De unde ideea asta că "psihologul egal vraci" sau un "mâncător de bani" și că "terapia pierdere de vreme"?
De unde?
Căci azi psihologia a avansat foarte multe și dacă ieri se făceau experimente basic în domeniu și tot s-au pus bazele marilor școli (freudiene, adleriene, iungiene, ș.a.) azi marile universități din lume au până și laboratoare avansate de psihologie și unii oameni chiar se ocupă de cercetare. Cercetare profi, nu cea basic de ieri. Cu instrumente profi, cu tot ce are nevoie un cercetător. Și unele state bagă bani grei pentru această cercetare, pentru chiar avansare informațională în acest domeniu, căci este un domeniu relativ nou și încă proaspăt, unde abia se cunoaște doar un sfert din tot ce reprezintă natura umană.
Și până și testele ce se fabrică și aplică pe eșantioane de oameni sunt asiduu cercetate și documentate la rândul lor.
Tot ce vreau să spun din poliloghia asta este că psihologia nu este vreo nu știu ce tehnică de-a vreunui nu știu care guru din nu știu ce munți asiatici deși ea la origine îmbracă și forme ezoterice, da, mai ales psihoterapia, pentru a cosmetiza și facilita accesul la sinele persoanei. Însă de aici la a crede că psihologul doar un vraci și psihologia pierdere de vreme, nu vi se pare cam exagerat?!
Evident că depinde și de cine practică această profesie și de cât de dedicat este omul de fapt către aflarea adevărului unei persoane și repararea acelei persoane. Însă mă repet, psihologia este cercetare, știință documentată pe lângă artă și ezoterism, evident, cum am spus, ele facilitând și făcând chiar mai atractivă psihoterapia, în esență cea prin care ajungi la miezul unei persoane. Una ar fi doar să trăncăni și în termeni cât mai științifici cu un om în terapie și cu totul alta să te cobori la mintea și personalitatea fiecăruia până la urmă prin diverse tehnici artistice sau uneori chiar ezoterice.
Și atunci iar întreb și mă întreb cu stupoare.
De unde până unde aceste credințe mai ales de la cineva care cel mai probabil are și problemele lui care ar trebui reparate și în schimb omul stă și râde de pe margine și blamează ceea ce l-ar putea repara sau vindeca?
În online, am observat mii de astfel de oameni și printre amicii mei care au impresia că terapia asta e doar o glumă a unui vraci, venit din fundul satului cu nu știu ce practici obscure și tămăduitoare, deși uneori, da, până și acelea se dovedesc a fi benefice, depinzând de persoana care le practică și cu ce scop le practică. Căci una e să folosești așa zisă "magie albă" sau efectul placebo, cu scopul pur de a ajuta și vindeca și cu totul alta de a prinde oameni într-o sectă/cult și a le spăla creiere sau mai bine zis a-i înrobi și manipula subtil. Cam asta se aplică evident și în cazul psihologului/psihoterapeutului, asta nu o să neg, că nu toți care au cabinete și chiar au studiat au și har pentru profesia asta sau chiar au acel scop pur bun. Dar psihologul este un cercetător, nu un vraci.
Deci iar întreb, de unde credința asta proastă despre știința psihologie?!
Ordonare:
După relevanţă
Unul dintre termeni, referitor la psihologi cred ca de la mine l-ai luat, cel putin cred ca mie mi-a fost adresat in postarea ta
stiu ca mi-ai scris romane cu privire la faptul ca ce hater sunt eu impotriva psihologilor! e alegerea mea!
daca psihologul functiona in cazul tau atunci erai vindecata!
faptul cum scrii, ce scrii, denota ca ai o reala problema, nu judec si nu rad, doar argumentez ulterior!
Psihologia e una si medicina este alta!
Si eu sunt psiholog dar autodidact as putea sa fac 3 ani de psihologie...sa vedem insa daca 6 ani de medicina mai este la fel de simplu! nici faptul ca unii au 20 de diplome pe perete in cabinetele lor de consiliere, psihologi, mie nu-mi spune nimic, acele diplome luate cu bani in urma unui curs au zero relevanta!
Faptul ca tu esti 'impotriva' medicilor psihiatri denota ca nu ai cunostinte suficiente despre ceea ce inseamna tulburarile psihice si ce inseamna afectiunile psihice!
Cand este vorba de afectiuni si tulburari numai este de domeniul "vraciului vorbei" este nevoie de psihiatru! cand ne referim la probleme ce tin de logoped, atunci nu mergi la psihiatru ci la 'psihologul' logoped.
Sunt cazuri si cazuri, sa dezbatem asa la modul general am face-o degeaba.
Serotonina si dopamina nu a refacut-o cu vorbe si vraji nici Mama Omida nici Sfantul Ciprian marele vrajitor din antichitate, nici domnul rector, profesor psiholog de la UBB CLUJ, domnul Daniel David cat de bun ar fi el in domeniu! Si e priceput cu vorbele, crede-ma!
Daca ai o infectie o tratezi cu antibiotic si solutii asemanatoare nu cu descantece nici cu ceai de mustel, am facut o analogie aici.
Daca serotonina este cea care este in dezechilibru, o refaci prin inhibatoare specifice>>denumite generic ISRS!
Daca "boala" este de natura strict emotionala, mergi la psiholog, daca este de natura ce tine de organe (n.r. creierul este un organ) mergi la psihiatru.
1000 de vorbe 2 lei nu fac, dezbatem teoriile conspiratiei aici.
Punem la zid medicina cand noi nu suntem capabili sa ne intelegem afectiunea sau tulburarea!
Degeaba draga, vii cu 70 de pagini ca raspunsuri cand tu este clar ca ai o suferinta pe care nu ti-o intelegi in primul rand!
Nu pe mine trebuie sa ma convingi ca e mai bun sau mai sanatos mersul la psiholog, ci trebuie tu sa te "vindeci" de ceea ce suferi, asta iti va arata daca psihologul este bun sau nu...pentru tine si cauza ta personalizata!
Restul este doar sa facem discutii inutile, asa cum fac romanii in general inainte sa mearga la votare sau cand dezbat meciuri de fotbal, toti ne pricep la orice dar nimeni nu se pricepe la NIMIC
Ca sa intelegeti modul meu de exprimare si ce anume spun eu prin sarcasm, este nevoie sa aveti un level destul de mare de inteligenta, caci multi imi vor rastalmaci vorbele mele dorind sa para ca sunt la acelasi nivel cu al cantaretilor de manele, ei bine nu veti reusi.
Succes!
Răspunde
"Stiinta psihologiei" - eu nu cred ca un domeniu se poate numi stiintific in momentul in care pot aparea doua persoane foarte influente, sa spuna chestii fix opuse, si sa fie amandoi la fel de recunoscuti si influenti. Asa se intampla si in economie, de exemplu, unde avem tot felul de mari intelectuali care arunca cu teorii in stanga si in dreapta, si din cauza faptului ca sunt aproape imposibil de verificat, sunt luati in serios, desi nu exista nici un fel de consens intre ei...
Uita-te la Gabor Mate si Jordan Peterson, de departe cei mai influenti doi oameni in zona de psihologie. Unul sustine ca dezvoltarea sanatoasa apare doar cand copilul este lasat sa-si simta emotiile in intregime, indiferent daca merg impotriva conventiilor sociale, pe cand celelalt sustine ca dezvoltarea sanatoasa apare doar cand iti conditionezi copilul sa nu aiba un comportament antisocial si sa invete singur sa-si inabuse emotiile.
Intreg domeniul psihologiei e PLIN de astfel de aberatii si contraziceri, pentru simplul fapt ca poate orice mare destept cu o diploma sa vina sa inventeze el o teorie, sa o publice undeva, si dupa oricum nu poate sa fie verificata, sau cel putin nu in acelasi fel in care se poate verifica ceva intr-o stiinta reala.
Deci fundamentul teoretic pe care sta psihologia e deja subred. Nu zic ca nu se va indrepta, in timp, dar mi se pare absurd sa credem ca aceasta se afla in alt stadiu decat cel mai primitiv.
