De ce simt nevoia sa iubesc dacă dorința sexuala e destul sa ne reproducem ca specie? de ce exista iubirea daca dorinta sexuala era de ajuns sa ne reproducem?

Probabil ca sa-ti dea un motiv sa si stai cu femeia respectiva nu sa torni un plod fiecarei femei pe care o consideri atragatoare pe strada.

Dorinta sexuala e destul sa faci o l4ba. Nu poti sa te urci pe prima femela ca un ciine. Trebuia o capcana pentru amindoi. Iubirea e acea capcana.

Pentru ca suntem o specie sociala de-asta, daca nu exista mai mult ca atractie sexuala, specia noastra numai era la acelasi nivel, deoarece relatiile de lunga relatie a insemnat o lunga perioada de educatie a noii generatii de oameni, pe scurt daca relatiile ar fi fost cat sa ne reproducem copii nu ar mai fi beneficiat de aceeasi educatie de la ambii parinti, iar societatea acum probabil nici nu ar fi existat.

Dupa cum ai spus si tu mai demult, suntem niste fiinte cu sentimente, nu niste roboti.

Evolutia a condus la existenta iubirii. E un mod de alterare a ratiunii. Se termina la un moment dat, daca informatia care a produs aceasta schimbare de comportament e uitata, modificata sau inlocuita cu altceva mai puternic. Deci in timp, garantat dispare. Nu era neaparat o necesitate pentru simpla reproducere, dar apare ca urmare a cresterii capacitatii de procesare a sistemului nervos si asigura un timp coeziunea dintre parteneri, benefica copilului. Iubirea contribuie la alegerea partenerului de sex, prosteste individul si e ca o iluzie, o dorinta, o speranta. E o acumulare de sperante cumulata cu intunecarea ratiunii. Cel care iubeste are tendinta sa se rupa de realitate, sa nu vada obiectiv defectele partenerului si ia decizii gresite. Daca indivizii care "se indragostesc" sunt potriviti, atunci totul e OK, daca nu, nu iese bine. De multe ori numai unul din parteneri iubeste si celalalt cel mult mimeza iubirea daca isi doreste sa fie impreuna cu celalalt din diverse motive.

Deși pare naivă, e o întrebare profundă.
Probabil că iubirea e liantul pentru permanentizarea unui cuplu.
Cupluri de durată există și la animale.
La om asta e legată de perioada lungă de maturizare a copiilor, 18 ani sau mai mult. Un singur părinte nu ar face față nici economic nici cu energia și timpul care trebuie dedicate.
Această împărțire avantajoasă în doi are efect și pentru cuplurile fără copii. Se trăiește mai ușor decât singur.
S-ar mai putea adăuga dimensiunea culturală în care intră și tabuul creat care descurajează ruperea unui cuplu.
Bineînțeles că aceste avantaje au și un preț.
Despre greutatea creșterii unui copil am mai citit o părere interesantă. Femeia e programată genetic să intre la menopauză pentru că e nevoie și de ea ca bunică să ajute la creșterea copiilor.

Iar esti beat Ray?

(un mic exercițiu de imaginație) Ești un arhitect. Faci proiecte, uneori poate chiar și clădiri. Faci, faci și tot faci. Te-ai săturat! De ce simți nevoia să ai pasiune pentru așa ceva? De ce ai ales arhitectura doar pentru că așa te-au îndrumat alții, câștigi bine și etc, etc?

"De ce simt nevoia sa iubesc dacă dorința sexuala e destul sa ne reproducem ca specie? de ce exista iubirea daca dorinta sexuala era de ajuns sa ne reproducem?" o traduc: "De ce simt nevoia sa am o pasiune dacă nu am mâinile în ghips, pot lua hârtia și un creion, sunt în formă fizică și pot să mă urc pe o schelă, destule ca să pot face un proiect și să fac casa mea? de ce exista dragostea/pasiunea/talentul la desen/talentul artistic/entuziasmul/forța creatoare/râvna daca am 2 mâini, 1 creion, 1 foaie și pot să fac un proiect pentru un oraș al meu (cu clădiri, case, parcuri etc)?" ce vreau să zic e că fără iubire sau "fără talent la desen, fără a fi un artist, poți desena, poți crea o clădire" poți avea copiii tăi, dar unul e tabloul pictat de Vinci, altul e pictat de Nea Costache din Gara de Nord, amandoi având în mână o pânză, o pensulă, una e sexul cu prima venită, prima poftită, prima părăsită, alta e iubirea. Trage tu concluziile, imaginează-ți tu și fă diferența.

Și apoi ți-am mai scris : "Te-ai săturat! De ce simți nevoia să ai pasiune pentru așa ceva? De ce ai ales arhitectura doar pentru că așa te-au îndrumat alții, câștigi bine și etc, etc?" adică: fiecare dintre noi are o înclinație către ceva anume, unii merg spre muzică, alții aleg matematica, alții fotbalul, sportul etc. Așa și cu femeile, de ce alegi să faci sex cu o femeie numai pentru că arată de vis și punct? De ce ai ales arhitectura doar pentru că așa te-au îndrumat alții, când puteai alege fotbalul, care te pasionează? Imaginează-te o viață muncind ceva ce nu îți place și o altă viață în care ai lucra ceea ce te pasionează. Din cauza asta simți nevoia să iubești.

E tot aia.

Și asta e o dovada că există Dumnezeu! Pentru că suntem capabili de aceste sentimente pe care El ni le.a transmis în ființa noastră Dumnezeu este iubire și tot din iubire ne.a creat!

În biologie sau psihologie termenul „iubire" nu este clar definit, tocmai datorită complexității acestui sentiment emoțional. Până în prezent din punct de vedere științific s-a ajuns la rezultatele următoare:

Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenților din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacțiile biologice care devin tot mai intense, influențând comportamentul, gândirea lucidă.

Astfel se poate vorbi de fenomene neuroendocrine sub coordonarea diencefalului, luând naștere în hipofiză opiate endogene (care determină starea de euforie). Din cadrul substanțelor mesagere a euforiei se pot aminti „dopamina", „adrenalina" și „substanțele endorfine" care declanșează mai departe o producție de hormoni sexuali ca testosteron crescând apetitul sexual, care este stimulat și pe calea olfactivă prin „feromoni", scăzând nivelul serotoninei (împreună cu adrenalina și noradrenalina sunt „monoamine", hormonii de stres), reacții asemănătoare apar în cazuri de îmbolnăvire, ceea ce determină faptul că îndrăgostiții nu mai pot gândi normal (stare de drogare). Din statistici s-a observat că cea mai crescută rată a divorțurilor este după patru ani de căsnicie.

Cercetătorii Universității Chicago susțin că au descoperit regiunea cerebrală responsabilă de deciziile afective. Dragostea este definită drept o stare conștientă, intensă și de durată de uniune cu o altă persoană, iar dorința sexuală ar fi caracterizată drept o stare de scurtă durată orientată spre obținerea plăcerii. Plecând de la această diferențiere, cercetătorii consideră că dragostea este localizată în zona anterioară a cortexului insular, în timp ce dorința sexuală este localizată în zona posterioară.

Din punct de vedere științific, iubirea e vag definită.