Definitia dragostei : "Vino, sa pot regasi drumul spre mine." [ Octavian Paler]
Sunteti de acord cu aceasta sintagma? Ce intelegi prin ea? Cati v-ati gasit drumul?
Mi se pare o sintagma prea concentrata. O sa revin cu parerile personale la final.

Mmm, este constient ca a gresit in dragoste, si-a gasit dragostea dar a pierdut-o din vina lui poate fara sa vrea sau nu a gasit-o si mergand pe un drum gresit, a inteles dragostea este spontana, nu o cauti tu, nu te cauta ea pe tine ci se intampla fara sa stii cand va veni.

Hmm, prfml, eu interpretez altfel.
Intr-o relatie exista tot timpul oglindire, si atunci
"Vino" stai, langa mine ca sa ma privesc, si "sa pot regasi drumul spre mine".
O relatie este si un "workshop" de autocunoastere. daca privesti obiectiv poti observa cum reactionezi la anumite situatii si poti compara. Asta in caz ca relatia este una complementara.
Foarte interesanta, nu stiam aceasta "teorie" sub forma unui "moto"

Mmm... cu asta nu prea sunt de acord. Cred ca iubind pe cineva nu te regasesti pe tine, ci imprumuti din caracteristicile persoanei de care esti indragostit. Uiti de tine si esti gata sa-l urmaresti pe orice drum ar lua-o.

"Drumul spre mine" ar putea insemna a te regasi pe tine, a te cunoaste mai bine. Si nici asta nu cred ca faci intr-o relatie. Te concentrezi pe a-l descoperi pe celalalt, e o chestie total lipsita de egoism. Nici macar nu mai existi tu, ci traiesti prin ochii celuilalt. Esti asa cum te vede el/ ea.

Deci nu sunt de acord. Sunt sigura ca nu sunt eu mai desteapta decat Octavian Paler, dar am dreptul la propria opinie. Deci eu cred ca dragostea consta in a-ti schimba complet drumul si a-l urma, orbit de sentimente, pe cel al persoanei iubite.

@funnymantm mi-ai deschis mintea cu fraza Vino" stai, langa mine ca sa ma privesc, si "sa pot regasi drumul spre mine" deci Octavian Paler s-a indragostit de o pustoaica.

E si asta o idee , dar iti zic eu, psihologic, este oglindire, poate nu la suprafata. iarta-mi te rog incapanarea

Multumesc pentru. idei pana acum. Raspund pentru. a aduce anumite lamuriri userului buburuzAndreea desi mi-a placut mult raspunsul ei.
Consider acest cheag de cuvinte un complex larg. Consider ca acest drum se refera la aflarea personalitatii mele. A vedea cat de egoist sunt, a observa daca pot ceda, a urmari ce inseamna sa simti sentimente puternice, a vedea ce inseamna a'ti bate inima pana a simti ca'ti iese din piept, a vedea ce inseamna cat de usori iti poti elibera o lacrima si cat de simplu e sa-ti schimbi starea printr-o simpla mangaiere.
Consider dragostea o recunoastere foarte mare a caracterului si aurei noastre. Imi poate etala trasaturi pe care pana acum nu le stiam ca le port, imi poate arata defectele si cat de imperfect pot fi! Imi poate impodobi caracterul cu romantism, placere si liniste.
De aceea, pot gasi un drum la care persoana mea nu a avut prioritate la el fiindca mereu a fost o bariera inchisa care mi-a interzis acest lucru. Prin iubire, bariera si indicatorul de interzicere dispar si astfel imi pot vedea stuperfiat cat de complex pot fi (putem), cate insusiri frumoase pot sa am ( afectiune, dragoste ) sau de asemenea cate defecte (egoism, rautate, razbunare ).
E doar o viziune personala.

Fara ea nu-ti gasesti echilibrul, nu-ti gasesti rostul, nu te regasesti pe tine. N-ai un drum, n-ai un tel, esti singur, incomplet, si inutil. Iar eu in momentul asta stiu cel mai bine, pentru a treia oara. Si in afara de asta mai e un proverb la fel de real si actual in toate timpurile "femeia te urca, femeia te coboara".
BRO din umbra, ca iar nu poate sa posteze, si-a epuizat cele 5 poturi zilnice, hmm

Si eu sunt de parerea lui funnyman; asa cum inteleg eu citatul, mi se pare ca persoana cealalta ar reprezenta o resursa pentru autocunoastere. Chestie care poate fi buna, daca stii cum sa o folosesti (ca o oglindire, cum zicea funnyman) sau nasoala, daca ajungi sa depinzi numai de persoane din exterior pentru a te cunoaste. Mentorul meu ne da la fiecare intalnire cate o "cugetare"; una asemanatoare a fost:" Pentru a sti ce culoare au ochii tai, ai nevoie de o oglinda."

O mare dragoste poate implini un om. poate umple golul acela ce ti-l lasa in suflet singuratatea.cand privesti in oglinda ta si vezi lipsa si vrei sa privesti in oglinda voastra si vezi implinirea si intregul.pai daca avem in vedere doar dragostea pentru o persoana, stii si tu; daca dragoste nu e nimic nu e. iubesc deci traiesc. daca e vorba despre dragoste in general asta cuprinde intreaga omenire, natura, universul fiindca toate fara dragoste nu ar exista.prea concentrata? pentru cat timp avem noi sa o simplificam? s-ar putea sintagma sa fie prea dificila pentru cat de simpli santem. dar destul de simpla pentru cat de maret simtim in dragoste

@Flav, acum parca inteleg altfel citatul dupa ce am citit raspunsul tau. Asa e, iubind, descoperim drumuri pe care sufletul nostru nu le-a umblat pana atunci. Probabil suntem mai complicati decat credem noi si ne putem cunoaste mai bine daca ne aflam in preajma oamenilor care ne pun in situatii nemaintalnite pana atunci.

Fara ea nu-ti gasesti echilibrul, nu-ti gasesti rostul, nu te regasesti pe tine. N-ai un drum, n-ai un tel, esti singur, incomplet, si inutil. Iar eu in momentul asta stiu cel mai bine, pentru a treia oara. Si in afara de asta mai e un proverb la fel de real si actual in toate timpurile "femeia te urca, femeia te coboara".
BRO din umbra, ca iar nu poate sa posteze, si-a epuizat cele 5 poturi zilnice, hmm

Exista putine adevaruri imuabile, inamovibile, atunci cand analizam subiectul uman; prin prisma adevarurilor nonrationale enumeram senzatii precum sentimentele.
Desigur, putem gasi logica stiintifica: in forma primara ele se interpun instinctual conservarii egoului prin senzatia de apartenenta, de reproducere, etc. deci "suntem" rezultatul contextului social si implicit controlati prin informatie genetica; spre ex un individ al carui cortex median prefrontal ( zona a impulsivitatii, agresivitatii) e preformulat genetic accentuat, intr-un mediu violent predispune asumarea, contrar, semnele agresivitatii sunt mai reduse; producandu`se un cumul de reactii chimice inlantuite, dirijate de nivele inferioare de frecventa cerebrala, insa ecuatia data propune constiinta ca factor luat in modul, asadar subliniem ideea de baza a primului alineat.
Punctand obiectul cerintei, retorica "regasirii sinelui pierdut" confirma o consensualitate ambigua prin urmatorii termeni:
-"Nedesavarsire prin absenta" = emanciparea subiectului in prezenta, desconsiderarea sinelui prin neraportarea unei valori tangentiale si culminand prin golirea sensului de identitate.
-"Ratiunea de a fi" = suprimarea neconditionata a capacitatilor de intelegere; practic ne solutionam trairi canalizate inertial, constientizand logica mecanicii lor, dar exhaustivi in abordarea altei ratiuni existentiale, urmarii altui sens, dat fiind natura structurala de provenienta univoca.

Dragostea este"drumul"catre celalalt.Nu poti iubi decat uitand de tine.

Dragostea inseamna maturizare si descoperirea a unei noi laturi a lumii. In dragoste te daruiesti neconditionat si faci totul in favoarea celui iubit lasind la o parte egoismul.
Iubirea face din om acea creatie pe care dumnezeu a planuito!
Asa am inteles-o eu...