Dualismul cartezian - Minte și creier - nu mai este demult agreat de filosofii moderni. Mintea nu mai este considerată o categorie ontologică separată. Totul se rezumă acum la creier și se bazează pe capacitatea acestuia de a procesa informația. Și, fiindcă computerul digital este cunoscut tocmai pentru această capacitate de a procesa informații, nu a mai rămas decât un pas pentru a face analogia între creier și computer. Mai exact, creierul este un computer. Ceva mai sofisticat, e adevărat, dar tot computer.
În cartea "Cum lucrează mintea" a lui Steven Pinker, de exemplu, citim că "orice aspect al gândului și al emoției este înrădăcinat în structura și funcționarea creierului" (Every aspect of thought and emotion is rooted in brain structure and function). Cum sunt localizate poftele în creierul uman, Pinker nu spune. Mie, de exemplu, mi-e poftă de înghețată cu fistic. Cum trebuie înțeleasă asta? Că sunt în creier unii neuroni devotați fisticului? sau cum?
În sfârșit, sunt o serie de întrebări care își așteaptă răspunsul. Dacă mintea este înlăturată, toate activitățile care erau cândva atribuite minții trebuie făcute acum de creier. Cum vi se pare ideea?
Să aibă oare creierul uman capacitatea de a procesa informația așa încât să permită omului să gândească, să simtă, să vadă, să aleagă și să acționeze?
Mie, să fiu sincer, nu mi se pare credibilă ideea. Dar nici nu am alta să pun în loc. Nu am o teorie a mea proprie cu privire la minte.

Exact asta face mintea noastră: procesează informatia din exterior si din inteirorul sau (cumuleaza datele, le compara etc) si face ca omul sa actioneze constient sau nu. Revenim mereu la vechea si uimitoarea concluzie: folosim actualmente foarte putin, pana in 10% din capacitatea creierului (nu din creier, cum spun unii ciudat)....deci vom vedea creierul in stare si de fapte si calitati și mai uimitoare. Descartes a fost o etapa doar. Si cea de azi, va fi, la fel, depasita de noile descoperiri. Acum e in inflorire neuropshiatria, neurostiintele care vor da noi teorii filosofice sau, de fapt invers, omul se intreaba si laboratoarele vor confirma sau infirma.

De ce nu ti se pare credibilă ideea?
daca iti este foame este un proces involuntar, dar tu alegi ce sa consumi

Cel mai bun răspuns
https://m.youtube.com/watch?v=bPzVV_5sQtc

Creierul este într-adevăr doar un computer, însă, în plus față de acesta din urmă, are extraordinara capacitate de a învăța lucruri noi precum și de a-și construi propriile modele de procesare a datelor primite. Încă de la naștere, fiecare om începe să acumuleze un volum cu adevărat uriaș de date, dar și să-și creeze propria rețea neuronală, propriul set de conexiuni între datele acumulate, set care este într-o oare care măsură unic pentru fiecare persoană. Ca și în cazul unui computer, creierul asociază informației valori negative sau pozitive, îmi place sau nu-mi place, îmi face bine sau nu.
Când ți s-a făcut poftă de înghețată cu fistic probabil că te plictiseai și nu aveai mare lucru de făcut. Așa cum faci pe spotify, când apeși să cânte o melodie random doar pentru că nu știi ce să asculți, așa și creierul, din mulțimea de factori care te fac să te simți bine, să treacă timpul într-un mod plăcut și benefic pentru tine, a selectat variabila mâncare, care conține un șir întreg de posibilități, de alte variabile, probabil că a luat în considerare mai mulți factori, precum ar fi cât de mult îți place un anumit produs, cât timp a trecut de când nu l-ai mai consumat, etc, ajungând în final să selecteze înghețata cu fistic. Pentru a-ți transmite un imbold să mergi și să cumperi acest produs, creierul a acționat niște așa-zise întrerupătoare care la rândul lor au trimis un amalgam complex de chimicale, creând senzația de poftă. Dacă ai mers și ai cumpărat înghețata cu fistic, ai observat probabil că ai simțit o senzație de împlinire, de fericire, senzație care va atinge apogeul în momentul și imediat după consumarea acestui delicios produs.
Hai că mi-ai făcut și mie poftă, dar te iert de data asta.

Ce ai citit este SF, oamenii de știință actiali au descoperit ca atunci cand tie foame stomacul trimite un impuls creierului si nu invers, asa si cu setea si alte pofte, creierul proceseaza ceea ce primeste.Atunci cand apesi pe litera A de la un PC procesorul va procesa informatiia primita, nu invers! Bafta!

"Mie, de exemplu, mi-e poftă de înghețată cu fistic. Cum trebuie înțeleasă asta? Că sunt în creier unii neuroni devotați fisticului? sau cum?" )
Mi-ai facut si mie pofta. Neuronii mei sunt devotati inghetatei in general, cam gurmanzi neuronii mei, sa fiu sincera. Cu siguranta daca le-as da tot ce poftesc nu ar fi prea bine pentru mine. M-am "educat" in asa fel incat sa-mi rezolv poftele conform caloriilor si nutrientilor necesari pentru ziua respectiva. Da chix si in privinta alcoholului. Ii cam place si ficatul cam sufera din cauza lui. Daca ar procesa asa cum trebuie, ar face in asa fel incat sa fie bine pentru toate procesele din organism.
Uitam ca suntem niste animale si asta primeaza, oricat de intelectuali si rationali ne dam noi pe-aici. Suntem in transformare, creierul nostru se transforma. Vedem ce se va alege.

Ideea că mintea și creierul sunt unul și același poate părea ciudată, dar neuroștiința a făcut progrese semnificative în a explica multe funcții mentale prin activitatea creierului. Într-adevăr, poftele, emoțiile și gândurile sunt legate de activitatea neuronilor și conexiunile lor. Cu toate acestea, multe întrebări rămân și este important să continuăm explorarea relației dintre minte și creier pentru a înțelege mai bine complexitatea umană.