Dar apoi mergem si la partea de aplicare si acolo dam de un set cu totul nou de probleme. Din experienta mea personala cu terapia, pe care am dat o carca de bani si la care am mers jumatate de an, si si din experienta altor oameni pe care ii cunosc si care au mers (chiar si perioade mult mai lungi de atat), nu am nici un motiv sa cred ca un psiholog ar fi capabil sa rezolve mare lucru. Foarte multi au aproape instant instinctul de a recomanda tot felul de tratamente medicamentuase pentru anxietate, depresie sau mai stiu eu ce, lucru care mi se pare in primul rand comple neetic, si in al doilea rand, periculos.
Legat de "metodele" lor: fiecare a fost instruit intr-un anumit tip de terapie, si doar pe aia stiu sa o aplice, in acelasi fel, la fiecare client. Unii chiar sunt pe partea asta cu energii, vibratii, afirmatii pozitive, si ii invata si pe clientii lor sa gandeasca la fel. Desi tu te-ai impotrivit ideii ca psihologia are vreo treaba cu astea, uita-te la cum isi desfasoara majoritatea psihologilor care chiar exista si la care chiar poti merge la cabinet activitatea. Si dupa sunt cei mai "cu picioarele pe pamant", care desi vor sa para mai sobri si mai rationali, au exact acelasi stil de lucru, doar ca cu alte concepte. E trist, dar adevarul este ca un psihoterapeut nu poate in nici un fel sa iti aduca schimbarile in viata despre care auzi mereu cand citesti despre domeniu.
O sa vina acum contraargumentul "Pai da, dar tu ai fost doar cinci-sase luni, evident ca nu ai vazut rezultate. Trebuie sa mergi mai mult". Dragii mei, in ce alt domeniu dai atat de multi bani si dupa atata timp nu vezi nici o schimbare. Ar indrazni un antrenor personal sa-ti zica ca trebuie sa vii la antrenament timp de 10 ani pana sa incepi sa vezi schimbari? Ar indrazi un profesor de engleza sa-ti zica ca trebuie sa vii la curs cativa ani pana sa poti intreba "how are you?".
Mi se pare ca mersul la terapie e ceva ce costa monstruos de mult, si nu-ti ofera nimic in plus fata de citit, discutat cu prietenii si facut in mod individual introspectie. Dupa atatea sedinte cu cineva care, vezi doamne, era calificat si avea experienta, nu am aflat nimic ce nu citisem deja pe cont propriu, nu imi spusese nimic ce nu auzisem deja de la prieteni, si nu mi-a aratat nimic despre mine insumi ce nu stiam deja. Poate pe unii ii ajuta, ce stiu eu. Dar eu inca n-am cunoscut pe nimeni care sa fi fost, cu adevarat, ajutat de asta.
Dat fiind tot ce am spus mai sus... da, psihologii sunt cam ca niste vraci.
Nu sunt de acord. Punct.
Argumentele mele pentru tot ce am spus mai sus, le-am expus deja.
Însă legat de ce spui tu.
Filosofia în sine, din care a luat naștere o mare parte din știința de azi, de fapt a fost abordată din mult mai multe perspective și sincer fiecare are dreptatea ei.
E la fel ca la adevăr. Să spui până la urmă că în relațiile interumane unul susține adevărul și altul minte e absurd.
Viața după cum se vede bine are paradoxurile ei și mai ales oamenii.
Deci prin urmare, tot ce există în Univers se și aplică.
Ba chiar psihologia susține până și ideea că un agresor nu poate deveni un agresor fără așa zisa victimă. Și că de multe ori rolurile se schimbă și interschimbă între acești parteneri abuzator-abuzat. Ba unele teorii susțin ba chiar triunghiul "bermudelor" (abuzator-victimă, salvator) și că de multe ori așa zișii salvatori transformă oameni ce ar fi putut deveni funcționali simple victime, doar dându-le din cauza așa cunoscutului "sindrom al salvatorului" pe care la rândul lui atât victima cât și salvatorul pot deveni ambii abuzatori/critici când se doresc a se schimba rolurile. Și tot așa. Și toate coexistă în sistem.
