Pentru ca suntem o specie sociala de-asta, daca nu exista mai mult ca atractie sexuala, specia noastra numai era la acelasi nivel, deoarece relatiile de lunga relatie a insemnat o lunga perioada de educatie a noii generatii de oameni, pe scurt daca relatiile ar fi fost cat sa ne reproducem copii nu ar mai fi beneficiat de aceeasi educatie de la ambii parinti, iar societatea acum probabil nici nu ar fi existat.
Și asta e o dovada că există Dumnezeu! Pentru că suntem capabili de aceste sentimente pe care El ni le.a transmis în ființa noastră Dumnezeu este iubire și tot din iubire ne.a creat!
Evolutia a condus la existenta iubirii. E un mod de alterare a ratiunii. Se termina la un moment dat, daca informatia care a produs aceasta schimbare de comportament e uitata, modificata sau inlocuita cu altceva mai puternic. Deci in timp, garantat dispare. Nu era neaparat o necesitate pentru simpla reproducere, dar apare ca urmare a cresterii capacitatii de procesare a sistemului nervos si asigura un timp coeziunea dintre parteneri, benefica copilului. Iubirea contribuie la alegerea partenerului de sex, prosteste individul si e ca o iluzie, o dorinta, o speranta. E o acumulare de sperante cumulata cu intunecarea ratiunii. Cel care iubeste are tendinta sa se rupa de realitate, sa nu vada obiectiv defectele partenerului si ia decizii gresite. Daca indivizii care "se indragostesc" sunt potriviti, atunci totul e OK, daca nu, nu iese bine. De multe ori numai unul din parteneri iubeste si celalalt cel mult mimeza iubirea daca isi doreste sa fie impreuna cu celalalt din diverse motive.
LisaJulie întreabă: