De unde vine frica?

Frica este nativa - dar poti scapa de ea

Eu una din piept o simt.

Din subconstient sau poate din anticiparea urmarilor.

Frica este provocata de Satan. De acolo provine. Stiu de la profesoara mea de Religie.

De la Bau-bau!

Din creier.Frica este un mecanism de supraviețuire ce apare ca răspunsul unui om la o amenințare concretă, de obicei negativă.
Neuro-biologii au demonstrat ca lobul temporal este centrul de coordonare fundamental pentru reactiile de teama.
O parte din temeri sunt innascute, iar psihologii evolutionisti au emis ipoteza unei influente a selectiei naturale asupra existentei si persistentei temerilor. Este adevarat ca cele mai multe temeri au ca obiect lucrurile sau situatiile care reprezentau un pericol pentru stramosii nostri: animalele, intunericul, inaltimea, apa.

Frica este un instinct natural dat de la mama natura. frica are si partile ei bune :p pentru ca atunci cand iti este frica de ceva, esti mai prudent si devii mai corect. dar stai fara griji nu te documenta prea mult. daca ai pus acesta intrebare puteai sa cauti pe net, dar deoarece ai scris aici cred ca vrei sa afli parerea celarlalti. Nu?

De unde vine FRICA?





-Va inspaimanta ideea de a calatori cu avionul’?
-Va este frica de batranete?
-Sau de saracie?
-Sau de boli?
-Sau de somaj?
-Va este teama sa luati decizii?
-Sa va aparati drepturile?
-Aveti alte spaime specifice?
-Sau le aveti pe toate?

Dar ce este exact frica? Este ceva la care suntem obligati sa ne supunem? Este ceva de care trebuie sa scapam cu orice pret sau este ceva ce putem folosi in avantajul nostru?

In drumul spre succes intalnim de fapt numai doua obstacole reale: frica si lenea. Dar cum lenea nu este altceva decat teama de a ne pune la treaba, devine evident faptul ca frica, sub toate formele ei, este unicul adevarat dusman al visurilor noastre de succes. Va propun sa incercam a cunoaste ceva in plus despre acest inamic, pentru a vedea daca nu este cumva posibil sa-i anihilam.

Montesquieu spunea ca lucrurile cele mai evidente sunt acelea care se lasa cel mai greu definite. In cazul de fata, toata lumea stie ce este frica, toti am simtit-o si totusi ne este foarte greu sa dam o definitie precisa (de fapt aceasta este o parte esentiala a problemei: e greu sa infrunti ceva ce nu cunosti cu precizie). Sa facem o mica analiza pentru a incerca sa ne clarificam ideile.

In primul rand este usor de verificat faptul ca exista cel putin trei nivele, trei "paliere" ale fricii.



La primul nivel intalnim temerile comune, legate de o problema specifica: frica de a vorbi in public, frica de boli sau de accidente, frica de a fi agresat etc. Fiecare dintre noi are temeri specifice, care sunt de obicei legate de experienta personala. Daca le vom analiza cu rabdare vom constata insa ca in ciuda varietatii lor, aceste temeri pot fi clasificate in cateva "categorii" mai importante.

Astfel ajungem la temerile de nivelul doi care, despartindu-se de specificul anumitor situatii, devin legate de o anumita stare sufleteasca. La acest nivel "locuiesc" printre altele: frica refuzului, a falimentului, a dezaprobarii, a singuratatii etc.

Evident, aceste temeri de nivelul doi tind sa aiba un caracter integrator, cuprinzand diferite situatii cu care ne intalnim cotidian. Refuzul, de exemplu, este refuz independent de forma prin care se manifesta sau este exprimat, si confruntarea cu acesta poate induce conditionari care ne vor influenta perioade lungi din viata.

Varful „piramidei" fricii, frica de nivelul al treilea este, oricat de ciudat ni s-ar parea, reprezentat de o unica angoasa: teama ca nu vom reusi – frica de esec, de a nu face fata.

Frica este deci o imagine mentala pe care ne-o formam despre un eveniment posibil a surveni in viitor, imagine formata plecand de la ideea ca in momentul in care acel eveniment se va intampla, nu vom fi capabili sa facem fata.

Sa intram putin in amanunte:
-frica de somaj se bazeaza pe imaginea mentala conform careia daca mi-as pierde servciul nu as fi in stare sa infrunt situatia;
-frica de boli se bazeaza pe imaginea conform careia daca as fi bolnav nu as sti cum sa ma descurc;
-frica de singuratate se bazeaza pe imaginea conform careia daca as ramane singur nu as sti ce sa fac.

Merita deci sa ne intrebam: daca am sti cum pot fi infruntate aceste probleme, de ce ne-ar mai fi frica? Raspunsul este evident: de nimic.

Prin urmare frica nu este altceva decat convingerea noastra ca suntem lipsiti de raspunsuri eficace la o anumita problema, o anumita situatie cu care inca nu suntem confruntati. Sa incercam in continuare sa descoperim si alte laturi ale acestui adevar.



In primul rand trebuie sa evitam caderea in echivoc: v-ati gandit probabil daca nu ar fi bine sa gasim un sistem prin care sa putem scapa de frica odata pentru totdeauna. Eroare: in afara faptului ca frica este un sentiment natural si sanatos care ne obliga sa punem atentie in ceea ce facem si prin aceasta ne permite autoprotectia, trebuie sa admitem cateva principii:

1.Atat timp cat suntem capabili a ne dezvolta, frica va fi mereu prezenta.

Unicul sistem de a anula sentimentul de frica este sa ne obligam a ne misca numai in domenii pe care deja le cunoastem, ceea ce este echivalent cu a ne autocondamna la „moarte" intelectuala si spirituala. Independent de experienta si capacitatile pe care le deprindem, de fiecare data cand vrem sa infruntam un domeniu care pentru noi este necunoscut, o sa simtim frica. Numai atunci cand domeniul respectiv devine parte a experientei noastre, frica specifica va disparea. Aceasta ne conduce catre un al doilea principiu.

2.Actiunea este o conditie neaparat necesara pentru anularea fricii.

Aceasta este calea prin care ne putem asigura dezvoltarea personala. Orice om pe care il invidiati pentru curajul sau v-ar putea confirma faptul ca s-a confruntat cu frica, dar a ales sa o infrunte actionand. Astfel ajungem la cel de-al treilea principiu.

3.Cu cat limitam mai mult existenta noastra pentru a „evita temerile" cu atat mai mult scade respectul fata de propria persoana.

Este vorba de exemplul clasic al strutului care isi ascunde capul in nisip. Ironia sortii consta in faptul ca refuzand sa infruntam o anumita problema, evitam sa ne expunem unui stres, unui consum nervos mult mai mare decat cel pe care l-ar pretinde actiunea concreta.

Concluzie

Acum cateva saptamani am gasit pe Internet o stire care mi-a atras atentia: intr-o suburbie a Los Angeles-ului exista un club de persoane bolnave de SIDA care constientizand ca sunt de fapt condamnate la moarte, au inteles ca nu mai au nimic de pierdut si in consecinta, se dedica unor activitati pe care "inainte" nu ar fi indraznit niciodata sa le desfasoare: parasutisrn, alpinism, curse auto etc.

Aceasta m-a determinat sa ma gandesc la faptul ca, in fond, fiecare dintre noi (fie ca ne place sau nu gandul acesta), suntem „condamnati la moarte". Mi s-a parut interesant si extrem de emotionant faptul ca abia in momentul in care constientizam inevitabilitatea mortii avem cele mai mari sanse de a trai o viata mai intensa si incarcata de semnificatii, distrugand limitele pe care temerile noastre ni le-au creat.

Mi-a venit in minte un vechi sfat al samurailor: „Atunci cand esti in lupta, aminteste-ti ca oricum vei muri"

Ce am vrut sa spun de fapt in aceste randuri? Frica este, pana la un punct, un sentiment sanatos care ne determina sa privim cu seriozitate consecintele actiunilor noastre, dar se poate transforma foarte usor intr-o capcana care ne va limita existenta impiedicandu-ne inaintarea catre obiectivele vizate si consumandu-ne inutil energia intr-o „lupta cu fantasmele".

Daca vom reusi sa acceptam faptul ca unicul lucru in fata caruia suntem lipsiti de putere este moartea, ne va fi mult mai usor sa intelegem ca de fapt suntem in stare sa facem fata la orice ni se poate intampla.

Un vechi proverb spune: „Nu-i da, Doamne, romanului cate poate sa indure!" Cred ca aceste cuvinte pot fi interpretate si altfel decat intr-o cheie fatalista. Ce-ar fi ca din cand in cand sa ne punem intrebarea: ce castig daca in loc de a o infrunta aleg sa imi „conserv" frica?

Raspunsul ii puteti afla ACTIONAND!

Frica este declansata de sentimente, ganduri si chiar oamenii din jurul nostru ne pot influenta venirea ei.
Sau mai poate veni si din subconstient.

Frica vine din prostiile pe care le vezi prin filme sau pe internet.

Frica este un mecanism de supraviețuire ce apare ca răspunsul unui om la o amenințare concretă, de obicei negativă. Frica este legată de anxietate. Aceasta depinde de persoană și poate varia de la prudență la fobie și paranoia. Ea ține de mai multe stări, printre care grija, anxietatea, teroarea, paranoia, oroare, panică.
O frică de o intensitate extremă, persistentă, sesizată de către subiect ca fiind iraționlă se numește fobie. Fobia este determinată de prezența sau doar anticiparea prezenței unui obiect, a unei vietăți sau a unei situații.
Psihologul american Jerome Kagan susține că la unele persoane frica este înnăscută.
Parerea mea: frica provine de la stramosii nostri E.T: numitii AN.UNNA.KI

O traire ca oricare alta, nu specifica doar noua, speciei umane! deci...

Un sistem de aparare, apare in lipsa nebuniei...

Din negura inconstientului, din delirul omenesc, din infernul mortii!

Din creier.La fel cum a spus si Emilia, instinct de supravietuire.

Frica vine din cunoasterea durerii.

Singura frica permisa este frica de Dumnezeu. Frica de orice altceva = necredinta.

@Efrumuseti: si daca eu ma tem de caini?

Si eu ma tem si de cel mai mic catel Cu toate astea, stiu ca frica e de la cel rau pentru a te indoi de grija ce ti-o poarta Dumnezeu. Asta inseamna ca avem mult de lucru cu noi insine.

De la Diavol.