Părerea mea personală, ca om care studiez de ani buni psihologia pe cont propriu și care tot psiholog vreau să mă fac în viitorul apropiat și care face terapie de 5 ani și lună de lună și an de an după terapie m-am simțit cam ce spui și tu aici, dar în final nu m-am lăsat și nu m-am lăsat pradă unor simțăminte și tipare până la urmă învățate tot de mine eronat, că ori tu nu vrei de fapt să funcționeze terapia pentru tine, ori ai dat peste da, așa slabi terapeuți pregătiți din sistem, ori de niște farseori.
E la fel ca în educație dacă vrei, unde intervine educabilitatea. Adică din n timpuri s-a vrut o educație egală și uniformă pentru toți. S-a urmat un ideal, însă deși educația s-a exercitat de-a lungul a milenii, nu toți au ajuns la acel ideal. De ce? Pentru că a intervenit educabilitatea. Educabilitatea e dacă vrei ca materialul plastelinei, spune despre om cât de educabil sau nu poate fi. În funcție de aluat, educabilitatea exercită o forță asupra unui ins/copil și în funcție de acel format al său, de acel material, cât de modelabil poate fi, doar atât se modelează.
Exact același lucru, părerea mea, se întâmplă și cu terapia unui om. Omul intră în terapie cu gândul, cum am spus, ca terapeutul fiind doar un guru ce aruncă o vorbă de duh cuiva și acel cineva se vindecă automat. Nimeni nu a înțeles că de fapt terapia este cea mai sensibilă arie a Universului și societății, dar și că în terapie, trebuie să se și vrea. Nu doar să se ceară. Ba de fapt cam același lucru se întâmplă și în educație. E total eronat ce se întâmplă azi în sistemul de educație actual. Se pune "pretenții" se cer sancțiuni n și răspundere multiplă de la profesori, oferindu-le numai privilegii elevilor și astfel s-a înțeles greșit și democrația și chiar educația. Însă nimeni nu a înțeles esența, că la fel, de altfel ca în terapie, cât și în educație sunt două forțe ce acționează sau ar trebui să acționeze la unison ca lucrurile să funcționeze. Evident că peste jumătate din acțiune revine profesorului/terapeutului. Însă cu sistemul actual când acțiunea se cere peste jumate/peste 75 la sută, aproape 100% profesorului și chiar terapeutului, evident că se pierde din esențial subiectul (elevul ce trebuie modelat/educat/cizelat prin propria acțiune, ce ar trebui încurajată și nu subminată sau lăsată la voia întâmplării sau chiar la "voia" profesorului, cum la fel se întâmplă și cu clientul în terapie). Altfel totul e înțeles greșit și totul este aplicat greșit. Sincer chiar și știința.
Însă știința există și în psihologie și în pedagogie.
P.S. nu recomand nimănui să meargă la terapeuții ăia guru, de care amintești tu aici și care au nu știu ce tehnici ezoterice. Din ce știu, Iung, e cel mai ezoteric dintre toți și deci cine merge probabil pe o terapie iungiană, să zicem că ar urma o terapie ceva mai obscură, cu un iz de ezoterism.
Însă recomand terapiile deja brevetate și suprarecunoscute și chiar recomand ca într-o viață de om, un om să ia contact cu mai mulți psihoterapeuți pe toate aceste terapii. Ci nu doar una.
Eu spre exemplu la terapeuta la care am mers 5 ani, am lucrat pe terapie adleriană. Și aș mai rămâne la ea, deaorece pentru mine terapeuta mea a devenit și un fel de sprijin și s-a legat o "amiciție" frumoasă. Însă știu că tocmai asta nu e ok, între psihoterapeut și client nu se poate lega "amiciții" deci acum voiam, când o să am job și bani iar să încep o terapie iungiană și după să revin totuși la terapeuta mea primă, deoarece ea mă ajută foarte mult și pe domeniul meu din învățământ, cu tot felul de idei și sugestii pentru a avea lecții cât mai ok la clasă. Însă știu doar atât, că terapia o voi continua toată viața, așa cum știu că nici de muncă nu mă pot sustrage, deși am tiparul evitant și fug de răspundere.
