"Deseori am spus şi deseori m-am gândit că această lume e o comedie pentru cei care gândesc şi o tragedie pentru cei care simt – o soluţie care arată de ce Democrit a râs şi Heraclit a plâns".

Pot intelege de ce e o tragedie pentru cei ce simt, dar de ce e o comedie pentru cei ce gandesc?
La ce se refera Horace Walpole cand face comparatie intre Democrit si Heraclit? In ce context a scris citatul?

O intrebare prea filozofica pentru acest site.

Cam acela era contextul. O afirmatie de sine statatoare pentru Horace. Prima oara e folosita in corespondenta cu contesa de Ossory.
Imi amintesc si acum o ora de literatura romana, undeva in clasa a 11-a, cand profesoara noastra ne-a spus ca orice comedie se naste din tragedie. Iar, o afirmatie care a fost de sine statatoare.
Perspectiva mea e ca toti oamenii gandesc si simt, fara a duce lipsa de niciuna dintre cele doua, dozajul fiind o aberatie a naturii. Pentru cei care gandesc prea mult, umorul este preferat torturii tristetii metafizice. Insa cei care doar gandesc, fara a-si folosi si emotiile, vor deveni precum Horace, care presupun ca era un pesimist din fasa.
Nu consider ca exista oameni care doar simt. A simti fara a gandi inseamna a absorbi toata suferinta ta si a celor din jur. Oamenii care au un nivel ridicat al logicii (al gandirii), vor empatiza cu cei care doar simt, isi vor trage un scaun la masa vietii si vor privi lucrurile din mai multe unghiuri. E imposibil ca acestia sa nu vada spectacolul vietii fara a li se parea, intr-o masura sau alta, ridicol.
Doar o opinie. E dificil sa iei vorbele cuiva ad-literam si sa consideri ca poti analiza perspectiva acelui om fara anumite nuante de fundal ale vietii lui personale.

Daca pui o astfel de intrebare, inseamna ca esti prea tanar. Carpe diem, deocamdata.