste de fapt scoaterea ta si situarea ta deasupra faptelor respectivului(ei)
Nu tebuie sa generalizam.
Este adevarat ca propotia de a judeca pe cineva chiar si atunci cand,, pretindem ca ii cunoastem este mare.
Dar totusi exista si oameni care isi vad de propria viata.
Mai grav este faptul ca altii, care dealtfel ...se pretind,,, a le sti pe toate'', ne judeca prin spusele altora...si pe la spate.
Ce ar fi sa ne gandim ca oamenii judeca doar pentru ca inteleg gresit. Vin cu o propunere: daca raul ar fi bine si binele ar fi rau? Sa ne imaginam ca asa ar fi, toti am fi rai dupa regulile de acum? Judeci doar atunci cand vrei sa pui etichete, cand vrei sa imparti lumea in categorii, dar toti suntem la fel in esenta si a judeca dupa mine inseamna sa fii de acord cu diferentele care ne indeparteza unii de altii. Make no sense!
Personal nu judec oameni, si cu atat mai putin pe necunoscuti. Da se presupune ca ar trebui sa fim egali din nastere, dar asta nu inseamna ca am fi la fel.Fiecare dintre noi am aprecia cea ce avem in felul nostru. A fi egal la nastere nu inseamna a fi identic. Dar nu va exista niciodata egalitate...si mai ales nu financiara. Iar eu consider ca d cele mai multe ori prima impresie e gresita.