Totusi, pe undeva, vrei sa ascunzi frica ce zace-n tine. Tu, erou in familie, iar eu, erou pentru tara. Daca n-ar fi existat eroii din front, posibil ca tu si radacina familiei tale sa nu fi existat in zi de azi.
De pericole ai parte pe ambele fronturi. N-am negat faptul că luptătorii cu arma-n mână au ținut teritoriul ăsta așa cum îl vedem astăzi și îi respect pentru asta. Un respect de carton, fără nicio valoare reală. Dar nici războiul nu mai e ce a fost și noi trebuie să ne dăm seama cât mai repede care ne sunt inamicii. Nu mă refer la noi, românii, ci la întreaga masă de manevră, ăștia care-s trimiși să moară pentru cauze străine de ei, îndepărtați de familii. Înțelegi? Vorbesc aici de popor la nivel global. Cu toții avem la dispoziție șansa de a privi în istorie, hai să facem un minimum de efort să tragem și niște învățăminte din trecutul ăsta zbuciumat și cutremurat de urgii și războaie. Și să nu mai lăudăm personaje infame, ca Napoleon și Alexandru cel Mare, care sunt ciume ale omenirii. Sunt anti-război, moșule, pentru că singurii care avem de suferit de pe urma lui suntem tot noi, cetățenii de rând. Dar tot noi suntem ăia care avem puterea să-i punem stop.
Și, până la urmă, spune-mi ce e eroic în a muri cu mucii și mațele împrăștiate pe o rază de zeci de metri? Medaliile mor odată cu tine.
GenOm, nu ma refeream la frunti inguste, gen Napoleon. Eu faceam trimitere la oamenii care-s chemati in razboi pentru a-si proteja tara in caz de razboi. Nu am zis de nicio culoare ca-i agreez pe astia de incita la razboi, nu! Am un respect deosebit pentru cei ce pun umarul la protectia tarii atunci cand aceasta e atacata. Fie vorba intre noi, nu medalia ma face erou, corect? Pai atunci, erou fiind, de ce m-ar interesa/impulsiona medalia survenita in urma razboiului in caz de supravietuire? Exista sentimente lanuntrice mult mai profunde, sentimente pe care le traiesti nemijlocit in campul luptei, stii ca te dai totul pentru tara ta, pentru siguranta celora care i-ai lasat acasa.
Hai sa-ti mai spun ceva, am avut o data un moment in care viata imi era indiferenta pentru o cauza, si banuesti cand in 1989, doar intamplarea a facut ca nu am fost pe directia vreunui glont si azi sunt viu. Acum mai toata lumea cica a fost lovitura de stat, putin imi pasa cea fost, oricum scopul a fost atins, dar daca atunci am avut "nebunia" sa nu-mi fie frica de moarte acum m-am razgandit, mi-e frica, ca am invatat ce inseamna sa te arunci ca prostul, orbeste si fara ratiune, fara ca nimeni sa te impinga in fata morti sa ai sansa sa scapi si ulterior sa constati si sa vezi cum isi trateaza eroii tara, ca pe niste rahati. Sa stai odata de vorba cu marii mutilati de la evenimentele din '89 si sa-ti spuna ei cu gura lor cum autoritatile i-a lasat de izbeliste cand unii dintre ei avea nevoie de interventii chirurgicale afara.Ti-am dat si exempu ultimului soldat roman venit din Siberia dupa 50 de ani care a fost trimes sa apere tara si tara ce a facut? I-a tras un scuipat in piept si la lasat in strada fara un acoperis si sa moara de foame. Si tu imi spui baliverne de eroisme. Erou in familie da pentru tara fii tu, imbatate cu apa rece, eu am tras concluzia. Iar razboaiele nu sunt concepute de cetateni ci de spurcatii de politicieni, atunci sa se duca ei sa se lupte si cu tine eu n-am treaba cu asta.
