Ordonare:
După relevanţă
Nu exista un scop. Lucrurile doar se intampla.
De ce afara ploua daca apa se evapora oricum dupa?
Răspunde
Depinde ce raspuns cauti. Daca vrei sa crezi ca nu exista viata dupa moarte atunci toata viata ta ar fi probabil lipsita de insemnate. Si poate ai crede ca ori fiinta ori nefiinta e tot cam acelasi lucru. Din cauza acesta multi oameni care sunt mai mult decat suma nevoilor lor fiziologice : hranire, reproducere etc etc, ar intra in depresie si si-ar lua viata. Ei bine, scopul pentru care traiesti si pe care ti-l gasesti are o insemnatate mare pentru viata ta. Daca vrei sa muncesti si sa iti depasesti limitele pentru a revolutiona istoria ori prin stiinta, tehnologie, descoperiri, arta s.a.m.d. si de a-ti pune amprenta in lume si chiar de a reusi acest lucru atunci vei sta alaturi de marile genii. Ei sunt nemuritori in lumea aceasta. Chiar daca au trecut secole oamenii inca isi amintesc de descoperirile lor. Majoritatea din noi nu vom fi. De aceea noi am vrea sa credem ca noi, chiar daca murim, moare doar corpul, dar nu si spiritul nostru. Eu personal cred in existenta lui Dumnezeu chiar daca nu este dovedita. Nu trebuie sa ti se dovedeasca ceva ca sa crezi. Si parerea mea, nu cred ca o sa se poata dovedi complet acest lucru niciodata. Daca vrei sa crezi bine, daca nu, la fel de bine. Este alegerea fiecaruia de a alege. Ca sa inchei, cred ca ar fi destul de inuman ca cineva sa nu aiba totusi nici macar o farama de credinta ca exista o alta lume, a spiritului. Imagineaza-ti ca ai murit. Oamenii pe care ii iubesti plang din cauza trecerii tale in nefiinta. Iar dupa ceva timp totul continua precum a fost inainte, putin schimbat. Tu te descompui si realizezi in decursul anilor pe masura ce trec ca nimeni nu isi mai aduce aminte de tine si nici macar nu iti mai aprinde o lumanare la mormant... Tot ce ai facut probabil a fost in zadar. E un scenariu fericit?
Nu cred ca biologia care ti-a dat viata i pasa ca vei muri, scopul unei vietati este supravetuirea si reproducerea, de fapt vei trai si dupa moarte, copii tai vor mosteni genele tale si nepoti etc
Şi ce sens are să ne chinuim sau să ne distrăm (indiferent de perspectiva fiecăruia) dacă oricum vom muri? De ce ne mai naştem să facem astea dacă oricum murim?
Răspunde Viața este doar un test. Pe urma se va vedea fiecare unde va ajunge. Rai sau iad.
Nu cred în rai sau iad.
Eu cred că sunt stări de suflet, termeni vagi.
Ce este "raiul" pentru tine, poate fi "iadul" pentru mine.
In orice decizie mica sau mare poti lua o hotarare pozitiva sau negativa.
Exista deci ceva pozitiv care te face sa te simti fericita, si ceva negativ care te duce la tristete sau plans.
Ddaca in biblie Dumnezeu reprezinta dragoste pura pe care noi oamenii nu o putem intelege pentru ca nu are margini, asa exista si satana care vrea numai distrugere si necAzuri.
Dumnezeu are manie pe oamenii care refuza in totalitatea binele si se alatura satanei pentru a distruge munca imparatiei cerurilor, iar satana ii ajuta cu bani, faima si apor in orice pe cei care vor sa il ajute la planul lui de a distruge omenirea, familia, dragostea si toate celalalte.
Ying si yiang. Orice alb are o pata mica neagra, orice negru are o pata mica alba.
Avem dreptul de a ne alege drumul in viata, biletul catre rai e mai greu de obtinut pentru ca trebuie sa locuiesti intr-o lume cruda si plina de invidie.
Daca vrei sa Ajungi in iad, atunci trebuie sa te gandesti mereu numai la tine, sa nu ajuti pe nimeni si sa profiti de pe urma tuturor. Tu sa te vezi ce mai cea si restul niste sclavi.
Pentru a te putea bucura de o groază de sentimente şi chestii.
Cu ce sens dacă oricum vom muri?
Pentru că ţi s-a dat viaţa asta, şi mno, dacă îţi doreşti aşa tare, poţi stagna, să fii ca o algă şi să îţi aştepţi moartea.
Ne nastem tocmai ca sa putem muri. Bineinteles, natura s-ar mai astepta de la noi ca inainte sa murim, sa reusim si sa ne multiplicam/reproducem. Dar si un virus vrea la fel, si nici nu prea il putem considera ca fiind viu. De ce e asa viata? Probabil pentru ca asa s-a nimerit, sau doar asa s-a putut. Copiii care mor la nastere, sau inainte de ea, sau la putin timp dupa, ce rost au pe pamantul asta? Ti se pare logica existenta lor, si soarta lor? Cam greu. La fel suntem si noi si orice alta vietate, doar ca noi am avut "norocul" sa existam pentru o perioada putin mai lunga, suficient de lunga pentru a ne da seama ca traim si ca vom muri, si ca toate astea nu par sa aiba vreun sens.
Pentru ca nu conteaza destinatia ci calatoria.
In sens strict biologic ne nastem ca sa facem copii.
Totul are un sens: viata, moartea, tot ceea ce ni se intampla in aceasta existenta atat de efemera, dar atat de bogata in evenimente, oameni, locuri. Totul este creat pentru desavarsirea noastra.
Prin credinta totul capata, insa, sens. Moartea insasi devine necesara in mantuirea noastra. Pacatul din rai, apoi jertfa Mantuitorului sunt evenimente care au marcat istoria spirituala a omenirii. Primul, intr-un sens negativ. De atunci purtam pe umeri crucea pacatului originar. A trebuit mai apoi sa vina Iisus pentru a ne izbavi de crucea aceasta. A trebuit sa vina El si sa o poarte pe umerii-I fragili pentru a ne salva pe noi. Tot de atunci moartea este urmata de Inviere iar Raiul este de multe ori urmare a trecerii prin Iad. Invierea inseamna viata vesnica si speranta ca totul are un sens, ca binele invinge, pana la urma, raul. Dumnezeu, ca intruchipare a Binelui absolut, e Cel care guverneaza totul. Chiar si raul I se supune. Trebuie, deci, sa credem in victoria Luminii asupra intunericului, ca in basmele noastre - un rezervor de intelepciune, de optimism, de incredere in forta uriasa a omului bun, hotarat sa lupte cu fortele raului
Trebuie sa credem ca Binele va invinge mereu, oricat de grele ni s-ar parea anumite momente ale vietii, cand totul pare ca se surpa si credem ca am pierdut orice sprijin. Sa fim constienti ca Dumnezeu vegheaza mereu si ca viata pe care ne-a dat s-o traim aici este urmata de cealalta, cea vesnica. Traind frumos, invatand sa iubim, luptand cu natura noastra patimasa, sunt multe sanse ca "dincolo" sa fie bine. "Cheia" este, pana la urma, tot iubirea. Iubirea pentru Dumezeu si pentru semeni.
Pentru ca Dumnezeu sa vada daca suntem demni de Imparatia Lui. Nu degeaba este o Judecata.
Nu moare nimeni, viata continua si dupa moarte. Suntem intr-un univers infinit, sufletul fiecarui om nu se va sfarsii niciodata.
Şi de unde ştim de existenţa acestui suflet?
Dar tu ai dovezi pentru spusele tale? Eu nu am nicio dovada, mi-am dat cu presupusul, fiecare persoana care a raspuns la aceasta intrebare a raspuns presupunand. Am raspuns in sens logic, gandeste-te ca fiecare om dupa ce moare ajunge intr-o alta ''era'' ( rai sau iad ) unde isi continua alta viata alaturi de spirite sau demoni ( asa spun profetii si biblia ). Nimeni nu stie si nu va stii cum este sau daca este o continuare a vietii si dupa moarte. Nimeni nu a inviat sa ne spuna asa ceva, este un lucru strict secret fata de Dumnezeu daca il pot numii asa.
