In natura noastra trupeasca raul este bine insamantat. Aceasta este din vesnicie lupta altei lumi, mai presus de noi si pe care inca nu o cunoastem. Sunt forte care se lupta peste masura noastra de intelegere. Pentru a face binele ni se cere suficient efort. Cel putin atat de mult cat cel pe care il folosim ca sa premeditam raul. De aici ne putem forma si calitatea noastra de oameni. Ma refer la cei care doresc aceasta calitate si lupta pentru ea. Raul este in noi. Din intregul care suntem, raul poate fi definit ca fiind o carenta a binelui. Cu cat unul din cele doua este mai mare, celalalt nu mai incape. Atat raul cat si binele sunt ca intunericul si lumina. Deocamdata, cum bine stim, lumina inca nu a fost cuprinsa. Eu am o convingere: daca ne-am stradui sa facem binele tot atat de mult pe cat ne straduim sa facem raul, ar fi Raiul pe pamant. Dar in cele mai multe cazuri, suntem prea comozi. Nu exista padure fara uscaturi. Cine constientizeaza asta, nu le culege.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Tocmai pentru ca nu e inevitabil. Daca omul stie ca va avea de infruntat o anumita situatie intr-un moment bine definit se va pregati. Cand omul nu este nevoit sa aleaga o cale, vrea sa exploreze pe oricare. De aici apar si unele intrebari cum ar fi :
- Tata era un betiv si ma batea mereu. De ce sa nu fac si eu la fel cu fiul meu? Tatal meu era fericit cand ma batea. Poate asa voi fi si eu.
De obicei e bine sa urmarim o cale luminata decat sa riscam o scurtatura intunecata. E bine ca uneori sa ni se ingradeasca libertatea. Dar numai daca cel care ne-o ingradeste suntem noi sau vreun suflet pereche. Pentru ca doar in acest caz cusca in care suntem este de fapt o usa spre rai.
Răspunde
Din pacate pentru om balanta dintre bine si rau inclina de cele mai multe ori in favoarea raului.
Din ura, din dusmanie, din gelozie, din antipatie, din razbunare, din autoaparare uneori,... in principiu, e o chestiune de alegere, si motivatie. Si eu fac rau, cand situatia e de asa natura, ca raul este inevitabil uneori. Pot face un rau, unei persoane care vrea sa-mi faca mie rau, luand situatia agresorilor. Uneori trebuie sa faci un rau, pentru. a fi bine. 
Egoism... Spun asta venind dintr-o capcana a unor jocuri stupide carora le-am dat curs doar pentru a arata cit de penibili sint.Singurul lucru de care imi pare rau este o singura persoana care a trebuit s-o dau deoparte pentru ca avea un suflet prea sensibil pentru ce se intimpla in preajma ei.
Din punct de vedere crestin, raul, pacatul, nu are explicatie, daca ar avea explicatie s-ar gasi si o motivatie a acestuia. Mostenirea (genetica) este cea care ne determina sa facem rau. Daca reusim sa ne inframgem instinctele atunci raul nu mai este inevitabil. Observa orice mic copilas, instinctual este indreptat sa faca ceva rau. Revin la crestinism, mostenim natura stapanitorului lumi acesteia, Lucifer.
Pentru că e om. Pentru el, răul e mai uşor de făcut, mai amuzant de privit însă greu de suportat pe pielea lor. Aşadar, prin natură, omul este rău...
Răul este relativ. Adică el există în raport cu ceva, cu cineva. Iată un exemplu: o piatră enormă cade pe şosea şi împinge o maşină cu trei copii către prăpastie. Doi copii se joacă pe marginea prăpastiei. Dacă acei doi copii nu se feresc, maşina se opreşte în ei şi cei trei copii din maşină vor scăpa. Ce e rău? Să-i atenţionezi pe cei doi copii să se ferească ori să-i laşi, să-i sacrifici, salvându-i pe cei trei din maşină? // Altfel spus, omul poate voi răul pentru că-i foloseşte, pentru că răul altuia poate fi binele lui etc. Răul nu e o entitate, nu e un balaur să te miri că există. E modul în care ne raportăm noi la ceva.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
