" Eu cred ca ai nevoie de mult curaj pentru asta."
sau o sticla de vodka de ce merita sa mai traiesti...pai si altceva ce sa mai faci? dincolo de viata nu este nimic...si stii vorba aia "ba, decat deloc, mai bine asa"
inc-o data, dincolo de viata nu e nimic, la nimic te poti duce oricand, dar daca te-ai dus, la acel ceva nu te mai poti intoarce. deci, de aia merita.
E nevoie de curaj să te sinucizi, așa e. E ca-n gluma aia: drace, am încercat azi să mă spânzur. Nu mai încerc niciodată, era să mă sufoc acolo.
Tu ai observat că foarte puțini care eșuează o tentativă de sinucidere, perseverează? Păi știi de ce? Că au considerat că oricum ar fi, e mai mișto să trăiești, din varii motive. Deși, dacă ar fi sinceri cu ei, ar avea un motiv în plus să mai încerce o dată: nici măcar să se sinucidă nu-s în stare, atât de inapți sunt. Momentul ala care ar trebui să te dărâme complet.
Oricum, majoritatea sinuciderilor se fac din motive stupide, ceea ce-mi arată că oamenii ăia chiar n-au fost niciodată în capacitatea de a aprecia viața.
De ce nu merită să trăiești? Eu răspund cu un îndemn văicăroșilor: sinucideți-vă! Nu aveți tupeu? Atunci puneți mâna pe treabă (și nu mă refer la labă) și faceți ceva să fie mai bine.
N-am colindat eu prea mult potecile vietii asteia, dar am ajuns la o concluzie personala; nu-i nimic batut in cuie, nimic de nestarpit. Cand esti cuprins de extaz, pe culmile fericirii, nu ai vrea sa mori pentru nimeni si nimic. Cand dai de greu, incepi sa ai ganduri negre (nu stiu daca si tampite sau nefondate, dar cert e ca le ai). Vreau sa ajung intr-un anume punct, si te intreb: omul atenteaza de bunavoie la propria viata doar din cauza ca-i bolnav psihic, nefericit, lipsit de speranta etc? Ce poti spune despre unul care are motive sa traiasca si alege sa nu o faca (nu nebun, nu nefericit...)?
Să-i zicem excentric, ca bogații ăia care se îmbracă precum păunii și-s caracterizați de tot felul de gesturi pentru care, dacă tu, ca om simplu, le-ai face, ai fi considerat lipsit de gust, needucat, țăran etc etc. Acel om e împins de o dorință de cunoaștere, de experimentare, care atinge pragul patologicului, dacă mă întrebi pe mine. Și nu, nu e fericit, dacă trăiește cu gândul ăsta în cap. E neîmplinit, pe când fericirea înseamnă împlinire. Ce păcat că nu va ajunge niciodată să rumege această experiență. Eu îl numesc nebun, chiar dacă ai zis că nu e. Curios ar fi prea puțin spus.
O ultima intrebare, ca tot l-ai etichetat pe x cu nebunia. Inveteaza astia prea multe boli psihice pentru a ne scuza noua cat mai mult "iesirile"?
DA.
Echipa TPU.ro si ceilalti utilizatori iti multumesc!
iSaidNo întreabă: