De ce suferim atunci când dorințele sufletului nostru nu se îndeplinesc?
De ce simțim un gol interior atunci când nu se îndeplinesc plăcerile sufletești?
Și cum rezolvam asta?

Buna.Probabil suferim deoarece investim o bucata considerabila din suflet si in general din persoana noastra in aceste dorinte, aspiratii, sperante.Iar cand rezultatul nu apare, ne trezim cu un gol care trebuie umplut cu altceva.Ramane de vazut ce e acel,, altceva'', deoarece e cat se poate de subiectiv.

Suferim ca să devenim conștienți de aceasta, Rezolvăm luptând, acționând.

Cum rezolvi? Te gandesti la beneficiile faptului ca nu s-a implinit dorinta.

Fiindca suntem oameni si avem nevoie de acele dorinte indeplinite pentru a putea fii fericiti cu adevarat. Problemele sufletesti se rezolva prin incercarea omului de a evolua ca persoana in societate si practicarea activitatilor care fac aceea persoana fericita. Acel gol interior se vede cel mai mult atunci cand vedem doar partea goala a paharului. Cand incepem sa vedem partea plina a paharului, lucrurile stau altfel.

Pentru că omul vrea totu acum in secunda asta dar dorințele se îndeplinesc prin multa munca și timp
Dar sa fie sufletul fericit permanent are nevoie doar de iubire dar una frumoasa

Motivul pentru care suferim atunci tocmai ăsta este: că nu ni s-au împlinit dorințele.

Depinde de dorință. Unele trec de la sine. Dacă nu reușești să îti îndeplinești dorința atunci te va durea o perioadă dar trebuie să înțelegi că anumite dorințe nu trebuiesc manifestate pentru că nu tot ce ne dorim este realizabil într-o anumită perioadă de timp. Unele dorințe trebuie lăsate să moară dacă nu pot fi realizate. Chiar dacă îmi imaginez ceva și îmi doresc un lucru, în viață există niște limitări practice prin care nu orice gând sau dorință poate deveni realitate. Oamenii ajung să înțeleagă aceste legi ale lumii și să se transforme pentru că înțeleg cum stau lucrurile și devin mai înțelepți după ce au trecut printr-o suferință.

Confunzi sufletul cu Egoul.
Iar Egoul a fost foaarte bine personificat de Biblie (chiar daca sunt ateu) in balaurul cu cele 7 capete sau cele 7 pacate.
Ai mai multe suflete care au dorinte.
Trebuie sa fii foarte atent si sincer cu tine insuti si o sa le recunosti de fiecare data cand vin cu idei.
Unuia ii place sa barfeasca, altuia sa pofteasca anumite mancaruri sau bauturi, sa fure, sa minta etc etc.Campion national la astia mai subdezvoltati este mandria. Ultimul racnet de telefon, masina la limita posibilitatilor materiale, manele cu geamul deschis etc
De umilinta niciunul nu zice nimic.

Modelul Cloninger vorbeste despre 4 variabile de temperament. Una din ele este dependența de recompensă.

Cei cu teoria atitudinilor ne vorbesc de doua poluri ale personalitatii. Una de aproximare si alta de evitare. Walter Bradford Cannon ne vorbeste de FUGA SAU LUPTA. Deci se vorbeste de doua directii, tendinte, posturi care le luam atunci cand decidem. Decizia trebuie sa fie in favoarea sufletului ca nimeni nu vrea sa piarda din start. Ca sa vrei sa iti pierzi sufletul sau sa piarda echipa ta trebuie sa fii nenatural (antitine). Trebuie sa avem iubire de sine si sa fim responsabili cu corpul (nu ne uram corpul).

Cand te domina TRASATURA aceea de APROXIMATIE (dependenta de recompensa) trebuie sa o compensezi cu cealalta TRASATURA DE EVITARE. Nu putem sa fim dopaminergici (temperament sangvin) ci trebuie sa fim si FLEGMATICI pentru ca exista un ECHILIBRU (stabilitate, homeostazie).

Daca TIPUL SANGVIN ti-a dezechilibrat personalitatea si ti-ai pierdut autoritarismul si ai devenit sumis, trebuie sa lucrezi sa fii TIPUL FLEGMATIC (asa se numeste tipul care EVITA si se numeste rece).

Daca ti-ai construit o atitudine ADEZIVA trebuie sa lucrezi sa iti construiesti o atitudine EVITATIVA pentru ca si aceasta face parte din personalitate. Este o dimensiune tendenționala care iti pastreaza echilibrul. Echilibrul se obtine printr-un amestec de atractie-repulsie.

Acesti doi poli ai atitudinii (aproximare-evitare) iti regleaza personalitatea pentru ca ea nu este stabila ci instabila. Deci avem predispozitii/tendinte/atitudini si de EVITARE, nu doar de APROXIMARE. Exista o echidistanta asa ca planeta noastra de soare.

Iar ca sa fii tipul sau temperamentul acela cu dependenta de recompensa nu este natural pentru ca personalitatea este facuta pentru armonie. Ea tot timpul isi cauta echilibrul. Nu este facuta pentru foame, sete, stres si altele care rup echilibrul ci pentru alte sensuri, functionalisme si placeri catastemátice. Chiar multi spun ca de fapt dopamina nu este neurotransmisorul fericirii ci a-l anticiparii de recompensa care creeaza tensiune si perturbare ( cu alte cuvinte, cu cat simplifici dorinta cu atat mai multa stabilitate).


Jeffrey Alan Gray ne vorbeste de sistemul de inhibiţie comportamentală şi sistemul de activare comportamentală.
Altii de serenitate, impulsivitate, etc. Empedocle iar vorbeste despre forta de atractie si forta de repulsie. Marvin Zuckerman de orientaré si aparare.


Vezi si :
1 Inteligenta interpersonala
2 behaviorism vs cognitivism
3 Cele 8 stiluri cognitive