Discuţia despre libertatea umană implică nişte întrebări fundamentale cu privire la natura oamenilor şi la scopurile lor. Cine a citit Fraţii Karamazov îşi va da uşor seama la ce mă refer. Doresc oamenii cu adevărat să aibă libertatea de a alege şi de a-şi conduce propriile vieţi? Nu ar fi ei mai fericiţi fără povara unei astfel de libertăţi? Se poate conta pe ei că îşi folosesc o astfel de libertate în mod înţelept? Cam astea sunt întrebările. Cum aţi răspunde?

Să-l citez şi eu pe profesorul Harold Laski: "Two thigs are clearly about liberty. While its large outlines may have a fairly permanent character, its particular content is always changing with conditions of time and place... Liberty is always inherent in a social process and is unintelligible apart from it"

Orice om isi doreste sa fie cu adevarat liber, cine afirma ca nu isi doreste e spalat pe creier si nici nu realizeaza.
Nu mi-as bate mult capul cu determinismul, chiar si sa fie adevarat, nu stiu cat de sanatos e sa traiesti stiind ca nu esti liber.
Pe de alta parte, daca ai libertate totala, ai o responsabilitate foarte mare pentru ca ai putere.Omul liber, are putere.Si un om sarac, care cerseste la colt de strada, in teorie are putere sa faca multe, fata de un om inchis la inchisoare de exemplu.In teorie.Ca in practica,omu' sarac savarseste o infractiune, doar sa ajunga la inchisoare sa aiba un acoperis deasupra capului si ce sa manance, asta e altceva si tine de contextul social in care se afla.
Daca vorbim de o libertate dincolo de granitele legale sau morale, atunci greutatea responsabilitatii e mult mai mare decat poate duce un om normal. Daca de exemplu esti un general militar sau un conducator cu putere si influenta, la tine se afla cheia vietii sau a mortii unor oameni.La semnalul tau, soldatii executa un ordin si mor oameni pe capete.E o responsabilitate destul de mare.
Sigur, esti liber sa o faci, asta e rolul pe care il joci si poate in mintea ta o faci pentru un bine comun sau pentru un scop mai mare, dar cati si-ar asuma asta? Nu stiu despre altii dar eu m-as simti foarte incarcat emotional sa stiu ca am cauzat suferinta altor oameni.
Deci libertate, in teorie, avem toti.In practica, avem o libertate limitata.Chiar si un conducator de care se feresc multi, are oameni in jurul lui care il controleaza mai mult sau mai putin.
Nu era un imparat roman, imi scapa numele, care punea un subordonat sa ii sopteasca mereu Memento mori ca sa nu i se urce puterea la cap si sa faca vreo prostie?
Sau in mafie, oricat de sef ai fi, daca incalci unele reguli stricte, reguli nescrise sau daca incalci un juramant esti ca si mort si sunt destui oameni sub tine gata sa iti ia locul.
Eu zic ca oamenii vor sa fie liberi si merita sa fie liberi, dar depinde foarte mult de ce inteleg ei prin libertate.
Libertatea e un subiect controversat, zic eu, pentru ca pentru fiecare om inseamna ceva diferit.Adica,cum e chestia cu cenzura.Esti liber sa faci ce vrei atata timp cat nu superi pe cine nu trebuie.
Prea putina libertate, stim ce inseamna, in toata istoria omenirii vedem asta.
Prea multa, cred ca abia acum incepem sa experimentam ce inseamna asta si sa realizam ca, orice e prea mult, strica, chiar si libertatea.
Trebuie sa existe un echilibru ca sa functionam ca societate.
In unele tari din orientul mijlociu nu exista asa ceva, noi ar trebui sa apreciem ce avem cat timp mai avem.
In final as mai spune ca liber cu adevarat esti doar dupa ce mori.

Dumnezeu a creat libertatea de alegere pentru ca vrea sa fie iubit de oameni de buna voie si nu vrea sa fie iubit recunoscut si apreciat de niste roboti. Daca eu programez un robot sa ma iubeasca sa ma aprecieze nu e mare lucru. Asa si Dumnezeu.

"Doresc oamenii cu adevărat să aibă libertatea de a alege şi de a-şi conduce propriile vieţi? " - Da.

Nu, doresc confort. Oamenii nu folosesc nimic în mod înțelept.

Intrebari de nota 1. Asa incep dictaturile, cu luarea unei libertati, apoi cu luarea alteia si tot asa.

Marea majoritate a oamenilor, intr-adevar NU isi doresc libertatea de a alege, cliseul e absolut cand e vorba de femei, care paseaza barbatilor decizile grele de viata
chiar daca in ziua de azi, ce am spus poate fi considerat misogin, si sunt foarte multe femei care NU sunt in cliseul asta, totusi in continuare treaba asta exista... indiscutabil (am vazut IRL de mai multe ori treaba asta)

totusi nu numai ca nu sunt toate femeile in situatia asta, dar sunt si o tona de barbati care nu sunt in stare sa ia decizii de viata, iar cliseul e de asemenea absolut: barbati care se maturizeaza la varste foarte inaintate, sau niciodata, si care traiesc in casa parintilor pana mor parintii si ei au 40+ de ani, etc.

iar, daca ce am scris mai sus nu te convinge, atunci hai sa incercam chestii de gen dubii, frica, atacuri de panica, etc., toate astea sunt relativ la faptul ca poate nu am ales bine, si puteam sa fac lucrurile altfel si sa fiu sigur ca reusesc

totusi, exista si reversul, sunt oameni care fara liberul arbitru nu pot sa traiasca, iar ideea e absolut dovedita de istorie (revoltele sclavilor, mai ales Spartacus, Braveheart, razboiul cilvil din Irlanda care s-a stins foarte greu, samd)

in concluzie, nu poti sa generalizezi ca TOTI oamenii vor sau nu libertate, si sunt unii care nu numai ca nu reusesc sa o obtina, dar se complac in sclavie, cum e Corea de nord

Cineva îmi spunea cu ani în urmă că omul este cel mai parșiv animal. Cu trecerea timpului m-am convins și eu de treaba asta.
Deci, nu, omul nu trebuie să aibă libertate deplină, fiindcă va dori mereu ca libertatea lui să fie "mai libertate" decât a celui de lângă el.

Libertatea vine la pachet cu responsabilitate cred eu si tin sa cred ca suntem destui de comozi ca si specie. Cu alte cuvinte ce sa-mi bat eu capul cand poate lua altcineva decizii pentru mine, gen efectul de turma. Si putem observa relativ usor persoane influientate, manipulate in anumite situatii. Trebuie sa fim capabili sa definim libertatea in diferite situatii si in functie de context sa o folosim corespunzator. Libertatea ne-o impunem noi si se sfarseste unde vrem noi sa se sfarseasca.