Și sincer, nu am decât recunoștință pentru terapeuta mea, deși nu pot spune că am făcut cele mai mari progrese. Eu una consider că și la cum te raportezi de fapt la terapeutul tău/șeful tău/ profesorul tău/chiar terapia ta este cheia. Dacă vrei să vezi doar părțile rele din terapie sau stagnările și minusurile omului din funcția aia, aia o să vezi. Dacă în schimb vrei să vezi partea pozitivă, o să o vezi. Evident dacă și lupți cu tine. Și asta de fapt face parte tot din terapie. Dacă vrei să vezi doar părțile proast3 din terapie și renunți, înseamnă că de fapt, întradevăr nu și-a făcut efectul terapia sau da, mai depinde și de maleabilitatea fiecăruia de a se supune acelor "forțe" venite în cadrul terapiei.
Uite eu spre exemplu la 20 de ani nu mă puteam angaja, nu puteam pur și simplu să intru într-o încăper3 să las un CV sau să comunic cu cineva. Abia pe la 26 de ani, am reușit să mă angajez și până la 28 de ani, am reușit să lucru abia doar 2 ani. Azi iar am stagnat și am mai stat un an pe tușă, dar asta nu înseamnă că-mi acuz terapeuta de ceva. Ci doar știu că lupta cu vechile tipare (în cazul meu cel de fugă/de evitare și chiar procrastinare au ieșit la suprafață și după 5 ani de terapie și încerc să am răbdare, fac un curs și între timp mă gândesc pe ce direcție să merg cu jobul și ce studii să-mi continui pe faculta, dar nu mă las și merg înainte).
A și de fapt ce voiam cu ardoare să zic, e faptul că în afară de terapile consacrate deja în cărțile de specialitate și unele chiar testate prin teste, nu recomand prea mult terapiile ezoterice cum spuneam. Nu că nu aș oferi credit acelora, eu una spre exemplu chiar am o minte mai openmind și deci eu una sunt genul de om care cred în tot ce poate exista sau chiar a susținut cineva, măcar o dată în viață că ar exista. Deci dacă eu cred în lumea de apoi, în Dumnezeu și Satan, în forțe invizibile, în lumea de dincolo și în Universul cu tot ce se vede, dar și cu tot ce nu e vizibil cu ochiul liber, aș putea merge liniștită și la acei terapeuți mai "guru" care fac nu știu ce terapie prin cristale, acupunctură, puterea gândului și mai știu eu ce. Însă pentru cei mai sceptici și mai fixiști recomand doar terapiile brevetate și cele mai recunoscute. Așa evitați o nouă frustrare că x sau y v-a fraierit. Deși nu e imposibil, rari sunt terapeuții ezoterici ce chiar să fie și reali.
Eu una susțin doar că în terapie ezoterică e de fapt mai mult un efect placebo. Adică mă duc acolo, mă las pradă autosugestiei și până la urmă funcționează. Însă cum spuneam efectul placebo și autosugestia nu e pentru toate psihicurile. Așa că mai bine, evitați acele terapii. Sau măcar încercați să nu asociați niște "guru" terapeuți cu niște terapeuți.
Cât de terapeuții care chiar pun diagnostice, chiar nu am ce adăuga, altceva decât, fu*k them.
Ei nu sunt medici sau cel puțin nu medici ai fiziologicului/biologicului anatomic ci doar "medicii sufletului" iar aceștia fiind ai sufletului, pot doar "identifica emoțiile clientului, gândurile, fricile, sentimentele" cum am spus, tot ce aparține de suflet, nu de trup. Așadar, fugiți de psihologii care pun diagnostice, ei nu au voie prin codul deontologic în sine, să pună diagnostice fizice și nici mentale, cum spuneam doar spirituale. Însă au dreptul tot prin codul lor să trimită mai departe dacă da, sesizează acele paternuri/probleme de natură psihică. Asta da. Iar dacă ți s-a recomandat să urmezi altă ramură, adică cea psihiatrică și te-ai împotrivit, asta nu e vina lui. El doar și-a făcut meseria. Adică de a nu pune diagnostice, însă de a identifica problemele existente mai ascunse. Și mi se pare chiar de bun simț și gust, ca dacă un client ce-i vine în terapie are să zicem o tulburare narcisică, psihopată sau antisocială, terapeutul prin tact să trimită mai departe clientul, ca nu cumva el în timp să nu devină chiar un pericol social. La fel cum un om depresiv sau anxios, care are deja scoruri enorme pe aceste scale și un terapeut bun e chiar dator să le identifice, e bine la fel să trimită clientul mai departe, ca nu cumva acesta să moară în cele din urmă de suicid în cazul depresiei și de atac de cord în cazul anxietății netratate și nestabilizate.
Un psiholog bun, cunoaște pe din afară DSM-ul și creierul uman și cum interacționează creierul și sufletul cu trupul/fizicul și știe să ia cea mai bună decizie în orice situație. Dar evident ne punând niciun diagnostic. Când a pus, e clar semn că trebuie să fugi.
La fel dacă clientul refuză să accepte realitatea și consideră că terapeutul este prost, e problema clientului, însă evident este recomandabil și cercetarea mai multor păreri a oamenilor din domeniu, înainte de a urma pasul către psihiatrie.
Răspunde Legat de primul paragraf: nu vad nici ce relevanta are tot ce ai spus acolo, ba chiar mi se pare ca ai putea folosit aceleasi argumente pentru a sustine ca vracii isi au si ei rostul.
Și nu și-l au?! 
Acum pe bune?!
Câți vraci (nu din ăia pe bani) dar câți vraci din vârf de munte sau nu știu ce pădure sau sat misterioase, chiar au vindecat bolnavi?!
Și da, eu una cu mintea mea, chiar cred că tot ce există în Univers are o semnificație, deși noi nu tindem să o vedem.
Până și răul are o explicație.
Ba chiar și la un podcast vorbea un pastor și spunea că până și Marele Dumnezeu care ar părea că dă numai binele de fapt nu o face. Că a zis că dacă ar face-o atunci oamenii ar putea să apese pedala și să comită accidente, pentru că sunt lăsați chiar liberi suprem și de fapt suntem, dar apoi să nu ne plângem de consecințe, că am omorât oamenii și noi am fost închiși.
Ba chiar și de copiii cu probleme fizice sau mintale a spus că e tot un factor, o consecință a părintelui, faptul că a fumat sau băut sau drogat în timp ce năștea un copil. Deci dacă ai crede că trebuie să crezi doar în "binele/bunătatea" Domnului ai spune că asta e o anomalie, însă în realitate e chiar normalitatea și ai vedea că și binele poate genera de fapt răul. Și răul binele. Deoarece rău fără bine nu se poate și deși pare paradoxal, paradoxul există în Univers. N-ai cum.
Stiinta? Cum adica de unde? Tu vii cu stiinta intr-o tara in care cel putin jumatate din populatie crede ca poate cistiga gratia divina cu bani si ca daca citeste un impostor in sutana nume de pe o hirtie ajung mai repede "sus" decat daca le-ai mentiona tu atunci cand te rogi? 
Faina expunere de idei, felicitari.
Părerea mea, vraciul cu psihologul nu are nici o treaba. Unul face magie alba, altul cauta cauza si rezolva probleme emotive.
Si răspunsul nu poate fi prea complicat lumea fiind împărțită în doua categorii de persoane, cei care merg la vraci și cei care merg la psiholog.
Cheers
Totul se rezuma la simbolism. De la constiinta poti sa schimbi destinul. Ceea ce este viu are intelect si poate sa inteleaga lucrurile mai incolo de senzitiv. Natura si ochii traiesc in inmanenta. Doar de la NOUS poti sa schimbi anumite reactii automatice
Simturile ne arata o realitate contingenta.
Spiritul din contingenta face amestec. Face din CHORA (tridimendionalitate, stereo) un echilibru (Platón vede sufletul intelectiv/NOUS, thymos/vointa si concupiscible). Aceste trei suflete le reduce unei ALINIERI UNITARE. Acea aliniere (monism, gandire única) are semnificatie. Cand spune ca sufletul trebuie sa conduca carnea, face o relatie, un ligament. Ei bine aceasta relatie sa poate da doar da a exista o forta + si - in creatie. Cand UNUl creeaza Diada si Multiplul isi pastreaza polul (+). Noi suntem celalalt pol (-) care avem aven in noi forta lui Empedocle de unitate-separere. Se da o dinamis intre elemente. Cauza distructoare si creatoare trebuie corectate cu ajutorul Luminii (forta fara inteligenta) nu gaseste relatia corecta. Spiritul este dialectic (nu in sensul lui Engels) ci in sensul lui Platón. Cauta analogie si comunicaré. Dialéctica spiritului ci nu cea lui Engels care NATURALIZEAZA dialéctica. Nu dialéctica conductistilor ci dialéctica rationalistilor. Platón cauta o dialéctica a lui NOUS nu a lui Hyle. Noi nu trebuie sa invatam preocuparea carnii ci a spiritului. In preocuparea spiritului trebuie sa ne antrenam, educam si exersam.
