De ce majoritatea dintre noi nu acceptă diversitatea? De ce vrem ca ceilalţi să fie aşa cum suntem noi? De ce ne vine greu să acceptăm că toţi ceilalţi din jurul nostru sunt diferiţi şi au cu totul alte opinii, alegeri, principii?

Exemplu :
-un credincios va încerca mereu să-l facă pe ateu să creadă în Dumnezeu şi invers.
Nu mă întrebaţi de ce am luat acest exemplu.

Deoarece calcam toti prima Porunca dupa Biblia Crestina: avem tendinta sa ne credem Dumnezeu, toti sa ni se supuna. Porunca a fost data, nu intamplator, doar ca toti vrem instinctiv asa ceva.Ateul se crede Dumnezeu pentru ca vrea sa -si faca propriile reguli. Credinciosul tau nu e destul de Credincios, pentru ca calca alta porunca :sa nu judeci pe nimeni, ca sa nu te judece nici ei pe tine!
Trebuie sa fim smieriti si sa acceptam si pe cei din jurul nostru asa cum sunt.
E treaba lor ce 'cale ' au ales!
Si noi, care respectam' regulile cand ne convine ' gresim. Uneori sau foarte adesea!
De aceea au aparut religiile, ca sa faca, cat de cat ordine, in relatiile intre noi, interumane!
De aceea se considera ca trebuie sa credem intr-un singur Dumnezeu, cu acele reguli, ca sa putem sa nu gresim unul fata de altul.
Simplu!

Ca sa completez!: exista situatii in care vrem sa ajutam pe cineva. Atunci trebuie sa redevenim Dumnezeu, pentru ei, sa-i aducem pe calea dreapta. Asa credem, cel putin. Pana ii scoatem din mizerie, fortam lucrurile, dar nu mai mult. Altii ii fac sclavi. E greu sa ma exprim mai mult, dar cred ca m-ai inteles. Daca nu te crezi Dumnezeu!

Cine vrea ca toți să fie ca el, e un imbecil. Mi-ar fi groază să trăiesc într-o lume cu 7 miliarde de eu.

Și nu-i vorba că nu se acceptă diversitatea. Sau, să vorbesc în numele meu.
Îmi place diversitatea, însă mă enervează chestiile cretine din diversitate. Oamenii proști. Și mereu se întâmplă ca oamenii foarte proști să nu gândească ca mine. Dar am întâlnit și oameni proști care îmi împărtășesc unele idei.

Nu-i vorba că nu se acceptă diversitatea. Nu se accetpă mizeriile din diversitate.

Și dacă un om cu anumite convingeri religioase, fie că crede sau nu în ceva, încearcă să-i convingă pe alții să-i împărtășească religia sau absența ei, merită împușcat în splină și dat de mâncare la porci.

Din punctul meu de vedere, problema nu e ca ne dorim ca ceilalti sa fie asa cum suntem noi, problema e ca ii judecam dupa criterii ipsative. Ne luam pe noi etalon si discriminam ce nu ne seamana. Adica, daca eu nu cred/nu fac/nu mananc ceva, nu inseamna ca e de porc daca altcineva o face. Inseamna doar ca suntem diferiti si egali in drepturi de a alege ce ne place sau nu.
N-ar trebui sa ne identificam cu ceilalti, ar trebui sa respectam alteritatea ca un fapt pozitiv.

"Eu am dreptate, calea mea este cea mai buna(...)" - nu sint deloc de acord pentru ca, serios acum, cine ar putea fi atat redus si incuiat sa se ghideze dupa aceasta mentalitate care, se pare, este din categoria fantasy ce merge pe principiul "i'm always right and you're always wrong!", doar pentru ca nu vrea ( ca intervine ignoranta ) a accepta si alte idei venite din exterior, ca hai, nu-ti baga nimeni cu forta pe gat, dar omul cat traieste invata, nu poate ramane mereu la aceleasi pareri/idei intrucat cu cat acumuleaza mai multe informatii din diferite domenii acesta tinde in a-si mai schimba conceptia, regulile, judecata, prioritatileprioritatile, si deci si modul de abordare a unei probleme.

Cat despre mesajul acela din 26', abia acum imi fac timp sa-ti rasp., voi incepe cu: Nu te invinovati, ti-am spus sa n-o iei personal, dar probabil ca nici eu nu mi-am gasit corect persoana in fata careia sa-mi las demonii ( frustrarile) sa vorbeasca pentru mine.Nu ti-am reprosat nimic, parca ti-am spus asta deja, si de ce as face-o? Pana la urma n-are nimeni nici-o obligatie fata de mine, si eu trebuie doar sa ma obisnuiesc cu demonii mei, care-mi reamintesc de fiecare data ca sa nu-mi mai plang atat de mila ca oricum nu voi deveni cu nimic mai buna sau apreciata, si pe buna dreptate, primesc exact ceea ce merit de la viata si din partea altora, si daca primesc doar indiferenta si ignor, atunci asta e, nu sint deloc o pers. interesanta si atunci o merit, pentru ca am trecut de mult de etapa " toti sint impitriva mea, toti sint rai, eu sint doar o victima" si am inceput sa realizez ca singurii demoni cu care se poate confrunta omul intr-o viata sint propri sai demoni, adica proprile sale neajunsuri si dezamagiri, transformate mai tarziu in niste frumoase frustrari majore.Si am inteles ca nu vrei competitie, cine ar vrea? Dar trebuie sa-ntelegi ca indiferent cat de rau ai crede ca o duci, intotdeauna se va gasi cineva care o duce aproape la fel de rau, la fel de rau ori chiar MAI RAU, si trebuie sa accepti si sa te impaci si cu acest gand.Desigur, eu nu-ti cunosc viata, asa ca nu pot compara raul meu cu al tau, si nici n-as vrea ca doarbnu sintem la un concurs cu tematica " hai sa vedem cine o duce mai rau )".Si stiu ca te-am contrazis a 2-a oara, nu spun c-ai gusturi rele, nu ti le cunosc, asa ca prefer sa nu-mi dau cu parerea.Si stiu ca sint incapatanata si nu merita sa-ti bati capul cu mine, desi ai incercat un gest frumos, si anume sa-mi ridici moralul, si-ti multumesc frumos, chiar daca stiu ca ai spus-o doar asa, gestul a fost dragut si bine voit.
Si nu, nu sint in aprilie, de fapt, sint fecioara - daca incercai sa bati un apropo cu privire la zodia mea.
Oricum, pare rau pentru mica mea iesire, nu era neaparat legat de tine, mai mult are legatura cu majoritatea pers. din aria mea de cunoastere, ca neajunsul meu pe plan social nu se limiteaza doar la un singur om.

Pai sincer certarea cu blandeta o poti numi cum vrei.iar cine o leapada de la sine intelept nu este.

Sigur, educaţia e cheia rezolvării majorităţii problemelor.
Ceea ce voiam eu să spun este că unele "reguli" ar trebui oricum să le respectăm, fie că sunt impuse şi de societate sau nu.

Evident.

Adevarul e unul singur, el nu e divers. Diversivitatea o pot accepta, dar pana la o limita, cand ea incepe sa ma calce pe bataturi, anuleaza corectitudinea, egalitatea, dreptatea, adevarul, nu mai e diversitate, ci anormalitate. Nu am nimic cu gusturile si faptele nimanui atata timp cat ele nu ma ingradesc pe mine.

De acord, dar cine impune normalitatea şi moralitatea?

Să înţeleg că dacă te înjur, chitobagul, iar după îţi spun că am făcut-o cu blândeţe, asta o va face să fie ok? Şi vei fi neînţelept, dacă nu îţi vei însuşi înjurăturile şi insultele mele, oricât ar fi ele de deplasate?

"Just kidding" is just an excuse to not get in trouble for something that you really wanted to say all along.

O buna parte din normalitate si moralitate este impusa prin legi, insa nu am cum sa nu fiu de acord cu cea mai mare parte dintre ele, ele fiind constructive societatii, pastreaza ordinea, "egalitatea"(intr-un fel) si siguranta noastra.
Prin faptul ca crestinismul e in scoli, religia este peste tot in societate, etc ni se impune o normalitate, indirect dar sigur. Normalul, in general, este cel ce ni s-a bagat in cap, cu care ne-am obisnuit, moralul la fel.

noname? dintr-un izvor bun iese apa buna.si placuta.si izvorului i se duce vestea si toti vor veni sa bea apa. poti face ce vrei.la injutraturi intai caut sa vad unde am gresit, si imi asum responsabilitatea si efectul greselilor mele. dreapta masura a altora nu ma priveste pe mine.e lupta lor cu ei insisi.personal incerc sa nu ma otravesc singur.au grija altii.eu doar evit.e mai usor.

Văd că eviţi şi responsabilităţile, deşi pretinzi altceva.
Ai noroc că eşti deseori simpatic, în ciuda faptului că greşeşti. : )

Ce simpatic mai? sant de-a dreptul extraordinar, am facut si faculta de mers frumos.gresasc? ei asta-i buna.capu face, capu trage.ori mi-a rezolvat cineva problemele existentiale, si eu nu stiu? relatia cu Dumnezeu e alta treaba.si e a mea personala.

Dacă e a ta personală, ţine-o pentru tine! : )

Orice oaie va vrea ca cei din jurul lui sa fie ca el, adevarati oamenii sunt lupi si accepta diversitatea si gandesc singuri

Habar n-am. E pur si simplu treaba voastra, eu nu subscriu.