Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Absolut! Chiar si daca esti naiv si negi existenta divinitatii, tot gasesti motive nenumarate pentru a-ti traii si pretuii viata.Am trecut prin asta, dar m-am "desteptat" 
De ce sa nu merite traita? Ateismul nu are legatura cu faptul ca viata merita sau nu traita, ci cu credinta omului.
Eu cred atat in evolutie cat si in supravegherea ei, iar naivitatea vine din partea celor care dau fara o baza solida cifre exacte gen: "200 miliarde de stele" (precizez ca eu cu cifre ma ocup). Discutile de acest gen nu se vor termina niciodat.Ma amuza cand ma gandesc ca exact asa de revoltat eram si eu odata.Iti garantez ca o sa-ti treaca
. Salutare.
Din punct de vedere ateistic(
) sectantii traiesc o viata indecent de plina.Nu-si refuza nimic si sunt pe principiul:totul sau nimic.Sau cine crezi ca a zis:"Traieste clipa" daca nu sefu` ateilor?
Numai asa merita traita! Este libera de orice restrictie, este trecatoare, este diferita de la om la om, este singura posibilitate de a categorisi fiinte vii in functie de ceea ce reusesc sau nu prin eforturi strict personale. Unii afirma ca au de toate, iar altii indvidiiaza incercand sa mimeze pe cat posibil ca nici ei nu sunt mai prejos. DAR IN FINAL ATEISMUL ESTE DOAR O RELIGIE. Ateii CRED (pentru ca nu se poate demonstra) ca nu exista o fiinta atotcuprinzatoare, atotputernica, care sa fi creat viata si cadrul de manifestare al ei.
Teismul, in schimb, este religia contrara, (nici ea nu se poate demonstra prin limbaj matematic, sau in laborator prin experiment practic), deci este o religie.Aici se cere in schimb depunerea unui efort personal de a definitiva, cum anume arata, traieste, se poarta, intervine, etc. Abia apoi omul adopta un anume tip de comportament sau nu intreprinde nimic ci doar constata.Doar daca crezi in D-zeu, viata are si responsabilitati (in sensul ca este creata cu un anume scop ce trebuie atins). Altfel este un accident fericit sau nefericit, in functie de caz, iar daca este trecator atunci putea la fel de bine sa nu fie deloc, si era acelasi lucru.
Viaţa merită trăită indiferent de ce religie eşti sau dacă crezi sau nu în Dumnezeu.
"DAR IN FINAL ATEISMUL ESTE DOAR O RELIGIE"
Ateismul e o religie in acelasi fel in care si "negarea Monstrului din Spaghetti Zburator (google)" e o religie, sau negarea lui Mos Craciun este tot o religie, sau negarea in general e o religie.
Faptul ca eu nu cred in Yeti, nu este o religie doar pentru ca n-am cum sa demonstrez asta. Sau faptul ca eu nu cred (desi cred) in viata in alte sisteme solare, nu e o religie, doar pentru ca nu pot demonstra acest lucru. Oricum cred ca prinzi ideea...
Religia e mai mult decat actul cognitiv irational, abstract de "a crede", implica o doctrina si de multe ori o dogma (desi definitia exhaustiva a religiei are cateva pagini). Ateismul nu are asa ceva, nu este o religie, este tocmai precum anti-materia e pentru materie, deci opusul religiei, in sensul ei fundamental. Nu toate pozitiile fata de Ontologie au caracter spiritual, transcendent, de fapt majoritatea au carcater filozofic/psihologic. Nu faceti greseala a aduce termentul de "religie" la ceea ce nu este.
In alta ordine de idei, Harciog surprinde foarte sugestiv imagistica universala a dihotomiei contradictiei Landsbergiana, in perspectiva dualismului posibilei idiosincrazii paradoxale la nivelul constiintei, perceput ca absolut.
Eu sunt convinsa ca si ateistii isi traiesc viata pe deplin si foarte bine. Dar nu stiu ce fac atunci cind isi pierd o fiinta pe care au iubit-o foarte mult, nu stiu ce fac atunci cind l-i se amputeaza un picior sau o mina.Nu stiu ce fac cind sunt pe patul de moarte si stiu ca nu mai au de trait doar citeva ore.In mod sigur isi zic bine ca am trait acum dispar in neat si totul e rezolvat si e f ok. Daca pot sa traiasca asa e alegerea lor. E alegerea fiecarui om ce ii aduce mai multa liniste si pace sufleteasca:credinta sau ateismul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
