Aici e ceva mult mai complicat decat pare.
Ceea ce pentru unii pare un defect, pentru altii pare o calitate.Trebuie doar sa gasesti o persoana potrivita cu care sa iti poti etala si prostia si desteptaciunea, si orice doresti, fara sa existe posibilitatea ca persoana respectiva sa te desconsidere, ci sa iti aprecieze orice caracteristica a personalitatii tale.
Ei bine, cu ipocrizia este alta treaba.In acest caz, omul doreste sa devina cat mai perfect in fata celuilalt interlocutor, cu un anumit scop mai mult sau mai putin precis.Aici greseste omul - perfectiunea se topeste, nu rezista la gradele constiintei si ale moralei, ea se degradeaza intr-un timp mai mult sau mai putin scurt, depinzand de caz.
The science fiction novel "Time Enough for Love" by Robert A. Heinlein is the source of some of my favorite quotes.
p247
Moving parts in rubbing contact require lubrication to avoid excessive wear. Honorifics and formal politeness provide lubrication where people rub together. Often the very young, the untravelled, the naive, the unsophisticated deplore these formalities as "empty," "meaningless," or "dishonest," and scorn to use them. No matter how "pure" their motives, they thereby throw sand into machinery that does not work too well at best.
http://www.math.uh.edu/~tomforde/hquotes.html
Din teama de a nu fi respinsi de altii, si poate speranta ca in timp o sa ne schimbam si nu are rost sa alungam persoane pe care le vrem langa noi pana atunci.
Mintim pentru ca vrem sa fim acceptati intr-un grup sau o relatie. Dorinta omului de a socializa este prea mare. E in ADN-ul nostru asta. Daca esti sincer si iti scoti in fata din prima partile negative, o sa te accepte foarte putine persoane, sau chiar nimeni, si atunci ramai singur. Si niciun om nu vrea sa fie singur.
Pentru ca nu vrei sa-ti arati slabiciunile in fata ei, si atunci minti ca esti puternic. Orice persoana cauta parteneri puternici, nu slabi. Iar cand e vorba de inmultire e foarte mare miza. Noi oamenii, ca orice alta specie, vrem sa ne inmultim cu orice pret, chiar si cu pretul minciunilor. Important e sa gasesti pe cineva cu care sa poti sa fii sincer, si care sa te accepte cu slabiciuni cu tot, pentru ca pana la urma, toti le avem.
In parinti am incredere maxima, mai ales in mama si pentru asta multumesc vietii, universului ca o am.
In oameni incerc sa am mereu incredere, sa le acord credit pana la proba contrarie chiar daca voi suferi.
In persoanele de sex opus mi-a murit increderea demult. Si nici nu mai vreau sa o recuperez.
--- Ray, oricat de mult ai simti ca ai nevoie de cineva langa tine afla ca poti trai si singur, pe cont propriu. Nu ai nevoie de nimeni.
Da, din pacate am si eu o idee cam cum te-ai simtit Stii cum e vorba aia, ca toate dezamagirile mari vin in urma sperantelor la fel de mari. Noi ne facem sperante fara sa vrem, si apoi putem suferi. Cu toate astea, trebuie sa ne gandim si la noi si la viitorul nostru si sa continuam sa credem ca poate exista persoane in care poti sa ai deplina incredere, si ca le-am putea gasi candva.
Nu, in persoane straine fereste sa-ti pui increderea...sau,cel putin,pe parcurs,incetul cu incetul si nu din prima si nici chiar si atunci nu total.
Pastreaza pentru tine lucruri care tin doar de tine si care nu ar trebui stiute de nimeni altcineva in afara de tine insuti.
Am trecut prin asta. Exista tradare. Am avut incredere deplina in cineva, un prieten bun, i-am povestit ce ma doare si cat ma doare si dupa ceva timp s-a schimbat total, era adevarata fata plina de ura contra mea cand nu i-am facut nimic cu care sa ma urasca. Nu intelegeam.
Cum spuneai, slabiciunile noastre sunt armele altora, si mare dreptate aveai. M-am convins pe propria piele.
La final a intors tot ce-i povestisem contra mea si a invartit cutitul in rana, a profitat.
Sa nu profiti niciodata de un om care sufera.
E groaznic...
Da,in momentele cand sunt absolut singura fara nimeni in jur.
Ca toti oamenii, am si nemultumiri la mine cam multe dar nu ma agit prea rau. Ma lupt cu mine insami din n motive. E fara sfarsit.
Viata oricum trece si nu am de ce sa pun la suflet.
De aici cine stie unde mai calatorim, sau poate nu.
Totul e trecator.Nu -mi mai pasa.Iau totul asa cum e si cum vine si aleg sa fac doar ce vreau sa fac si ce ma face sa ma simt bine psihic si atat, nimic fortat.
Singurul lucru cu care ma simt bine e sa ajut cand simt ca e nevoie. E singurul lucru din lumea asta care ma motiveaza cu adevarat.
