De oameni, ei pot sa imi faca rau. Pot zice ca destinul il mai controlez putin, intervin atunci cand mi se pare ca ceva nu e ok, dar cu oamenii nu prea ai ce face atunci cand sunt rai sau prosti.
De cand am ascultat, apasand intamplator pe o tasta, fornaitul ursului care a pus capat vietii lui Timothy Treadwel in ultima noapte a vietii sale, mi-e frica de ursi...Si chiar daca nu am niciunul prin preajma, ajunge sa vad vreunul, fie si printr-un documentar, ca sa ma strabata ca un fulger acelasi fior de teroare...Nu cunosc nimic mai terifiant decat sunetele inregistrate pe acea banda...Blestem clipa cand am accesat acea informatie si pe cel care a pus-o la dispozitia publicului desi se spusese ca niciodata nu o vor face...
Sincer, nu mi-e teama nici de oameni, nici de Dumnezeu, ci de propria persoana. Daca chiar vrei sa faci ceva, nimeni nu te poate impiedica. Lupti pana obtii, si daca regimul politic din statul tau nu-ti permite! Iata ca au fost oameni care in timpul comunismului au reusit sa se afirme, in ciuda cenzurii! Dar daca e sa vorbim de frica, mi-e frica de prostia umana, mi-e frica de greselile pe care le poate face un om, nu neaparat fata de mine, ci fata de el si fata de altii. Mi-e frica de durere, de singuratate, mi-e frica sa nu cumva sa nu mai fiu in stare, dpdv fizic sau intelectual, sa creez ceea ce imi doresc, sa ajut, sa iubesc, sa imi indeplinesc sensul vietii mele individuale.
Cel mai rai in lumea astea sunt oamenii .eu personal ma tem m mut de ei decat de divinitate sau destin...plus de asta destinul si-l face omu cu mana lui ...cat despre divinitate nu stiu e o chestiune incerta...omul dintodeauna a dorit si simtit nevoia s creada in ceva.
Sincer? De oamenii care te lovesc pe la spate si de haita de maidanezi din fata blocului meu
Marian_2691 întreabă: