Inteleg ce zici dar totusi scepticism nu este acelasi lucru cu ignoranta. A fi sceptic inseamna a pune ceva sub semnul intrebarii fiind dispus sa accepti cele mai rationale argumente (vezi agnosticii), a fi ignorant inseamna a respinge ceva doar pentru ca intra in contradictie cu ce crezi tu, indiferent de cat de rationale sunt argumentele (vezi crestinii), asta-i parerea mea.
Totusi nu inteleg de unde scepticismul asta, paganismul nu a fost o dogma asa cum este crestinismul, meditatiile si alte scrieri spirituale o dovedesc pentru ca nu erau bazate pe dogma si credinta oarba. Ce vreau sa zic este ca probabil nu era ceva atat de abstract incat sa fie pus sub semnul intrebarii. Cu alte cuvinte, de ce ai pune sub semnul intrebarii ceva ce se stie si se cunoaste ca este adevarat? Probabil motivul ar fi ca stiinta de atunci nu oferea argumente suficient de covingatoare pentru sceptici, desi ma indoiesc.
Nu cred ca pe atunci era la fel ca in timpurile moderne. De exemplu, Immanuel Kant era tot un fel de sceptic dar era atat de sceptic incat respingea intreaga metafizica, lucru normal de vreme ce in vremurile astea metafizica a devenit o pseudo-stiinta (asta tot din cauza dogmei crestine) care abia abia incepe sa fie redescoperita. Pe vremea scepficilor greci, metafizica facea parte din religiile pagane, deci din viata oamenilor iar metafizica este cea care raspunde la "intrebari fara raspuns".
Retin ideea ca trebuie sa fim sceptici, adica sa nu credem nimic si pe nimeni; dar cine nu este credul nu inseamna ca apartine de scoala scepticilor. Nici nu avem nevoie sa credem, ceea ce este demonstrat clar ne este suficient.
"...adica sa nu credem nimic si pe nimeni" - Cum, nici pe oamenii de ştiinţă? Şi noţiunea de "credul" nici nu are ce căuta aici, la problema în discuţie. Nu erau creduli nici adepţii lui Pyrrhon, nici cei ai lui Platon, nici cei ai lui Epicur, nici nimeni. Erau toţi oameni deştepţi, elita societăţii.
Potrivit principiilor cercetarii stiintifice, nu ai voie sa ii crezi pe oamenii de stiinta. Daca crezi un om de stiinta, comiti sofismul recurgerii la autoritate. Adica, crezi ceva in baza autoritatii cuiva. Oamenii de stiinta demonstreaza. Tu parcurgi demonstratia, si vezi daca se ajunge la concluzia sustinuta de omul de stiinta sau nu, si daca nu, unde este eroarea.
"Tu parcurgi demonstratia, si vezi daca se ajunge la concluzia sustinuta de omul de stiinta sau nu, si daca nu, unde este eroarea." - Chiar mă vezi pe mine în stare să găsesc unde este eroarea? Nu ştiu, mi se pare că iei lucrurile prea ca la matematică, doi şi cu doi fac patru. Este drept că la categoria asta ne referim şi la ştiinţă, dar să rămânem deocamdată pe filosofie. Ştiu că şcoala lui Pyrrhon avea un sistem filosofic complet; poate nu am reuşit eu să redau esenţa acelei filosofii, am menţionat doar câteva idei. Cred că mai multă dreptate avea Pyrrhon decât ceilalţi, care susţineau că la baza tuturor lucrurilor stă focul, sau apa sau mai ştiu eu ce. Din câte ştiu eu nici chiar astăzi nu se cunoaşte acea ultimă particulă care nu se mai poate divide, sau, altfel spus, care este ultimul secret al materiei. Tu crezi că se va afla vreodată?
Pai stai putin.
Filozofia sceptica a fost cel mai aproape de adevar, dar adevarul care este?
Scepticii nu-si bateau capul cu intrebari care nu au raspuns si zici ca ei erau probabil cel mai aproape de adevar? Pai de unde stii ca pe vremea aia nu se cunostea "adevarul"? Paganismul a avut un raspuns pentru intrebarile astea "fara raspuns" dar dupa a fost creat crestinismul si a distrus aproape tot. De cand ar trebui ignoranta si lipsa de gandire spirituala sa fie aproape de adevar?
Înţeleg ce spui şi face sens. Dar, despre ce adevăr discutăm - era vorba dacă se poate cunoaşte esenţa sau natura intină a lucrurilor. Asta însemna pentru ei adevărul. Nu erau nici ei proşti. Ignoranţa de care spuneam nu trebuie luată în sensul în care o folosim noi în general; nu trebuie să ni-i închipuim ca fiind nişte analfabeţi. Ştiau şi ei foarte multe lucruri, dar când era vorba de chestiuni delicate de filosofie, ei afirmau ce am spus eu mai sus. Chiar şi simpla constatare a dezacordului şcolilor filosofice într-o chestiune din asta - referitor la natura binelui, de exemplu - era suficientă pentru a arunca o îndoială asupra oricărei doctrine pe care o propovăduiau celelalte şcoli filosofice, referitor la chestiunea respectivă.
"metafizica este cea care raspunde la "intrebari fara raspuns"." - mira-m-aş să fie cineva sau ceva care poată răspunde la "întrebări fără răspuns". Dar, în fine. Probabil vrei să spui că nu există întrebări fără răspuns, ceea ce iar mira-m-aş. Uite, poţi tu, de exemplu, să spui ceva despre natura binelui? Este ceva în sine bun sau rău, permis sau oprit? Care este atitudinea corectă în privinţa moralei?
Astea sunt teorii subiective, oricine le poate interpreta particular. Eu nu pot sa-ti spun care este natura binelui, eu pot sa-ti spun parerea mea despre "bine" sau natura binelui, lucru care poate nu are foarte multa importanta pentru ca tu si restul oamenilor pot sa nu fie de acord cu mine. Intrebarile puse de tine nu cred ca se incadreaza la "intrebari fara raspuns" pentru ca multi oameni pot avea pareri logice si corecte (in acceptiunea umana) la aceste intrebari si majoritatea oamenilor pot oferi un raspuns la ele daca se gandesc putin. Probabil parerea general valabila este aceea care este cel mai usor de acceptat de restul oamenilor.
Pentru mine un subiect fara raspuns de exemplu este aparitia Universului. Teoria Big-bang nu este incontestabila, astfel ca nu poate fi considerata o axioma.
Inteleg ce zici dar totusi scepticism nu este acelasi lucru cu ignoranta. A fi sceptic inseamna a pune ceva sub semnul intrebarii fiind dispus sa accepti cele mai rationale argumente (vezi agnosticii), a fi ignorant inseamna a respinge ceva doar pentru ca intra in contradictie cu ce crezi tu, indiferent de cat de rationale sunt argumentele (vezi crestinii), asta-i parerea mea.
Totusi nu inteleg de unde scepticismul asta, paganismul nu a fost o dogma asa cum este crestinismul, meditatiile si alte scrieri spirituale o dovedesc pentru ca nu erau bazate pe dogma si credinta oarba. Ce vreau sa zic este ca probabil nu era ceva atat de abstract incat sa fie pus sub semnul intrebarii. Cu alte cuvinte, de ce ai pune sub semnul intrebarii ceva ce se stie si se cunoaste ca este adevarat? Probabil motivul ar fi ca stiinta de atunci nu oferea argumente suficient de covingatoare pentru sceptici, desi ma indoiesc.
Nu cred ca pe atunci era la fel ca in timpurile moderne. De exemplu, Immanuel Kant era tot un fel de sceptic dar era atat de sceptic incat respingea intreaga metafizica, lucru normal de vreme ce in vremurile astea metafizica a devenit o pseudo-stiinta (asta tot din cauza dogmei crestine) care abia abia incepe sa fie redescoperita. Pe vremea scepficilor greci, metafizica facea parte din religiile pagane, deci din viata oamenilor iar metafizica este cea care raspunde la "intrebari fara raspuns".