Despre Timp s-a mai tot scris aici pe site, dar asta nu inseamna ca subiectul este epuizat. Mereu il putem vedea dintr-o alta perspectiva. Una dintre acestea ne-ar putea permite sa spunem ca nu exista nicio alta baza pentru Timp decat constiinta omeneasca. Ce ziceti de aceasta idee? Pai, in orice stiinta legile timpului reclama o deosebire intre 'mai devreme' si 'mai tarziu', pe care numai constiinta o poate face. De exemplu, daca entropia univrsului la un moment A este mai mica decat entropia la un moment B, spunem ca B este mai tarziu in timp decat A. Este clar insa ca daca n-am sti ce inseamna 'mai tarziu', propozitia de mai sus nu ar avea sens. Cu alte cuvinte, sensul complet al legii ar fi ca entropia universului creste pe masura ce Timpul se scurge prin constiinta observatorului. Deci Timpul nu provine din modificarea entropiei si, evident, nici din miscarea unui ceasornic, ci din fluxul constiintei. Rasfoind acum o carte de istorie, pe ce baza afirmam noi ca un anumit eveniment a avut loc dupa sau inaintea altuia (razboaiele punice au avut loc inainte de moartea lui Napoleon)? Pe baza constiintei istorice a umanitatii, formata la randul ei prin imbinarea constiintei generatiilor succesive. Facand inca un pas si extrapoland in minte aceasta constiinta colectiva, ajungem la notiunea de Eternitate, fara inceput si fara sfarsit. Asta ar fi baza Timpului. Sunteti de acord? Sau credeti ca exista cel putin o caracteristica a naturii care merge paralel cu, daca nu ghideaza chiar, constiinta fiecaruia dintre noi in perceperea directiei Timpului?

Timpul e o mărime ce o putem percepe, el e existent indiferent de existența sau nonexistența conștiinței noastre. E cum ai zice că spațiul există doar din cauza conștiinței ceea ce e aberant. Una e că putem să le percepem ca sisteme organice vii dar asta nu înseamnă că în absența noastră nu ar exista. Timpul este măsurat în secunde, o unitate impusă de noi. Și eu acum pot modifica măsura timpului inventând noțiunea de hidrogoladă de exemplu. Zic că o hidrogoladă înseamnă 22, 3453 secunde. Automat noțiunile legate de măsurarea timpului se schimbă însă el rămâne la fel, rămâne independent de noțiunile noastre. Noțiunile adăugate de noi e ca să înțelegem ceea ce se întâmplă. Noi avem puncte de reper pentru a defini această mărime. În fine, ceea ce vreau să zic e că una e să o percepem și să o definim și alta e să existe. Dacă noi nu putem percepe sau defini o mărime asta nu înseamnă că nu există.
Cât despre eternitatea timpului sunt lucruri destul de ambiguu. Am văzut de curând un documentar în care se spunea că timpul se oprește în interiorul unei găuri negre și cam așa s-a petrecut și cu singularitatea aia de la începutul declanșării Big Bang-ului(în lipsa timpului). În singularitatea aia probabil virtuală la apariția ei timpul era null așa cum se spune acolo dar ca să apară tot e nevoie de un moment. Elementul spațiu-timp eu unul cred că a existat întotdeauna indiferent de valorile variabile pe care și le-a însușit. E destul de vag, știu, însă timpul e o noțiune relativă și știm asta iar relativă nu din punct de vedere al percepției conștiinței ci din punct de vedere experimental, real.
Timpul reprezintă evoluția unui sistem, fără timp nimic nu ar evolua, totul ar stagna. De asemenea timpul este considerat cea de-a patra dimensiune căci este un element decisiv al orientării și percepției indispensabil spațiului. Ceea ce trebuie să știm că există este spațiul, timpul, energia și un factor virtual ca să îi zic așa(care ar fi tot o consecință a energiei, dar totuși, de unde atâta energie?). Ceea ce am mai văzut e că se consideră că universul nostru e însuși o nulitate. De exemplu tu sapi o groapă. Pământul pe care îl așezi lângă groapă reprezintă universul însă ca acesta să existe acolo acea groapă e necesară și acea groapă pe larg poartă denumirea de energie negativă. Totuși care e factorul care produce în mod virtual apariția particulelor și antiparticulelor? Energia de vacuum? De unde provine ea? Cum s-a separat energia pozitivă de cea negativă? Eu zic că mai sunt lucruri de cercetat pentru a afla anumite răspunsuri. Poate mai facil ar fi să introducem noțiunea de multivers într-un cardul mai mare dimensional(un avantaj în plus ar fi o teorie unificatoare, adică o teorie a existenței, a totului) cu un număr mare de universuri(oare această noțiune e introdusă doar pentru a facilita ceea ce nu înțelegem încă? încă se vrea să se demonstreze anumite lucruri experimental care ne-ar aduce cu un pas mai aproape de înțelegere). Desigur acțiunea unuia față de altul se produce tot în cadr.ul temporal. Ceea ce cred eu în concluzie e că spațiul și timpul sunt dimensiuni, adică mărimi, indispensabile a tot ceea ce există(energia). Pentru ca ceva să existe are nevoie de spațiu și timp, până și vidul are nevoie de spațiu și timp. În plus avem nevoie de energie. Astea sunt cele 3 ingrediente ale universului. În plus ar mai fi un factor necunoscut sau probabil eternitatea în sine(care e posibil să fie o realitate). E greu să ne imaginăm eternitatea, nu? Noi vrem să descoperim doar cauze explicative însă o eternitate implică cauze? Eu cred că nu.
Desigur lucrurile sunt mult mai complexe decât prezentate aici, răspunsul meu e o fărâmă dintr-o înțelegere limitată.