Niciun om nu poate sta singur mereu și să zică că îi este și bine(asta dacă nu suferă de vreo afecțiune psihică). Toți avem momente în care vrem să fim singuri dar acest lucru nu durează pentru totdeauna. Până și un câine simte nevoia de afecțiune, nu numai omul. Noi suntem ființe care am dezvolat mult mai mult aceste lucruri care fac parte din sfera emoțională și mie mi se pare un lucru foarte pozitiv. Mie cei care zic că nu avem nevoie de așa ceva mi se par idioți pur și simplu(zic asta pentru că și ei la rândul lor au nevoie de așa ceva în mod sigur cum am zis mai sus) iar din punctul meu de vedere o persoană la care ții și îți este alături te face mult mai puternic, îți dă motive să lupți mai mult. Deci un om care dezvoltă asemenea relații și o duce bine din punctul ăsta de vedere e mai puternică ca orice pămpălău care nu e în stare și afirmă că de fapt el nu e slab și din acest motiv e cum e.
Interesant raspunsul, multumesc pentru timpul acordat. Sunt de acord cu tine, desi unii sustin ca pot sta singuri tot vine un moment cand incep sa tanjeasca dupa o mangaiere. S-au facut si studii cum ca oamenii care petrecea prea mult timp singuri deveneau paranoici sau dezvoltau diverse boli. Totusi crezi ca se poate vorbi despre o lipsa majora a dorintei asteia pentru afectiune? Nu neaparat cei afectati psihic sau cu vreo trauma in trecutul lor, ci adunata in timp pe baza de experiente?
Sunt și persoane foarte reci dar la fel cred că au și ele nevoie de cât de puțină afecțiune acolo.
Creaturi sociale :)).
Apropo: Awww
https://www.youtube.com/watch?v=xd1lmQMp1rc
Yep. gelozia + violenta. alte instincte animalice din codul genetic.
Omul are codul genetic din primate de acum milioane de ani. acele primate functionau cu ierarhii de putere(mascul alfa, mascul beta etc.). ceea ce azi se numeste "statut social". iar acel statut e confirmat sau infirmat de societate. e un instinct animalic pana la urma.
anonim_4396 întreabă:
andreieftenie42 întreabă: