De ce ne este atat de greu sa ne caracterizam? Si nu fizic, ca asta este cel mai usor si poate toata lumea sa zica despre el/ea ca este inalt/a, slab/a, brunet/a etc. Nu, eu ma refer la caracterizarea morala. Adica bun, gasim 4, 5 caracteristici si mai departe, cand sa gasim altele ne blocam. De ce? Nu ne cunoastem indeajuns de bine pentru a da un raspuns concret? Sau de ce?
Ordonare:
După relevanţă
Sa ne caracterizam? Pai am facut-o si cand am vazut cate defecte!? Dar am rezolvat, le-am facut pe toate calitati. Iti spun numai tie sa nu mai stie si ceilalti, asta e, "probleme Gogule".
Răspunde
Marionel- sunt total de acord, si nu numai cu tine, ci cu majoritatea care au raspuns la intrebare. Fiecare-si are conceptia sa, una subiectiva, sa nu incepem a visa la cele obiective ca ne pierdem timpul degeaba. In final, viata=diversitate, iar raspunsurile de mai sus sunt dovezile indubitabile.
Calitati n-am, in schimb, am o infinitate de defecte. E ca si cum ai si caracteriza pe cel de lange tine: nu creezi o suita de insusiri, e de ajuns sa-ti dai seama de cateva detalii pentru a-ti forma o parere despre calitatea acelei persoane.
Pentru ca suntem subiectivi cand e vorba de aspecte care pot fi percepute altfel de cei din jurul nostru.De exemplu degeaba tu zici ca esti frumos/destept si atunci cand te cunosc eu nu ma impresioneaza nici una nici alta in mod deosebit.Nu poti sa zici ca esti frumos ca esti narcisist.Nu poti sa zici ca esti destept ca te dai mare.Nu poti sa zici ca esti solitar ca faptele bune nu se lauda.Nu poti sa zici ca esti modest ca te lauzi.Nu poti sa zici ca esti sincer pentru ca minti.Atunci?
O autocarecterizare cere timp de autocunostere. Eu in multi ani am descoperit, si inca descopar lucruri care ma definesc.
Kronstadt, te-ai gandit ca poate cine crede ca se cunoste pe el insusi cu adevarat, asta insemnand TOT[ dar ce include tot?! ], se pacaleste?
Si de ce sa-mi pierd timpul incercand sa aflu cat mai multe lucruri care ma caracterizeaza, in loc sa le pun in aplicare? Cel care zpune ca se cunoaste, poate ca a facut acelasi lucru intreaga sa viata si nu a descoperit alte "camere " din interiorul sau, nu si-a descoperit toate fetele. Viata nu se opreste in loc, invatam cat traim si nu o sa fie nici la moarte indeajuns [ poate nu pentru ceilalti, dar de ajuns pentru tine ].
Si acum vin intrebarile : de ce sa ii cunoastem pe ceilalti, cand nici pe noi nu ne cunoastem cu adevarat? [ oare pentru ca celelalte persoane pot umple golurile, si asa ne mai descoperim o alta fata, alta caracteristica?]; si de ce sa vrem sa descoperim "intregul " Univers, cand nici macar planeta noastra nu o cunoastem indeajuns.
Eu nu pot sa-mi reamintesc tot ce ma caracterizeza, pentru ca ar fi in zadar. Daca le scriu pe o foaie, unele dintre ele se vor bate in cap, se vor "manca intre ele ".
Daca ne asternem defectele si cei mai bun din noi pe o faie, vom descoperi ca am trait cu totii aceleasi sentimente, dar poate la intamplari diferite. Asa, ne dam seama ca nu suntem atat de dferiti intre noi. Dar! Cuvintele nu vor fi de ajuns sa descriem interiorul nostru. Nu ne vom putea deschide cu ajutorul unor cuvinte. Este in zadar.
Daca ar fi sa ne auto-caracterizam de fata cu altii, am scoate din defecte si am baga la calitati, de nici noi n-am mai crede in ceea ce zicem. Eu cred ca daca toti ne-am hotari, am avea curajul de a pune cartile pe fata, sa spunem adevarul in legatura cu cine suntem. Ca nu suntem sfinti, facem si greseli din care invatam[sau nu], facem prostii, ne gandim la prostii. Sa nu nege nimeni acest lucru.
Si uneori sunt momente in care nici noi nu mai stim cine suntem, de unde am pornit, ce am dobandit si ce vrem de la viata. Dar sunt momente trecatoare. poate avem impresia ca nu ne cunoastem, dar daca n-am face-o noi insine, atunci o exista cineva pe acest Pamant[exceptandu-l pe Dumnezeu.] care sa ne cunoasca?
DanSor are dreptate. Multi incearca sa iasa in evidenta cu anumite "calitati" pe care le-au dobandit din gura altora din acelasi grup[de obicei] si se fac de ras in fata altora, dar sustinerea vine tot de la grup si asa trec toti peste si se cred superiori. Mai bine lasa-i pe altii sa te caracterizeze[cei ce te cunosc cu adevarat], decat sa incepi tu sa-ti expui toate calitatile, pentru ca unii s-ar putea sa aiba alta parere despre tine, cel putin pana in acel moment, fapt ce nu da bine unei persoane care crede altceva.