Fiindca atunci cand te nasti, primesti un suflet, sufletul tau traieste, nu tu. Atunci cand mori, sufletul ( adica persoana ta ) isi va continua drumul, nu trupul. Nu stiu cum sa ma exprim mai concret. Dar cum am spus si in alt raspuns, termenul de rai sau iad, termenul de suflet, de Dumnezeu poate fi doar unul fictiv, nimeni nu va stii niciodata ce se intampla de fapt. Cine stie daca exista Dumnezeu? De ce sa credem in biblie? Sunt doar niste spuse si niste scrisuri de profeti. Chiar imi place sa discut pe subiectul asta.
Nu eu am facut o afirmatie pentru a avea nevoie de dovezi.
Pana la dovada contrarie singura concluzie logica e ca dupa ce murim ajungem unde eram inainte sa ne nastem adica nicaieri.
Şi mie. Am insomnii pe teme asta şi nu ştiu unde să discut şi nu prea am cu cine.
Şi asta cred eu, dar posibil să nu existe neapărat un spirit care să existe în noi. Este ceva relativ, dar chiar am vrut să văd răspunsurile oamenilor şi al tău este cel mai convingător şi bine argumentat.
Deci, din ceea ce ai spus, reiese că nu avem un sens în lume. Aşadar, revenind la întrebarea de bază: de ce ne mai naştem dacă murim oricum?
Ideea e ca nu stim si nu vom stii probabil niciodata ce se intampla de fapt cu noi dupa ce murim, corpul ramane pe pamant, dar eu cred si in viata de dupa moarte. In mintea mea, suntem niste fiinte divine care nu vor murii niciodata, va fi o viata eterna chiar si dupa ce drumul nostru se va incheia pe Pamant si probabil ne vom naste iar in alta viata. As vrea sa-ti arat un citat care pe mine m-a facut placut impresionat: ''Viata spiritului este eterna, cea a corpului este tranzitorie si pasagera. Cand corpul moare, sufletul reintra in viata eterna''.
Uite si un blog destul de interesant: http://amira-paranormal.blogspot.ro/
Ti-am spus scopul biologic e sa faci copii.
Oricum intrebarea e cam aiurea.
De ce mai mananci daca tot o sa ti se faca foame? De ce mai faci baie daca o sa te murdaresti la loc? etc
Ne nastem ca sa continuam ciclul vietii si murim din cauza biologiei.
Viata nu are un scop anume (altul decat sa faca mai multa viata) scopul ti-l faci tu.
Biologia poate crea materia, dar nu si sufletul. Nu cred ca iti convine sa crezi ca toti vom avea aceeasi soarta, indiferent de cum ne traim vietile. As vrea sa cred ca moartea e un sfarsit, dar e de fapt un inceput nemarginit.
Gandeste- te putin, daca oamenii nu aveau suflet, cum cred multi care isi dau cu parerea pe aici, noi nu am fi fost capabili sa gandim la un nivel mai inalt decat celelaltr vietuitoare. Chiar si tu nu ai mai fi putut sa iti pui intrebarea:" De ce ne nastem daca mirim oricum". Celelalte vietuitoare, fie mamifere, pasari, reptile, amfibieni sau pesti se bazeaza doar pe instinct. Ele nu cred ca s- au intrebat vreodata ce o sa li se intample dupa moarte. Ele au fost lasate de Dumnezeu pe Pamant pentru a crea ciclul vietii, fara de care daca te gandesti omul nu ar fi putut exista.
Eu cred cu tarie in Dumnezeu si ta sfatuiesc si pe tine sa faci la fel.
Mai bine sa crezi in ceva ce nu exista decat sa crezi in ceva ce nu exista.
Scuze: Mai bine sa crezi in ceva ce nu exista decat sa nu crezi in ceva ce chiar exista.
E un viciu al materiei vii, lipsit de sens. Sensul e oricum o pretenție a omului. În plan obiectiv lipsește din Univers.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