"Exista tradare. Am avut incredere deplina in cineva, un prieten bun, i-am povestit ce ma doare si cat ma doare si dupa ceva timp s-a schimbat total," Liza, imi cer scuze pentru ca ma bag putin in viata ta personala si sper sa nu te superi sa te simti putin stanjenita, dar acest "prieten bun" a inceput sa te santajeze pentru ca sa te... culci cu dansul?! De-obicei asa fac majoritatea "barbatilor".
Nu ...nu era vorba de asta, nu era nici un santaj la mijloc ci doar comportamentul si cuvintele schimbate la 180 de grade. Poate si un pic de gelozie.
Sincera sa fiu, in veci nu as fi crezut ca tocmai el s-ar putea purta cu mine asa. Aveam incredere. Era el si ceilalti, separat de lume.
Stii sentimentul pe care il ai cand cineva iti este absolut apropiat, familiar si crezi ca vezi prin el? asa era...
De aici am invatat ceva ca o litera de lege : niciodata, dar niciodata sa nu te increzi 100% in cineva si intotdeauna sa pastrezi lucruri pe care doar tu sa le stii, sa mori cu ele in suflet. Nimeni sa nu le stie.
"De ce trebuie sa ne mintim mereu"
O intrebare generala, pura observatie banuiesc si nici prea usoara, dar nici prea grea.
Nu stiu cum este sa ma pun in pielea unei persoane care traieste in minciuna.
Intrebarea este si putin echivoca.
Putem sa spunem o minciuna pentru a acoperi defectele cuiva, pentru a nu-i rani sentimentele unei persoane.
Daca ne debarasam putin de partea pozitiva spre cea negativa, cred ca numai un om ce prezinta un caracter social prost, dusmanos, egoist, dornic sa iasa in centrul atentiei, nefiind capabil sa respecte egalitatea intre oameni, toate faptele acestuia i se reflecta in minciuna.
Ne ascundem partile negative pentru ca nu dorim sa ne pierdem statutul de "om normal", sa nu ne catalogheze cineva diferit, intr-un mod opus fata de cum ne-am putea astepta. Desigur, persoanele cumpatate, inteligente nu procedeaza sub nici un chip in acest mod.
"sunt de acord nu trebuie sa ne laudam cu prostia noastra dar de ce nu putem sa fim macar o data deschisi spre a ne recunoaste defectele"
Pentru ca exista neincredere intre noi, iar deja cand ajungem sa ne cunoastem din ce in ce mai mult, la un moment dat categoric vor exista conflicte, o mica ierarhie in cei superiori si inferiori.
"vreau sa vad o persoana care recunoaste si partile negative si alea pozitive"
De fapt, numai castigand increderea unei persoane poti ajunge la o asemenea situatie. Cred ca iubirea ar fi singurul raspuns. In caz contrar, eu numai stiu.
Vrei un vinovat?
Scoala, religia si parinti PREA iubitori.
Trei ''paraziti'' pentru personalitatea noastra care ne modeleaza vietiile din clipa cand ne nastem, care te invata ca NU ESTE BINE SA GRESESTI, si daca o vei face..VEI FI PEDEPSIT.
Eu nu cred ca ele ramin ascunse, la fiecare iese la iveala partile negative. Uneori este bine sa ne ascundem partile negative spre folosul nostru. Daca am explica negativele noastre imediat cind cunosti vreo persoana, atunci ramii singur pe lumea asta. Idea este ca lasam sa se obisnuiasca cu ele incet cite incet si nu uita ca fiecare avem negative. Unul accepta negativele altuia pentru ca le are si el pe ale lui.
Nu e chiar cum spui tu.Nici eu nu spun tuturor adevarul pur, dar prietenei mele cele mai bune ii destainui totul. Daca am spune tuturor ceea ce simtim atunci unde ar mai fi intimitatea?! Nevoia de spatiu intim si de personalitate proprie ar fi diluata.E ca si cum ai amesteca interiorul cu exteriorul. Ceea ce e in interor trebuie sa ramana acolo.Doar daca nu exista o persoana sa fie capabila sa accepte adevarul asa cum e:cu bune, cu rele.
Du-te pe strada si striga in gura mare ceea ce simti, oamenii s-ar uita ciudat la tine; nu?! Fapta in sine ar fi ciudata! Pe bune acum, cam la asta se refera...Da avem defecte, dar unii dintre noi doresc sa le ascunda pentru a nu fi judecati. Daca ai observat, sentimentele personale se spun doar persoanelor apropiate in care poti avea incredere ca nu te vor trada.Nu vrei ca toti sa-ti stie secretele,nu? Un om are nevoie de acel spatiu personal, interior, neatins de exteriorul rautacios.
In fine, daca daca nu ai inteles ce vreau sa spun mai citeste o data si daca tot nu ai inteles, contacteaza-ma te rog!