Ideea ca Universul este in expansiune nu-si are originea in teoria Big-Bang-ului, ci in descoperirea ulterioara a asa -numitului efect Doppler. Dupa cum stim cu totii, incepand cu descoperirea lui Newton precum ca lumina nu este alba ci se descompune in culorile ce formeaza stiutul spectru ce are la un capat culoarea pe care o numim Rosu si la celalalt Albastrul(violetul, de fapt), savantii au observat ca, in calitatea sa de unda electromagnetica, lumina are anumite frecvente care variaza daca sursa se afla in miscare fata de receptor.Acesta frecventa creste cand sursa de lumina se apropie si scade cand sursa se departeaza; departarea apare ca o deplasare spre rosu, apropierea spre albastru.Cand astronomii au fixat telescoapele lor pe o stea sau pe o galaxie au observat ca spectrul luminii emise de acea stea sau galaxie se deplasa spre rosu, ceea ce a condus la ideea ca Universul se extinde.Descoperirea expansiunii uniforme a Universului a confirmat teoria Relativitatii si inceputul Universului cu Big-Bangul ceea ce inseamna ca Universul este limitat, are un inceput in Big-Bang si este in miscare insa in cele din urma gravitatia va opri expansiunea si Universul se va contracta in Big Crunch.In ceea ce priveste intrebarea ta, nu am alta explicatie decat aceea pe care minti mai informate decat cele ale unor simpli muritori ca noi au dat-o. Ei spun ca, in expansiunea sa Universul nu ocupa spatiul cuiva inexistent ci, el fiind propriul sau spatiu-timp, pur si simplu se dilata, densitatea imensa de la inceputul sau se micsoreaza.Si pentru a intelege acest fenomen savantii ne propun cunoscuta analogie cu o minge sferica pe suprafata careia ar fi pictate buline, la distante egale.Cand am umfla mingea, distanta intre 2 buline va creste proportional cu distanta dintre ele intrucat suprafata mingii se extinde.Asa se intampla si in Univers intrucat putem face analogie intre suprafata ce se intinde a mingii si spatiu-timp, precum si intre bulinele de pe suprafata ei si galaxiile din Univers.Prin urmare, extinzandu-se Universul nu ocupa locul "nimicului"ci si-l dilata pe al sau.Materie,energie si tot ceea ce mintea omeneasca poate concepe drept componenta a sa.Si,in incheierea eseului meu care unora li se va parea, cu siguranta prea lung, recunosc ca n-am niciun merit in efortul de a descoperi toate aceste primordiale fenomene care se petrec intr-un Univers in care misunam ca niste furnici.Singurul meu merit e acela pe care si tu, si altii alaturi de noi, il au:de a ne pune intrebari.Numai bine.
Te-as ajuta cu mare placere dar stii u nici eu nu stiu momentan nu detinem tehnologia necesara pentru a elucida astfel de mistere suntem ca inainte sa se fii descoperit ca pamantul e rotund nimeni nu stia existau banuieli si teorii false (soarele si luna invartindu-se injurul pamantului etc):d
Totul e relativ
nu`ti bate capul cu asta, a facut`o einstein si a murit de tanar
Pffff... ... sunt muuuult prea multe intrebari despre univers la care nimeni nu iti poate raspunde, nici nu vreau sa ma gandesc ce intrebari as putea nascoci acum ca ma apuca durerea de cap. Sunt prea multe mistere in cosmos, asa ca eu evit sa incerc sa le inteleg. Tu puteai pune intrebarea mai usor asa: "Daca universul e infinit, unde se mai extinde?". Era mai usor asa. Nu cred ca vreun savant expert poate raspunde la o astfel de problema. Incearca sa nu-ti mai storci creierii incercand inutil sa iti dai seama raspunsul intrebarilor despre univers!
@anonima, teoria Big Bang nu sustine ca universul este infinit. Explozia Big Bang a creat volumul(spatiul). Nu stiu sa existe oameni de stiinta(astronomi) care afirma ca, universul este infinit, in schimb se afirma ca este finit dar fara limite sau margini, ex: suprafata unei mingi.
De fapt ceea ce a aparut prin big bang nu este Universul in sine ci numai partea lui materiala in schimb partea fundamentala si anume,, vidul'' in care materia se extinde este vesnic.Conform unei viziuni moderne referitoare la big bang acesta nu este altceva decat o fluctuatie a,, vidului'' cosmic care nu este nici pe departe un spatiu gol ci un ocean infinit de energii colosale aflate in starea 0 a energiei( 0 grade kelvin). Acest,, nimic'' este de fapt fundamentul a tot ceea ce este, toata materia reprezentand decat versiuni condensate ale energiei vidului.Prin urmare universul material nu se extinde in nimic ci in insusi fundamentul sau si anume,, vidul''.
Nu exista "universul nostru" ci exista "Univers". In acest concept este tot ce se vede, precum si tot ce ar mai putea fi. Universul s-a format acum 14 miliarde de ani printr-un Big Bang si e format din materie (substanta+cimp+ timp). Universul este infinit in spatiu si intr-o continua expansiune, dar se presupune ca ar avea un final in timp.
Sunt multe teorii asupra sortii Universului:
-disparitia prin dilatare
-oprirea dilatarii la un moment dat
-teoria Big Crunch (dupa atingerea unui maxim sa se prabuseasca gravitational
-alternativ dilatare si contractare
-un nou Big Bang care va crea un nou univers
Volumul, implicit spatiul nu sunt ceva-uri(lucruri) care sa poata fi creeate, ele sunt insa fundamentale pentru ca orice lucru sa existe(orice lucru exista in,, vid'' si conform unor cercetarii ceva mai recente sunt chiar produse de,, vid''). Exploziile reprezinta dinamism, fluctuatii(adica intotdeauna energie peste 0 absolut) care automat genereaza lucruri(fluctuatii de energie) si niciodata spatiu,, gol'' care reprezinta energia de punct 0.
@anonim, cred ca am inteles ideea. Daca sunt adevarate cele sustinute de tine, toata povestea capata sens. Multumesc.
@harciog, teoria ta spune ca universul este un potential nelimitat care poate fi patruns in functie de puterea de gandire a fiecarui om in parte, dar eu exclud sa cred ca acest potential este nelimitat. Universul fiecarui om in parte este conditionat de ce este in potential, care nu poate fi infinit(este limitat), sau poate fi nelimitat daca introducem un zeu(Dumnezeu) care ne-a limitat intr-un potential "nelimitat"(la puterea noastra de patrundere), sau ne-a creat iluzia unui potential nelimitat. Universul nu cred ca poate fi ca timpul(relativ, subiectiv si probabil imaginar). Timpului probabil i se potriveste exemplul tau cu creierul, dar nu cred ca se potriveste spatiului cu materie. Gandurile, emotiile, sentimentele sunt subiective, dar tot ce este vizibil este cert(incontestabil), iar ce este incontestabil este o stiinta fixa(un adevar care nu este relativ sau subiectiv). Si, nimicul nu poate capata o valoare.
Universul nu se extinde in `ceva`. Aici multi fac confuzia cu privire la Big Bang ca fiind o explozie. Iar cand ne gandim la o explozie ne gandim la faptul ca exista un spatiu anterior si ca in acel spatiu se intampla apoi o explozie (care se extinde in respectivul spatiu). In cazul universului insa, nu exista analogia unei explozii care ocupa un spatiu preexistent, ci pur si simplu spatiul insusi se extinde (ceea ce exclude imaginea lui x care se extinde in y). Daca vrei poti sa te gandesti la explozie si la spatiul in care aceasta se extinde, dar cand te gandesti la univers nu te gandesti la explozia care se extinde in spatiu, ci tocmai la spatiul care se extinde. Asadar, universul nu se extinde in `ceva` - pentru ca acolo nu este `ceva` in care sa se extinda. Sigur ca nu este foarte usor de imaginat si gandit toata imaginea asta. Ne-am putea gandi ce s-ar intampla daca am fi la marginea spatiului si am pune mana pe limita acestuia (care este nimic). Exista o sumedenie de astfel de intrebari pe care le putem pune (si nu stim cate raspunsuri va fi in stare sa ne dea stiinta pana la final). Nu stiu daca te-am ajutat sa intelegi, insa sper ca te-am ajutat sa-ti dai seama ca intrebarea `in ce se extinde?` este nepotrivita in cazul universului in care locuim.
O zi buna.
@syme, eu nu am facut confuzia ca explozia Big Bang se extinde intr-un spatiu existent anterior. Daca faceam aceasta confuzie nu mai avea rost intrebarea. Faptul ca nu am putut gandi sau sa-mi imaginez cum spatiul se extinde fara a fi 'ceva' in care sa se extinda, m-a facut sa pun aceasta intrebare. Stiam ca ca nu este chiar potrivita intrebarea "in ce se extinde universul?", dar am sperat ca cineva ma poate ajuta sa inteleg. Am introdus 'nimicul' in intrebare pentru a ma face inteles. Daca spatiul intra in categoria "existent", atunci in ce se extinde spatiul ar trebui sa intre in categoria "nimic", iar nimic inseamna inexistent. Energie, spatiu, sentiment etc, toate intra in categoria "existent".
Multumesc pentru raspuns, o zi buna si tie.
Universul se extinde in palma nimicului de regula necauzator, care s-a gandit de data asta sa faca o exceptie, care sa intareasca regula ca nimicul nu cauzeaza ceva.
@harciog, parerea din raspunsul tau cat si parerea din raspunsul meu adresat tie, sunt relative. Eu ti-am comentat parerea ta, deoarece m-ai provocat intr-o anumita masura, dar asta nu inseamna ca, parerea mea este reala(un adevar) si nici ca ti-am desfiintat parerea ta. Este un domeniu foarte dinamic si alunecos. Teoriile actuale din fizica sunt relative, o noua observatie poate desfiinta o teorie. Toata lumea este constienta ca, la unele intrebari, raspunsurile sunt pareri mai mult sau mai putin reale, in functie de universul fiecarei persoane in parte, iar o parere aberanta poate fi la fel de folositoare ca o parere considerata reala. Si din raspunsurile cu care nu suntem de acord invatam ceva...deschid noi orizonturi. Deci, eu consider parerea ta una folositoare!
Nu trebuie sa ne pese de chestiile astea.trebuie doar sa fii multumit ca traiesti si gata.
http://www.sfaturiortodoxe.ro/_stiinta.htm
Raspunsurile lui @anonim(dupa continutul raspunsurilor, eu cred ca, este vorba de o singura persoana) si raspunsul lui @april sunt raspunsurile care m-au ajutatat cel mai mult sa inteleg intr-o anumita masura. Nu stiu cat adevar este in raspunsurile lui @anonim(nu exclud...raspunurile sa contina doar adevar), insa felul cum mi-a raspuns m-a facut sa inteleg. Apoi, a venit @april cu o complectare, un raspuns detaliat si la obiect, in care spune cu cuvintele ei ce ne spune stiinta...si face lumina.
@april, meritele oamenilor de stiinta au locul lor, dar si meritul tau, in cazul de fata, este evident pentru mine. Faptul ca te-a interesat si ai inteles bine ce spune stiinta, este un merit, iar apoi, te-a interesat nelamurirea mea facand efortul de a ma lamuri, este evident un merit.
Multumesc la toti pentru raspunsuri.