De de ne place sa pretindem ca suntem pasionați de ceva când de fapt nu suntem, de ce spunem ca ne place sa facem sport cand știm ca de fapt o facem pentru a arde calorii si indirect grăsimea, de ce facem asta, pentru noi (ne place sa credem ca de fapt chiar suntem pasionați) sau pentru alții pentru a părea ca avem o viata sociala?
Ca sa simplificam totul: pasiunea este acel lucru cu care iti ocupi majoritatea timpului liber, fara constrangeri de nicio natura.
Exista o linie fina de demarcatie intre "a-ti placea", "a fi pasionat" si "a lucra" la/cu/de ceva.
Exemplu: imi place fotografia. Pentru ca nu acord timpul necesar de a aprofunda domeniul si pentru ca nu lucrez in domeniu. Nu cunosc pe deplin setarile de lumina, diafragma, nu cunosc indeajuns tipurile de obiective, nu inteleg in totalitate atributele tehnice ale unei camere etc. In privinta unui pasionat, aceste lucruri sunt aprofundate/cunoscute. Mi-ar fi si rusine sa spun ca sunt pasionata de fotografie cand eu nu detin informatii nici pentru 50% din domeniul aplicabil.
Sunt pasionata de make-up. Cunosc piata produselor, cunosc citirea ingredientelor, cunosc chimia lor, aplicabilitatea, diferentele etc. Imi petrec cel putin 50% din timpul liber invatand constant despre acest domeniu.
Acum, mai exista cateva diferente intre "placere" si "pasiune": timpul acordat invatarii (pe scala unei zile SI scala anuala). O pasiune este constanta. Nu se schimba odata cu trecerea timpului. Esti la fel de flamand sa inveti despre un lucru sau sa-l cunosti si acum, si peste ani de zile si intr-o viata.
Diferenta dintre pasiune si munca este ca atunci cand incepi sa profesezi in directia pasiunii tale, primul moment in care iti vei asuma un risc, fie el neinsemnat, devine munca. In acea situatie nu se mai pune problema ca aceea este pasiunea ta, ci ca acel ceva trebuie sa ajunga la un nivel de competenta ridicat si riscul trebuie micsorat. Una este sa fi pasionat de aria medicinii si alta este sa lucrezi cu aceasta pasiune. De obicei, munca scade nivelul placerii.
Mai exact, pentru tine, daca studiezi nutritia inseamna ca iti place aceasta arie sau te atrage. In momentul in care o vei stapani 100%, devii pasionat. Cand incepi sa lucrezi, devii muncitor. 
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Mie nu mi se portivește afirmația ta. Și știi de ce?
Pentru că nu fac sport la sală!
Ce vreau să zic: nu generaliza. Poate e valabil pentru tine
Răspunde
Răspunde 
Unii oameni ii vad pe altii ca sunt consumati de o pasiune, pe cand ei nu prea au de ce sa traiasca, ii considera superiori si ii imita. Dar degeaba, minciuna are picioare scurte, caci cine e pasionat stapaneste obiectul pasiunii lui foarte bine, si asta nu se poate imita. Posibil ca cei despre care spui sa creada ca si oamenii pasionati se prefac, dar ca o fac foarte bine. Buna intrebare, oricum.
Asta faci tu sau de ce te deranjeaza? Poate fi oricare din cazurile pe care le-ai spus, poate chiar le place, depinde de fiecare. Nu cred ca e un lucru la care ar trebui sa reflectezi prea mult.
Tu faci asta? Te minti singur? A te prezenta ce nu esti înseamnă teatralism. Asa se numeste. Este in natura noastră, însă are o limita, cand o depășește, devine patologic in orice privinta.
In momentul in care aprofundezi un domeniu al vietii, devii automat pasionat. Inevitabil, ajungi sa te definesti cu acel lucru.
Doar ca multi nu inteleg nivelul la care trebuie sa aprofundezi un lucru si raman la stadiul de superficialitate. Aceia sunt...pasionati wannabe.
Și dacă ești aprofundat în teorie dar în practica nu, ești doar relativ pasionat? de exemplu ce studiez de 1 an și ceva e nutriția doar ca nu o pot pune în aplicare în totalitate din cauza psihicului, dar dacă lucrez și la el hope that I'll approach a full time,, job''not only part time
Ca sa simplificam totul: pasiunea este acel lucru cu care iti ocupi majoritatea timpului liber, fara constrangeri de nicio natura.
Exista o linie fina de demarcatie intre "a-ti placea", "a fi pasionat" si "a lucra" la/cu/de ceva.
Exemplu: imi place fotografia. Pentru ca nu acord timpul necesar de a aprofunda domeniul si pentru ca nu lucrez in domeniu. Nu cunosc pe deplin setarile de lumina, diafragma, nu cunosc indeajuns tipurile de obiective, nu inteleg in totalitate atributele tehnice ale unei camere etc. In privinta unui pasionat, aceste lucruri sunt aprofundate/cunoscute. Mi-ar fi si rusine sa spun ca sunt pasionata de fotografie cand eu nu detin informatii nici pentru 50% din domeniul aplicabil.
Sunt pasionata de make-up. Cunosc piata produselor, cunosc citirea ingredientelor, cunosc chimia lor, aplicabilitatea, diferentele etc. Imi petrec cel putin 50% din timpul liber invatand constant despre acest domeniu.
Acum, mai exista cateva diferente intre "placere" si "pasiune": timpul acordat invatarii (pe scala unei zile SI scala anuala). O pasiune este constanta. Nu se schimba odata cu trecerea timpului. Esti la fel de flamand sa inveti despre un lucru sau sa-l cunosti si acum, si peste ani de zile si intr-o viata.
Diferenta dintre pasiune si munca este ca atunci cand incepi sa profesezi in directia pasiunii tale, primul moment in care iti vei asuma un risc, fie el neinsemnat, devine munca. In acea situatie nu se mai pune problema ca aceea este pasiunea ta, ci ca acel ceva trebuie sa ajunga la un nivel de competenta ridicat si riscul trebuie micsorat. Una este sa fi pasionat de aria medicinii si alta este sa lucrezi cu aceasta pasiune. De obicei, munca scade nivelul placerii.
Mai exact, pentru tine, daca studiezi nutritia inseamna ca iti place aceasta arie sau te atrage. In momentul in care o vei stapani 100%, devii pasionat. Cand incepi sa lucrezi, devii muncitor.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