Rembrandt, impresionismul, cubismul, etc., stiu sa faca amestecul corect. In Fizica se accepta acest MULTIVERS. Tu cand vezi ceva, acel cadru multiplu se transforma intr-un tot unitar.
Mai Einstein, ne traduci și noua ce ai vrut sa spui pana acum?
Glumesc, tipule, bună expunere, dar nu e pentru toată lumea, unii nu e atât de deștepți cât crezi tu. Eu inclus.
Cheers
Cam spui ce am spus și eu, right?!
Dar în termeni mai profi. 
)
Cred )
Geez! Măi Seba, tot filosof smart rămași?!
Credeam că ai mai început și tu să ți cobori mintea la a noastră pământeană.
Știi cine sunt, sper. Amica ta Patricia. Care și azi încearcă să descifreze integramele tale.
Chiar cred că mai am din intrgramele tale print screenuri pe telefon de pe primul cont avute. )
Dar dacă am înțeles bine, spui că Platon spune că e bine să ne vedem sufletul și să ne axăm pe el. Că el există.
Dacă asta ai vrut să spui. Bravo! Eu nu sunt filosof, dar bag mâna în foc căci un suflet există și ne guvernează viața și tot ce ne înconjoară.
Dacă nu era asta, te implor, descifrează-ne my dear Seba. Luminează-ne cu cuvinte mai basic, mare Seba.
Și mă bucur că te-am regăsit, amigo!
Asa este, eu sunt invatat, erudit iar voi aveti doar opinie. Cat de mult v-ati stradui sa intelegeti ceva pana nu apare Seba2013 ca sa va explice tema doar voi de unii singuri nu puteti. Eu sunt Einstein. Cunoasterea este a mea iar ignoranta si lipsa de gandire este a voastra. Nu puteti nici macar sa ganditi, doar eu unul singur gandesc. Gandirea este particulara a lui Seba2013 nu universala. Eu sunt identitate si diversitate, unul si multiplul, tot si parte, continu si discontinu. Eu sunt sufletul. Cand sufera lumea, pe mine ma doare. Cand se bucura, eu ma bucur. Sunt inconstientul care trebuie rationalizat si constientizat. M-am materializat insa nu straiesc in se ci para se. Corpul meu nu are viata prin sine ci pentru sine. Tatal m-a facut pentru sine ci nu pentru mine.
Nu te mai recunosc mai Patricia. Sunt asa UNUL si distins ca nu te mai vad. Au ajuns raspunsurile sa fie mai interesante decat spiritul care aduna madularele intr-un tot. Eu sunt doar o parte dintr-un tot, nu sunt totul. Totul suntem noi care cream spiritul. Nu exista filozof pero se pentru ca ii creste capul patrat. Avem nevoie si de psiho. Spiritul apare doar cand se stranga mai multi. Cu practica urechile si ochii se deschid. Nimeni nu s-a nascut invatat. Dialogul si deschiderea sunt importante in comunicatie.
Am vrut ca prin ironia mea să-ți ating ultima rămășita a valorii tale umane cu care speram sa fi cât de cât peticit și anume, umila modestie. Scuze pentru eșec.
Cheers
Trebuie să înțelegi ca terapia și mersul la psiholog sunt noțiuni noi pentru cultura română, dar mai mult pentru oamenii de peste 35-40 de ani deoarece au crescut în alt mediu, într-o altă ideologie etc.
nu trebuie să te enervezi și să încerci să schimbi lumea, și trebuie să înțelegi cum stă treaba și să te vezi pe tine și problemele tale dar și soluția la ele cum ar fi mersul la psiholog.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