Hombre, un adevarat erou nu asteapta sa fie pupat in toate gaurile atunci cand se intoarce in tara, intreg sau pe jumatate. El si-a trait gloria in razboi. Si da, m-as lupta pentru tara la o adica. Experienta din afara razboiului o au aproape toti. Eu vreau sa traiesc si altfel de experiente, mai nebunesti asa, pentru tara si in acelasi timp pentru mine. Tu, pentru ca ti-ai crescut copiii, astepti sa te tina pe palme la batranete? Mi-e greu sa cred, batrane! Esti impacat cu gandul c-ai avut puterea sa-i ajuti; aici s-a consumat gloria ta, ca parinte, iar gloria mea, ca soldat, se va consuma pe front.
Pe câmpul de luptă nu mai dai doi bani pe țara ta, și singura cauză pentru care ajungi să lupți e aia a supraviețuirii. Oricum, noi doi suntem niște ingrați, vorbind aici, la căldurică, de efectele și traumele cauzate de război, de eroi și de supraviețuire, de degradare și de eroism. Dar privește ce am spus mai sus: nici războaiele nu mai sunt ce erau. Războiul în care vei lupta, nu ne va aparține, nu va avea nicio legătură și nu va servi interesele României sau ale tale, ca soldat/cetățean. Vremurile de care vorbești tu au apus sau, mai corect spus, au căpătat o altă față, mai perversă, mai vicleană și mai sinistră.
Uită-te la individul care-și muncește cârca, zi de zi, de la apus la răsărit, ca să-și întrețină familia.
Adica mai macabre. Asta e instinctul de autoconservare, ratiunea care ne spune sa stam departe de durere si creieri imprastiati pe "rapirea din serai" dar tu faci o confuzie, moartea nu inseamna durere.
Poate ca n-o sa-mi apartina, dar experientele multumita lui imi apartin, nu mi le poate schilodi nimeni.
Hai sa-ti mai zic ceva sa te amuzi.In urma cu ceva ani eram de vorba cu un colonel de armata la una mica intr-un bar si dupa cateva votci a crescut in el gloria, eroismul si patriotismul si a inceput sa baliverneze ca trebuie sa ne aparam de unguri. Ii spun colonelului Marciu ca eu nu merg la razboi pentru ca nu am nimic de impartit cu cetateni unguri si tot acest scandal intretinut intre noi este facut de politicieni infumurati atat de o parte cat si de cealalta. -Atunci daca nu mergi la razboi te bagam la puscarie ca in caz de se aplica legea martiala. -Da merg la puscarie, dar nu merg la razboi duveti-va voi gloriosilor si cand se termina razboiul eu o sa fiu scos de la puscarie iar voi gloriosilor veti fi morti majoritatea si eu am sa va *** muierile. - Nici eu nu mai merg la razboi zise colonelul. -Eee colonele, vezi pana unde iti fu patriotismul, pana la curu' muierii. Asa ca fratioare consumate glorios pe front, tot raul spre bine, barbati mai putini muieri mai multe, sa aiba si baieti la discretie. Apropo ai vazut filmul romanesc "Duios Anastasia trecea" ti-l recomand.
Hombre, razboiul e pentru onanisti ca mine. Pot da una scurta si pe front, printre gloante si urale.
Nu trebuie sa fi puternic ca sa te sinucizi.Dar normal numai Dumnezeu are voie sa ne ia viata.Nu noi, nu o persoana, nu are dreptul nimeni sa ne ia viata sau sa ne luam viata.
Daca te sinucizi inseamna ca esti slab si nu poti infrunta realitatea ce te inconjoara asa ca nu poti spune ca esti putarnic daca te sinucizi ci las.
Doar oamenii slabi se sinucid. Te-ai gandit de ce se sinucid? Pentru ca nu sunt destul de curajosi sa dea piept cu viata, insa sunt si exceptii: nebunii (ei nu discern raul de bine).
SuveranulAndrei10011 întreabă: