De ce sunt uni oameni rasisti? (ex.: americanii nu vroiau in scoli, munca, cartier prin 70' pe cei negri).

Discriminarea rasială şi etnică a limitat în mod clar capacitatea unor oameni de a fi mobili ascendent. De pildă, Blau şi Duncan au constatat că, chiar pentru americanii africani cu niveluri superioare de educaţie, probabilitatea de a atinge acelaşi nivel al poziţiilor nu este aceeaşi ca a albilor. Membrilor unor anumite grupuri etnice li s-a interzis mulţi ani accesul la cele mai înalte niveluri de realizare profesională, ceea ce le limita mobilitatea socială. Deşi această situaţie s-a schimbat considerabil de la stadiul lui Blau şi Duncan, astfel de 'deosebiri' încă mai există.
Iar, la baza problemelor contemporane în relaţiile etnice şi rasiale, se află 'rasismul'; ce constă în ideea că o categorie rasială este inerent superioară alteia. Şi, de fapt, ideologia rasismului oferă baza morală pentru 'discriminare'. Populaţiile zonelor colonizate, deseori percepute ca fiind la un stadiu inferior de dezvoltare, au fost considerate inferioare din punct de vedere biologic. Drept urmare, nu se considera necesar să le trateze cu amabilitatea obişnuită, cerută între 'egali'.
Spre exemplu, filozofia lui Adolf Hitler s-a concentrat în jurul pretinsei superiorităţi a rasei ''ariene'' (prin supoziţie, compusă din caucazieni de origine neiudaică, dintre care bărbatul înalt, blond, cu pielea deschisă la culoare şi ochi albaştri era considerat idealu) şi a dreptului ei de a conduce lumea. Noţiunea de rasă pură ''ariană'' este o ficţiune biologică; nu există o asemenea rasă. (Hitler însuşi era scund, cu pielea de culoare închisă şi cu părul negru).
Aşadar, rasismul a jucat un rol important în istoria Statelor Unite. Africanii au fost aduşi aici ca sclavi şi trataţi ca fiinţe inerent inferioare. Sau, când în ţară au venit mulţi asiatici, ei au întampinat atitudini similare. Americanii băştinaşi erau trataţi în mod obişnuit ca fiind inferiori.
Toate aceste cazuri de rasism par să fie bazate, după cum spuneam ceva mai sus, pe factori economici. Şi, se pare că rasismul deseori a servit interesele economice ale populaţiei dominate.
A fost nevoie de 'războiul civil', de amendamente constituţionale şi de legislaţie pentru a desfiinţa rasismul, susţinut legal, din Statele Unite.
Deşi rasismul are şi-o formă 'instuţională, adică - se referă la practicile organizatorice care au ca efect tratarea inegală a grupurilor rasiale, acesta este deseori evident în concursul de angajare, care, deseori, îi descalifică pe cei care sunt diferiţi, inclusiv diferiţi rasial, deoarece ''nu sunt potriviţi'' sau nu sunt ''unul de-ai noştri''. De pildă, celor consideraţi inferiori li se putea da (sau, ca în cazul sclăviei, forţaţi să lucreze) slujbe prost plătite şi umile, pe care, dacă ar exista posibilitatea alegerii, cei mai mulţi oameni nu ar fi dispuşi să le accepte.
Cu toate astea, grupurile etnice sunt definite în raport de diferenţe culturale mai degrabă decât cele fizice. Grupurile minoritare constituie o trăsătură a societăţii americane şi deseori servesc ca bază pentru 'prejudecată' (adică - o atitudine faţă de o anumită categorie de indivizi) şi 'discriminare' (adică - un model de comportament care duce la tratamentul inegal al membrilor unei anumite categorii).
Reacţia societăţii la rasismul instituţional a fost aceea de a dezvolta programe de acţiune afirmativă, în ciuda opoziţiei unora care numesc această politică discriminare pozitivă. Se pare că, contribuţiile relative ale rasei şi ale clasei sociale la discriminare, nu au luat sfârşit, şi, încă mai joacă un rol.
Numai bine.