De unde vine dorința de putere și de control a oamenilor? Mulți se visează conducând lumea.Care sa fie cauza?

CAuza este că începând cu grupurile de 3 persoane, este necesar ca cineva să conducă grupul. Apoi această necesitate se transformă în instinct.

Pentru ca Psihologia Sociala spune ca oamenii nu au doar necesitati materiale ci si spirituale. Pe degeaba ii vinzi o bere daca il faci sa isi piarda judecata. Putem sa vorbim de o dominare a gâtlejului? Sau de o tiranie care cauzeaza lipsa controlului? Sunt monstrii prieteni si companie frumoasa? Madularul trebuie sa se supuna Sufletului.

Omul nu are nevoie doar de recompense ca altfel il alienezi. Are nevoie sa simta o cauzatie personala (sa fie cauza nu efect). El nu este spectator, pasiv si pion ci este agent, activ si stapan. Asa cum un profesor domina meseria, asa trebuie sa domine si el lumea.

Citeste: Rotter, De Charms, Deci y Ryan, Steiner, Brehm, Seligman, Chance & Phares, Kory Floyd, Isidoro Berenstein, etc. Multiplul, pluralul, heterogenul se pot impune peste Unul. Cu solidarismul ci nu contractualismul(contractul social), diferenta se impune peste identitate. Ca sa ajunga ceva sustantivism trebuie sa treaca peste procesalim.

Lacomi naște toate bolile și prostia o menține.

Lăcomia naște orice boală de putere.

Mulți oameni sunt cu diverse probleme psihice iar spectrul e foarte larg aici, aceste afecțiuni au existat dintotdeauna doar că nu erau diagnosticate, fiindcă practic până prin secolul 20 medicina era praf și ca și inexistentă dpdv al impactului asupra vieții, atât de ineficientă și de subdezvoltată era.
Multe probleme să știi că nu sunt neapărat genetice, adică moștenite, ci se datorează unor traume din copilărie, bineînțeles netratate și chiar neidentificate.

"Am intalnit dorinta accentuata de a-i controla pe ceilalti si la cei care, simtindu-se slabi sau inferiori au ajuns sa creada ca lumea se imparte in cei ce conduc si cei ce se supun. Pentru ei nu exista relatii egale ci doar relatii in care unul este pe o pozitie de superioritate iar ceilalti il indura, sperand in acelasi timp sa-i ia locul.

Am vazut si copii care au ajuns la aceasta dorinta in urma unor experiente profunde de instabilitate, haos sau imprevizibil. Copii care au trait situatii dramatice (disparitia brusca a cuiva drag, despartiri, schimbari majore de mediu, etc) si s-au simtit depasiti de situatie. Sentimentele accentuate de nesiguranta pe care le-au experimentat atunci stau la baza unei nevoi imperioase de ordine si control. Acesti copii doresc sa controleze tot (propria persoana, pe cei din jur, situatia din exterior), in speranta ca totul va fi previzibil si sigur si ca in sfarsit se vor simti in siguranta si linistiti.

Oricare ar fi calea prin care au ajuns aici, cei care simt nevoia sa-i controleze pe ceilalti invata si exerseaza cateva strategii de mentinere a controlului.

Ce fac cei care vor sa-i controleze pe ceilalti?
Ii fac pe ceilalti dependenti. Daca reusesc sa-i aiba la mana pe ceilalti, creand o relatie de dependenta, controlul asupra lor este aproape asigurat. Ca sa obtina acest lucru ei ofera cadouri, fac favoruri, ii indatoreaza sau, la extrem, ii santajeaza pe ceilalti.
Ies in evidenta. In functie de calitatile pe care le au, cei ce vor sa ii controleze pe ceilalti ies in evidenta fie prin ideile lor (sustinandu-si punctul de vedere, argumentand, expundu-si cat mai articulat opiniile), fie prin emotiile lor (fiind expresivi, dramatici, jucand teatru), fie prin forta fizica sau corp (prin postura, tonul vocii, miscarile corpului, etc). Astfel, ei incearca sa ii impresioneze pe ceilalti si sa ii castige ca adepti.
Manipuleaza. Manipularea poate veni in toate formele: poate fi subtila, cum ar fi inducerea unor ganduri, formularea unor cereri indirecte, convingerea celuilalt sau directa, ajungandu-se pana la santaj, amenintare sau abuz.
Ii invinovatesc pe ceilalti. Putine emotii ne tin mai legati de ceilalti decat sentimentul de vinovatie. Cei ce se simt vinovati se simt datori sa le recastige bunavointa celor carora le-au gresit si le permit acestora sa ii dirijeze catre scopurile lor. Invinovatirea se poate face direct, prin evidentierea defectelor si a greselilor sau prin victimizare (uite cat de mult sufar din cauza ta).
Le scad celorlalti increderea in sine. Criticismul, intimidarea, umilirea, toate se incadreaza in aceasta categorie. Evidentierea defectelor si slabiciunilor are ca scop sa-l faca pe celalalt sa se simta prost cu propria persoana. Si, cu cat cineva este mai nesigur pe sine cu atat ii va fi mai greu sa isi sustina pozitia. Iar cel care nu e stapan pe sine este mult mai usor de manipulat si controlat" Mai departe poti citi aici:https://psihologpentrucopii.ro/......-ceilalti/