La inceput, numele de familie au fost formate in trei moduri principale: prin indicarea numelui tatalui (Tom, fiul - „son" - lui Jack, de unde a rezultat „Jackson"), a categoriei de muncitori din care facea parte persoana respectiva (un exemplu concret este „Baker" in engleza sau „Popa" in romana) si a anumitor locuri (in engleza, de exemplu, Jack At-the-well, care a rezultat in „Atwell").
Fiecare popor a avut propriile reguli de formare a numelor de familie, de aceea este foarte usor sa distingi un nume italienesc (adesea format cu „Di"), unul olandez (format cu „Van") sau unul irlandez (format cu litera „O" inainte de numele propriu zis).
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Dintr-o dubla nevoie: de a-i identifica pe cei inruditi si de a-i deosebi pe cei cu acelasi nume dat.
Primele nume de familie aveau mai degraba legatura cu ocupatiile, au derivat cumva natural. Le avem si astazi: Bucataru, Fieraru, Ciobanu, Pietraru, Herghelegiu, Moraru, Dascalu, Popa. Mai apoi erau poreclele, de exemplu Schiopu. Si apoi altele si altele.
Intr-un sat (acum sute de ani) nu aveai mai mult de un fierar sau un morar sau un popa si cand ziceai Fieraru sau Moraru sau Popa stia lumea exact care e familia (tata Gheorghe, mama Ileana si copiii Ion si Maricica). Asa ii identificai pe cei inruditi.
Erau sanse insa sa ai doi flacai Gheorghe in acelasi sat si atunci trebuia sa zici la care te referi, baiatu' popii sau al morarului. Si atunci iar, foloseai numele de familie/ocupatia lu tac'su: Gheorghe Popa (sau Gheorghe a popei care a evoluat in Gheorghe Apopei) sau Gheorghe Moraru.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
