De ce oamenii continua sa procreeze?
Nu e de ajuns cat au chinuit generatiile trecute in lumea aceasta sau cat chinuie generatiile actuale? de ce trebuie sa mai chinuie si generatiile viitoare?

Si vrei sa ne castram?

Pentru ca nimic nu se compara cu bucuria de a aduce pe lume un copil rodul unei iubiri curate.Sa-l vezi cum creste sub ochii tai si cum incepe sa poarte genetic din trasaturile tale sau ale celui drag sufletului tau.Chiar si atunci cand vezi ca iti mosteneste si din defectele tale,il iubesti,si faci tot posibilul ca sa-i oferi tot ceea ce poti ca sa fie fericit.Un copil intregeste familia,o uneste, devine mai puternica, mai fericita.Se merita sa aduci pe lume urmasi care sa-ti duca numele mai departe.In ciuda situatiei precare din tara noastra,viata este frumoasa,merita sa o traiesti,sa te bucuri de fiecare apus de soare,de frumusetea florilor,de tot ceea ce ne inconjoara.,,Doua femei priveau prin a temnitei zabrele:Una zari noroi, cealalta cerul plin de stele.,, Fiecare dintre noi putem alege cum sa ne evaluam viata:putem vedea noroiul sau ne putem ridica privirea spre stele.

Cine anume ne poate asigura ca vor chinuii?

Poate ca viata e un chin, dar aia nu inseamna ca trebuie' sa murim sau sa incetam a mai procrea. Daca toate ar fi roz, oare nu tot un chin ar fi? Eu zic ca momentele de fericire nu au valoare fara cele de chin. P.S.-nu te chinuie gandul de-a nu mai procrea? Nu crezi ca toti au dreptul sa chinuie? Incetam perpetuarea gratie chinurilor? Atunci, ce ne facem, ca nu mai avem ocazia de-a trai momentele de fericire, care sunt putine, dar nu inexistente!?

Existenta abunda mereu fara nici o logica. Iubirea,domnule, iubirea, bat-o vina.

Eu n-am fost un copil chinuit.
Dimpotriva, am avut o copilarie fascinanta si luminoasa. Stiu de ce am fost nascuta. Si sunt bucuroasa ca am aflat.
Stiu si de ce am o fetita, pe care mi-am dorit-o exact asa cum e. Si are la randul ei o copilarie deloc chinuita si o sa ma asigur ca asemeni copilariei va fi intreaga ei viata.
Asta punctual.
In general, oamenii procreeaza din inconstienta, din dragoste, din falsa dragoste, din prostie, din mimetism...
Ce nu ai dezvoltat este ideea aceea de chin al generatiilor. Spune-ne mai multe!

@unu, ma bucura atentia ta, dar:
1. nu ai raspuns la intrebare;
2. nu confunda optimismul si luminozitatea mea cu inconstienta sau cu vreo urma de utopie. Sunt mai ancorata in realitate decat iti inchipui. Ma cunosti.

@Azetec, pai si ce anume ar trebui sa faca copilul meu la maturitate? Sa stea ca o palamida, sa manace seminte si sa se uite la televizor de dimineata pana seara, eventual si cu o bere in fata, plangandu-se ca "viata e greu"? Normal ca trebuie sa munceasca la un moment dat si normal ca nimic nu vine fara munca.

@unu, draga, remarc ca este a doua oara cand nu te preocupa sa raspunzi la intrebare, ci sa ii contazici pe ceilalti. Bucurii meschine, ce sa zic...

@Dmonik
Chiar daca ai o viata relativ satisfacatoare dpv material si nu ai necazuri, asta nu inseamna ca nu poti fi nemultumit de viata ta. Nemultumirea poate sa vina din faptul ca: n-ai anumite calitati fizice sau psihice pe care ti le-ai dori; nu ai aceleasi oportunitati ca altii; nu stii ce sa faci cu viata ta; orice ai face nu are nicio importanta in afara unui cerc mai mic sau mai mare din lumea asta; viata ta (cu tot zbuciumul ei) n-are nicio noima si nicio importanta in afara cercului in care te invarti in lumea asta; trebuie sa imbatranesti; trebuie sa mori; ai aparut din neant si te intorci tot in neant; poti sa te imbolnavesti de o boala incurabila si sa mori sau sa te chinui toata viata; poti sa ai un accident care sa te schilodeasca si sa-ti faca viata un chin etc. etc. O solutie este sa ne inventam povesti (viata de apoi) ca sa ne consolam sau pur si simplu sa nu ne mai gandim la asta. Continui sa te crezi important si fericit si sa ignori realitatea. Doar ca realitatea ti se arata uneori chiar daca nu vrei sa o vezi.

@Dmonik
Optimismul e totuna cu inconstienta. A fi ancorat in realitate nu e suficient pentru a renunta la un mod de gandire. Si un religios e ancorat in realitate si totusi continua sa creada in Dumnezeu. Si un rasist poate fi ancorat in realitate si totusi sa creada ca anumite rase sunt inferioare. Nu te cunosc si nici nu vreau sa te cunosc. Esti cumva ruda cu @nyx? Vad ca reactionati similar atunci cand va este criticata opinia.

E valabil doar pentru Romania sau pentru lumea-ntreaga?
Pentru ca la noi situatia sta un pic mai altfel, nu stiu cat % dintre cei care procreeaza chiar isi doresc acei copii.

In primul rand procrearea este in instinctul nostru.
In privinta"chinurilor", nu inteleg exact la ce te referi, insa tot noi ne facem responsabili si e de datoria noastra sa cream conditii mai bune de viata.salut

In principal din Placere! Iar daca ne chinuim, de vina suntem numai noi, pentru ca lasam toate jegurile din lume sa ne conduca viata!

Cred ca estivirgin daca pui intrebarea asta...