Ii lasi pe altii sa te critice, sa te admire, sa te iubeasca sau nu pentru ceea ce esti, iar tu mergi mai departe cu ce stii ca ai.
Nu sunt modestă şi nu ştiu daca voi putea fii.
Imi place să dau cărţile pe faţă.
Nimeni nu e perfect si nu va fi niciodata.
Nu in ochii tuturor esti frumoasa, desteapta şi nu mai stiu cum.
Insa este bine ca orice om sa invete din propriile greseli, sa isi accepte defectele si sa isi descopere calitatiile.
Eu asta cred.
O zi bună
Aniledă
Toti cei care au postat raspunsuri inaintea mea au dreptate, dar mai e si din modestie... e o caracterizare pe care unii si-o fac, iar un exemplu concret e propria mea persoana, mereu cand am fost intrebat cum m-as caracteriza in cateva cuvinte am spus clar: "3 calitati si restul numai defecte."
Te las pe tine sa ma juseci, cum las pe toti din jurul meu.
Sunt genul de persoana careia nu-i place sa iasa in fata, pentru ca asta duce ori la o "reclama" buna, ori la o parere proasta pe care si-o fac ceilalti despre tine... asa ca, nu-mi pasa cum m-ar caracteriza altii, eu vreau doar sa-mi indrept defectele singur. Calitatile, daca le am, e de preferabil ca altii sa mi le scoata in evidenta.
Ai grija de tine si toate cele bune... ne mai auzim
Inteleg foarte bine simptomul asta, l-am simtit cand mi-am facut about me-ul. Nu stiu ce sa cred, dar eu spun punctul meu de vedere.
Imi scriu 2, 3 calitati, 2, 3 defecte, dar inainte de toate ma gandesc mereu la cel care le va citi, si ma gandesc cum ar reactiona cand ar citi ca am scis aia, sau aia, sau aia, ma rog.
Si sunt atat de preocupata de acest fapt, incat uit despre ce scriu. Mereu ma gandesc, daca scriu ca sunt... prietenoasa, o persoana citeste si spune " ce minte asta... " sau daca spun ca sunt zgarcita, " Doamne ce importanta se crede " iar dupa ce pui cateva insusiri te blochezi, pentru ca nu poti sa le spui pe toate intr-un moment.
Iti descoperi insusirile dupa intamplarile vietii, doar dupa ceva timp iti dai seama ca esti, egoist, orgolios, etc. Pentru ca altfel n-ai cum sa faci, scrii acolo ca esti ***, ***, ***, dar de fapt nici tu nu crezi asta.
Nu stiu daca ma intelegi, dar nici eu nu pot explica mai bine de atat 
:*:*
Sincera sa fiu eu nu pot spune ca ma cunosc in totalitate`. acum plang acum rad fara motiV
, acum picttez mai tarziu rup desenul ca asa imi vine mie, acum sunt putin optimista apoi pesimista si tot asa... uneori nu ma recunosc
...cred ca uni nu stiu sa se caracterizeze din aceasta cauza.Nu se cunosc indeajuns de bine sau nu au incredere in ceea sunt ei cu adevarat
Din punctl meu de vedere, pentru ca noi nu putem vedea multe dintre calitatile noastre, sau chiar defecte.
Avem nevoie de prieteni etc care sa ne zica de ex: Inceraca sa nu mai descurajezi, ai putea rani.
asta ar fi cand faci ceva negativ.
sau: Ar trebui sa zambesti mai des, n-ai idee ce frumos/frumoasa te face!
-pozitiv
deci, avem nevoi de cei din jur pentru a ne ajuta sa vedem ceea ce noi nu vedem
take care
Nu cred ca un om este intr-un fel anume.adica fiecare om te percepe altfel, parerea mea. tu te poti stradui sa spui ca esti cumva si sa te autocaracterizezi dar asta sa fie pentru tine, alltcineva ar spune ca vrei sa pari tu intr-un fel anume; da, sunt si elemente comune intre parerile oamenilor despre tine dar cred ac ei te percep asa din alte motive; eu una am mai multi prieteni, ei bine cu fiecare prieten vorbesc despre alt subiect; pentru ca fiecare intelege alta parte a vietii mele si in cazul asta fiecare are alta parere despre mine in functie de ce am discutat/trait cu el.eu sunt si foarte naiva:daca imi spui ca sunt intr-un fel anume incep sa cred si poate chiar sa devin asa, daca vine altcineva sa imi spuna chiar opusul incep sa il cred pe el, si tot asa.si pentru ca au fost pareri atat de diferite acum chiar nu stiu cum sunt ...si cred ca suntem intr-o continua schimbare nimeni nu ramane "prietenos, optimist, glumet" intreaga lui viata.deci autocaracterizerea cred ca se poate referi doar la momentul in care o faci
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
