Ordonare:
După relevanţă
Nu e genetica. E un mod de scapare, un mod de a ne indulci existenta. Realitatea de obicei e mult mai dura decat credem noi, daca am vedea-o asa cum este, fara a ne crea iluzii si sperante, unii sigur ar inebunii, altii ar deveni depresivi, iar altii ar prefera sa nu mai traiasca. Doar putini ar fi in stare sa faca fata realitatii asa cum este ea.
Răspunde
Iluzii amagitoare ai atunci cand ai asteptari prea mari in general, cand nu esti multumit cu lucrurile marunte pe care ti-le ofera viata, de exemplu sunt oameni lipiti pamantului de saracie in lumea asta dar sunt mai fericiti decat cei mai bogati oameni de pe tot globul. Sperantele sunt stari normale.Doar o boala poate fii genetica.
E mai mult o problema pe plan psihologic. Noi ne cream in subconstientul nostru, anumite limite, anumite fantezii.
Mi se pare aiurea sa traiesti cu inpresia amagindu-te singur sau singura depinde de sex, cum ca ai putea iesi cu un top model de 90-60-90 si la tine sa dea burta pe dinafara sau sa fii un pitic de 1, 60 ca barbat. Am dat unele exemple.
Dar cu toti avem sperante, uni irationale alti rationale
Răspunde 
Nu.
Oamenii au nevoie de speranta. Daca nu am spera am muri pentru ca ne-am sinucide in masa. Insa, problema este ca unii isi fac anumite sperante complet nerealiste. Iar asta nu tine de genetica. Nu este ca si cum sunt halucinatii provocate de o boala mentala mostenita pe caz genetic. Este vorba de educatia pe care am primit-o si de factorii inconjuratori care ne-au facut sa avem gandirea asta.
Dar de ce unele persoane sunt mai optimiste ca altele desi traiesc in acelasi mediu, societate, educatie?
Nimeni nu traieste in exact acelasi mediu. Da, poate unii merg la aceleasi scoli dar provin din familii diferite cu situatii financiare diferite si cu mentalitati diferite. Poate doar gemenii, sa zicem. Si nici macar gemenii nu sunt tratati complet identic.
Nu prea, ce zici e o problema psihologica mai degraba. Incearca sa o rezolvi cu ajutorul unui psiholog, informeaza-te sa alegi unul bun 
E umana.Ca doar orice om(normal la cap)are speranta pentru ziua de maine, altfel si ar pune strangul de gat. Daca speri, nu inseamna ca te amagesti, acum depinde si la ce speri, normal
e doar o modalitate de a merge mai departe.
Nu cred că iluziile/speranțele ne amăgesc, ci neputința noastră de a le transforma în realitate. Până la urmă, iluzia face parte din viață. Ne iluzionăm pentru că ne dă un confort psihologic, și viața e destul de dificilă uneori, iar iluziile ne ajută să avem pentru ce să continuăm. Dacă nu am avea speranțe, nu am trăi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
