Verticalitatea asta imi sugereaza ideea de infinit. Ai o baza pe pamant, dar deasupra capului nu te margineste nimic.
Cum cerul e asociat probabil, cu divinitatea, atunci as zice ca omul are o tendinta innascuta de a se indrepta spre ea, de a evolua.
"partea posterioară a corpului nostru este ancorată pe pământ, iar partea superioară pare să se ridice spre cer, spre cunoaștere, spre divinitate chiar."
Acum cred că lumea a înțeles de ce am făcut referire la orele de română. E ok să vezi și partea spirituală a lucrurilor uneori dar uneori, cel puțin mie, mi se pare că toate lucrurile astea se cam duc într-o extremă. Fiecare poate găsi temei sau nu în această întrebare sau în orice alt lucru, e ceva destul de subiectiv, dar opinia mea cam asta e. Aici temeiul e subiectiv. E normal să te aștepți să apară polemici căci e un subiect unde părerile pot fi foarte împărțite din foarte multe puncte de vedere.
Că tot ai zis de partea superioară și inferioară, mie mi-a plăcut să spun de multe ori că e bine să fii cu capul în nori dar în același timp cu picioarele pe pământ sau că suntem ființe înzestrate cu rațiune dar în același timp cu sentimente, trăiri, emoții care ne pot face să ne desprindem de sfera aceasta realistă(sol) și să ajungem să ne îndreptăm către incertitudine, necunoscut(cerul) și mintea noastră să poată să ia numeroase posibilități în calcul, să cugete la orice lucru dar să cugete totuși pe un temei cât de cât bazat și pe rațiune că un om nu poate să se desprindă de sol singur, el doar tinde către ceva la care nu poate ajunge. Chestia asta poate căpăta multe conotații.
Am arata teribil de stupid in 4 labe! Cu unele frumoase exceptii! Glumesc! Scuze.
Știu, am încercat și eu exercițiul ăsta de imaginație.
Folosind mainile pentru deplasare, inevitabil calcau in rahat proaspat sau deja cu crusta si se murdareau.
Spalatul mainilor inainte de masa era un lux si atunci mancarea avea mirosuri (uneori chiar gusturi) stranii.
Incercand sa nu-si mai murdareasca mainile oamenii au devenit bipezi.
A zis bine cina a zis ca spiritualitatea trece mai intai prin burta.
Motivele pentru care oamenii sunt animale bipede tin bineinteles de motivele practice prezentate de stiinta, insa daca vrem sa cautam si o explicatie spirituala, putem spune ca omul s-a ridicat pe doua picioare pentru a nu mai privi tot timpul in tarana, ci sa poata vedea si cerul. Iar de atunci suntem fascinati de el poate pentru ca ceva din noi stie ca de acolo ne tragem, ca acolo sunt misterele, si poate acolo e si viitorul nostru, sau destinul nostru final. Dar in acelasi timp, poate ca suntem fascinati de el doar pentru ca arata frumos, mai ales noaptea.
Alexandra_daryad_ingerasmik_1984 întreabă: