Depresia denota caracter slab? Numai oamenii cu"caracter de doi bani" se imbolnavesc de depresie?

Sa zicem ca sensibilă si empatica nu sunt una si aceeași.
Te contrazici singura.El nu e ca tine (sau pretinde ca nu e)si totuși îl judeci.Bine,si el te judeca, dar măcar nu pretinde ca e empatic.
Ciudat ca la mine nu ai avut nimic de comentat, deși ți-am confirmat ca e vorba despre o oaresice slăbiciune.

Nu ma contrazic deloc. Pot sa inteleg durerea oamenilor, asta nu inseamna ca sunt depresiva si plang prea des .
Nu ma deranjeaza parerile diferite, ma deranjeaza oamenii prosti care incearca sa para destepti punandu-i pe altii la pamant cu vorbe aiurea.

Punându-i pe altii la pământ? La ce te referi?

Vezi ca si Rick era. Ce ai facut mai nene maa. Gutza nebunule

Nu. Denota mai degrabă un dezechilibru hormonal.

Din puncul meu de vedere, aia destepti se imbolnavesc de depresie.
Insa, intre noi fie vorba, in ziua de azi e un trend sa suferi de depresie, cel putin aici pe TPU.

Caracter slab si caracter de doi bani, nu au nicio treaba una cu alta.
Eu cred ca oamenii slabi cedeaza in fata depresiei, cei puternici o infrunta. Adica nu se sinucid, voiam sa spun. Cum sa zic, nu esti slab daca ai alunecat intr-o groapa, esti slab daca ramai acolo si astepti sa putrezesti.

Clar da

Caracterul slab şi cel de doi bani nu au nicio legătură cu depresia. Oricine trece prin anumite situaţii nasoale poate face depresie, cum oricine se poate îmbolnăvi de te miri ce boli.Astea ţin cumva de factori externi. Ţine de noi cum reacţionăm la ele.

Daca te arunci cu sperantele in religie mai rau te afunzi in depresie pentru ca la final, sperantele tot sperante au ramas.

Salutări!

Dacă faci depresie după piizde/puuli care nu vor să fie cu tine sau te-au părăsit, e vai de puula/*** ta, dacă faci după ce ai avut un accident, traumă, întâlniri pe nevrute cu moartea, atunci e scuzabil, dar cei care fac depresie, se concentrează prea mult pe cei din jur, trebuiesc să se concentreze pe ei însuși, pentru că până la urmă, tu însuți ești tot ce ai, bun/ă sau rău/rea, oricum viața nu e dreaptă, ce îmi place la viață, este că este nedreaptă în toate felurile posibile.

Cum am tot spus-o si imi sustin ideea, oamenii care se plang din orice si nu stiu sa ia viata de coarne, atunci se vor prapadi din cauza depresiei,, cei care sunt puternici si nu se dau batuti, depresia va sta departe de ei, conteaza si psihicul unui om cand vine vorba de boala asta, doar n-ai sa vezi ca un pesimist si unul care sta doar la pamant (psihic) o sa se trateze,, n-are cum.

E doar o moda noua ca toti pustanii sa se dea loviti, i-as crede pe cei care sunt cu adevarat amarati si mai sunt si bolnavi, dar nu pe toti care doar se plang pe motive banale cand pot comunica foarte bine cu un om matur asupra situatiei, descarcarea emotionala poate foarte bine stopa instalarea depresiei, cam astea fiind spuse, sanatate sa fie!

Oare Napoleon o fi fost si el atins de depresie? Se spune că avea lacrimi în ochi la auzul vestii că generalul Desaix a murit în timpul bătăliei (la Marengo). Faza s-a repetat si câţiva ani mai târziu, când maresalul Lannes, răpus de o ghiulea, murea în braţele lui. Era sensibil si el.

Cine decide care sunt motivele banale si care nu? Toti simtim lucrurile care ni se intampla noua mai profund decat le vede un om din afara.

Oamenii cu caracter de doi bani isi dau cu parerea despre lucruri prin care nu au trecut.

Motivele banale sunt motive banale indiferent de natura prin care le privesti. E drept ca nu am nimic cu o depresie care e declansata dupa moartea a cuiva drag,, ala nu e motiv banal, motivul banal e...banal, nici exemple nu-mi vin in cap.