De ce se preocupau egiptenii mai mult de viata de apoi decat de viata propriu zisa?

Fiindca pe atunci credinta era mult mai puternica ca acum!

Egiptenii ca si alte popoare practicau ceea ce se numeste astazi practica oculta (suna destul de malefic, asa-i?). Si cunosteau destul de bine ca prin anumite tehnici poti accesa anumite planuri ale existentei. De-asta, pentru ei, moartea nu era un mister, iar motivul pentru care ii fascina era ca puteau "gusta" putin trairile din alte planuri existentiale (astral, mental...etc.).

Pentru ca aici esti muritor, dincolo etern.

Dar de unde ai primit tu statistica asta, cum ca egiptenii isi canalizau energia mai mult spre partea care tine de postmortem decat cea care tine de viata propriu zisa? Noi nu stim bine si sigur ce s-a intamplat acum cateva zeci de ani, dar cunoastem din punct de vedere statistic ce se intampla acum cateva mii de ani. Sa fim domne' seriosi.

Egiptenii credeau în viaţa de după moarte.
Pentru egipteni, omul continuă să trăiască şi după moarte. Trecerea din împărăţia morţilor este periculoasă şi, de aceea, morţii sunt ocrotiţi prin tot felul de ritualuri şi rugăciuni. Mormintele sunt concepute ca nişte adevărate locuinţe, în care sunt depozitate toate mobilele şi obiectele necesare defunctului în noua sa viaţă. Însă, înainte, el va trebui să iasă învingător din încercarea redutabilă a judecăţii lui Osiris.
Ritualurile funerare
Mortul cunoaşte o altă viaţă în lumea de dincolo, cu condiţia ca trupul său să fie conservat. În acest scop, trupul trebuie îmbălsămat pentru a fi transformat în mumie. O mască pictată după chipul mortului îi acoperă faţa. Mumia este aşezată apoi în trei sarcofage care se încastrează unele în altele. Acestea au forma trupului mortului, iar în ultimul este zugrăvit după chipul său. Lângă sarcofag sunt plasate toate lucrurile trebuincioase vieţii cotidiene, îndeosebi hrană, obiecte de toaletă, bijuterii şi de asemenea arme. Nişte statuiete sau,, shauabtis", care reprezintă slujitorii, vor munci în locul mortului în lumea de dincolo. Defuncţii înstăriţi iau cu ei până la 365 de şauabtis, astfel încât să aibă un servitor în fiecare zi a anului.
Poți citi mai pe lag aici http://www.referat.ro/referate/Religia_Egiptului_8171.html

Egiptenii stiau ca ei sunt doar o sclipire in spatiu si timp, si ca vor muri pana la urma (acest lucru il stie oricine, insa incearca sa-si adoarma constiinta ). Existenta Adevarului se afla abia la moarte. Dar multi si-au faurit proprii idoli, din cauza teamei, insa mergeau pe cai gresite. Si-au fauril "adevarul" dupa cum au vrut ei sa fie, si pentru a mentine in frau populatia (de exemplu, pentru ca sclavii sa munceasca, li se spuneau ca zeul Ra va inghiti soarele pentru totdeauna, daca se vor lenevi. Desigur ca de cele mai multe ori se ivea cate o eclipsa anticipata in perioada construirii piramidelor, iar astfel sclavii isi dadeau mai mult sarguinta, chiar si cu pretul vietii, pentru ca familia lor sa nu aiba o viata vesnic scufundata in intuneric).
Iata ce pot face oamenii care stiu sa convinga masa populatiei, pentru a le oferi acestora siguranta daca vor indeplini legea lor. Nu ii lasa sa caute singuri adevarul, este ca si cum te-ar ghida cineva pe un drum intre doua ziduri.
Sper ca aceasta sa-ti fi raspuns la intrebare. Multa sanatate