De ce se zice că "Răzbunarea e arma prostului"?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
De frustrare.
Razbunarea e un act psihopat de multe ori, iar psihopatii sunt chiar inteligenti. Dar fara limite.
Răspunde
Exista mai multe legaturi...
Razbunarea asociata ca arma, adica cauzeaza ceva rau, in principiu. Fiind o arma, poate fi folosita de cineva, iar acel cineva este o persoana proasta.
Probabil proasta pentru ca "cica" nu ar avea de castigat, decat de suferit.
Insa, asta depinde de fiecare. La fel cum ai spus tu citatul respectiv, sigur mai sunt si altele care demonstreaza altceva.
Sunt sigur ca The Punisher, personaj ficiv... nu era prost.
Iar in realitate, ce razbunari pot sa faca oamenii? Sa isi fure pixurile intre ei? Sa distruga centrala termica a unei locuinte? Sa ia ultima felie de pizza?
Cand este vorba de metafore, nu crede doar una
Pemtru ca un om destept stie ca sunt destule cazuri cand nu castigi nimic daca te razbuni, asa ca nu o faci. Dar prostii vor sa sa razbune mereu, indiferent din ce cauza, ''ca doar nu is ei fraieri''.
Dacă cineva te bate, te violează, îți fură toți banii si te lasă paralizat, îl ierți?
Eu nu pot să iert nici măcar o mică minciună. Logica mea este, rău faci, rău primești.
Pentru ca doar un prost se poate gandi la razbunare. Un om destept stie ca nu exista nici un beneficiu in răzbunare. Chiar si cel care se răzbună nu se va simti mai bine dupa ce o face ci il va face sa se simta mai rau ca inainte.
Nu te poti bucura de un rau facut chiar daca e meritat.
Pentru ca de cele mai multe ori faci mai mult rau atat ție cat si celorlalti ducând o luptă din asta inutilă, adică răzbunare, e un consum de energie negativ, de cele mai multe ori nu aduce nimănui ceva benefic. daca te răzbuni nu aduci lucrurile cum erau la început, iar persoana pe care te razbuni nu va intelege nimic si poate si ea apoi va dori sa se răzbune din nou, si tot asa la nesfârșit, uneori au si altii nevinovati de suferit, în principiu e o prostie, mai ales cand e vorba de chestii mărunte.
E complet gresita afirmatia asta! Cei care spun asta nu au tupeu sa se razbune 
La ce fel de răzbunare vă referiți?
Poate la comportamentul pasiv-agresiv, specific celor care nu au putere? E mai mult o formă de lașitate și slăbiciune, adică mai exact imbecilitate.
Că nu cred că vă refereați la violență directă fizică sau verbală, că aceasta de obicei creează probleme mai mari celui care vrea să se răzbune, decât țintei, și totuși trăim într-o societate civilizată, nu ne facem dreptate cu mâna noastră; această formă de răzbunare e chiar destul de limpede, cum se spune în popor, arma prostului.
Sigur aveați în minte altceva, dacă ați putea da un exemplu concret, ar fi destul de interesant de dezbătut.
Răspunde Ma refer la furt, daca iti fura cineva telefonul/portofelul, tu normal ca te vei razbuna, chemandu-l la politie.
Nu văd să fie răzbunare să-ți recuperezi bunul care îți aparține.
Mai degrabă, dacă nu-l denunți la poliție, te faci vinovat de faptul că lași un hoț în libertate, și o să fie și alții victime din cauza ta.
Cand esti incapabil sa te razbuni, vii cu vorbe d-astea puerile, cum ca are D-zeu grija de toate, ca numai prostii se razbuna, ca nu stiu ce.
Cumva trebuie sa te faci sa te simti superior si implinit.
Gandire cu radacini adanci in religie, in subjugarea omului, in tinerea lui sub control. Stapanul te vrea docil, de-aia a mai inventat si alte asemenea proverbe si zicatori ridicole: "capul plecat, sabia nu-l taie" sau "intoarce si celalalt obraz".
Sigur ca daca incerci sa te razbuni si nu-ti calculezi pasii astfel incat sa nu se intoarca impotriva ta, esti prost, dar nici sa te lasi calcat in picioare. In lumea reala, cel ce intoarce si celalalt obraz, a doua oara de obicei primeste un pumn in loc de o palma, iar cel ce tine capul plecat, poate sabia nu i-l va taia, dar cu siguranta va fi calcat pe cap cu bocancul.
Daca tot vorbim despre proverbe, uite unul care-mi place: "daca vrei pace, pregateste-te pentru razboi".
A întoarce și obrazul stâng nu înseamnă doar a-l lăsa să te batjocorească, ci să-i arăți și toate defectele tale pe față, ca să te batjocorească și mai tare (obrazul stâng fiind patimile, defectele etc.).
Pentru că slava deșartă (slava de la oameni) e una dintre cele mai periculoase patimi ale sufletului. E de ajuns slava deșartă singură ca să distrugă sufletul omului, fără celelalte patimi.
Sfinții pe vremuri se făceau a fi nebuni, deși nu erau, ei erau nebuni pentru Hristos, urmau poruncile lui Hristos întru toate, și se făceau de râs pe ei înșiși: ajungeau până la a striga ca nebunii prin piețe, să umble cu ulcioare și să le spargă, când dădeau milostenie, se certau cu cerșetorii ca nu cumva să creadă cineva despre ei că ar fi oameni buni, mâncau firmituri, gunoaie, și unii abia dacă mâncau ceva la câteva zile, și așa își ascundeau sfințenia, pentru ca Dumnezeu, care vede întru ascuns, să-i răsplătească.
E și un proverb despre cei care batjocoresc: „I-am făcut o spălătură bună", și aceasta e adevărat, pentru că batjocorirea este o spălătură bună de slava deșartă.
Batjocorirea este și cel mai bun leac pentru patima mâniei: când un călugăr suferea de patima mâniei, era batjocorit cât se poate de mult de obștea mănăstirii, și erau foarte aspri cu el, până se tămăduia de această patimă; cu oamenii pe care se înfuria, cu aceia era pus să stea cel mai mult.
Călugării care sufereau de patima mâniei aveau interdicție de la a merge în pustie. Gândirea omului de rând ar spune că retragerea e cea mai bună metodă spre a te tămădui de patima mâniei, când aceasta este cea mai proastă metodă, deoarece cel care suferă de mânie și e lăsat singur, ajunge să înnebunească de-a binelea, și devine poate chiar de nerecuperat, pentru că ajunge să se certe și să se bată cu cei care îi urăște în absența lor, deși aceia nu sunt acolo el îi vede pururea cu el, și continuă din mânie în mânie toată ziua (chiar am văzut cazuri în care unii au fost lăsați singuri și făceau urât, și de asemenea, am și citit despre alte exemplt; s-ar putea ca nebunia lor să ajungă până la punctul în care au halucinații și îi văd în carne și oase pe cei care îi urăsc, dar aceasta e doar o bănuială), orice se întâmplă îi irită.
Nu știu, eu nu s genul care sa ma razbun, dar nici nu uit niciodată, nu mai acord o a doua șansă. Oricum se știe ca cine îți face rău sau te minte o va face mereu, singurul vinovat ești tu, ca tot ierți și nu înveți din greșeli.
" Răzbunarea nu are mereu un gust dulce",, dacă ești un om bun în principiu, tu dacă te razbuni se poate întoarce efectul ca un bumerang asupra ta, tot tu vei fi afectata de propria decizie, tot tu te vei simți vinovat și rău. Mai bine ignori complet acea persoana, și aia este, mergi mai departe, ai învățat un lucru, data viitoare vei fi puțin mai vigilenta.
Și nu înveți din greșeli *
Raspunsul sta chiar in afirmatia asta. Prostul se razbuna si actioneaza fara un plan anume, pe cand inteligentul nici nu baga in seama.
Că oamenii zic multe și se cred atotștiutori când fac asta. În majoritatea cazurilor sunt doar limitați.
Dacă te consumi și îți faci ție rău nu este inteligent.
Dar "Vrei răzbunare faţă de duşmanul tău; fă-i mereu bine."?
Orice prost se poate răzbuna, un om cu adevărat inteligent știe că nu îi aduce nici un beneficiu răzbunarea.
Asta e o simpla vorba ca sa nu ajungi si tu sa te razbuni sa faci rau si etc nimic anormal.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
